Cum pot gestiona copiii dezamăgirea dacă nu intră la liceul dorit? Cum ar putea să îi ajute părinții? “El, copilul, este suma abilităților, pasiunilor și capacităților sale de când s-a născut până în prezent și nu este rezultatul acestor examene. Nu asta spune despre el ca valoare, indiferent la ce liceu va merge”, spune psihologul Bogdana Păcurari, într-un interviu pentru Alexisme.ro.
- Joi, 14 iulie a avut loc repartizarea computerizată pentru admiterea la liceu. Peste 6.800 de elevi au rămas nerepartizați, din care 15 aveau media peste 9 – cea mai mare 9,57.
- Bogdana Păcurari este psiholog, psihoterapeut de familie, trainer în cadrul Mind Education.
Aproape 95 % dintre elevii de clasa a VIII-a au fost repartizați în prima etapă. 6.852 de elevi din țară nu au fost repartizați și au rămas doar 4993 de locuri disponibile la licee.
În București au rămas nerepartizați la liceu 1.216 elevi, anunță inspectorul școlar general, Vlad Drinceanu. Datele arată că mai sunt 409 locuri rămase libere pentru a II-a etapă.
Cu o generație care a terminat clasa a VIII-a anul acesta mai numeroasă decât cea de anul trecut, oanaliză Edupedu.ro a arătat că notele s-au devalorizat din această cauză.
În aceste condiții, părinții și elevii sunt dezamăgiți că nu au ajuns la liceul dorit.
Psihologul Bogdana Păcurari explică faptul că cel mai important de transmis din partea părintelui și a profesorului către copil este că “el, copilul, este suma abilităților, pasiunilor și capacităților sale de când s-a născut până în prezent și nu este rezultatul acestor examene. Nu asta spune despre el ca valoare, indiferent la ce liceu va merge”.
Ea subliniază că începând cu clasa a VIII-a la început părinții și copiii trebuie să urmărească abilitățile copilului când aleg un liceu pentru ca dezamăgirea să nu fie mare: “Se aleg, în schimb, licee, din punct de vedere al copilului pe baza prietenilor, relațiilor, iar de partea cealaltă, de la părinți, se aleg liceele pe baza faimei: acolo este cel mai bun, acolo trebuie să meargă, acolo trebuie să ajungă cu medie mare, și atunci sigur că emoțiile sunt complexe și de toate felurile pentru că se gândesc: Am intrat la liceul X despre care nu știu nimic, oare cum o să fie, nu știu pe nimeni acolo.
Contează materiile pe care le va studia în acord cu ceea ce este el și mai puțin numele liceului propriu-zis. Sunt alți copii pentru care acest examen este o tragedie și nota pe care au luat-o nu este la nivelul așteptărilor. Depinde de emoțiile și trăirile copilului, cred că mesajul nostru ar fi important să fie așezat pe emoțiile și trăirile lui. Este o dinamică care se setează care se între copil și părinte”, spune Bogdana Păcurari.
Citește interviul integral aici.
Mihai Peticilă
Redacția
Ștefan Lefter
Ramona Florea
Alexa Stănescu
10 comments
Și cel mai grav este că nici măcar nota de la evaluare nu poate sa fie motivată de profesorul care a evaluat .Eu consider că unele drepturi ale elevului au fost încălcate și nu avem existat transparenta și imparțialitate in evaluare.
Ce sa-i spunem elevului 1600 care nu a prins loc?
Bine punctat.nimeni nu va răspunde la postarea dumneavoastră..
Ministrul minte de tot. Copiii sunt mai bun decât ministrul educației.
Da, sunt de acord cu abordarea doamnei psiholog. De ce? Pentru simplul motiv că pasiunile copiilor pot deveni oportunități de carieră în viitor. Cum? Făcând ceea ce le place nu vor depune efort în a dobândi competențe sau, efortul depus va fi resimțit pozitiv că o împlinire a pasiunii lor. Nu renumele liceului face pe copilul de azi adultulul pregătit de viață de mâine. Pasiunile sunt cele care pot deveni idei de business sau carieră în orice domeniu.
fals,fals,fals
daca asa gandesc psihologii romani atunci ne mai miram ce naiba se mai invata in scoli.
gresit este conceptul de a accepta o situatie de fapt atunci cand reguliile sunt aberante!
gresit este sa crezi ca fara studiu vei putea performa in orice domeniu.
si mai gresit este sa promovezi ideea ca poti face ceea ce iti doresti in conditiile in care,in numele egalitatiii de sanse, doar anumite categorii au prioritate(romi intrati la sava cu media 6,persoane incadrate la ces pe niste motive halucinante,marirea locurilor doar la licee militare,etc
Greșit, abordarea dumneavoastră este subiectivă. Cred cu tărie că alegerea după competențe indiferent de gradul de pregătire urban sau rural, este mai reală decât cea după note. Notele nu reflecta obiectiv ce poate sau ce nu poate un liceu sau altul pentru copilul meu.
Zău ca am încercat. I-am spus copilului ca deși a avut o nota onorabila , ministerul a taiat anul trecut câteva mii de locuri prin mucsorarea claselor de la 28 la 26. I-am explicat copilului ca deși este in primii 30% e posibil sâni prindă loc la un liceu teoretic. Pentru ca ministrul PNL a hotărât asta. Am rugat copilul sa nu uite când va vota. I-am spus sa-și ia mintea de la bilingv engleză pentru ca tot pentru primii 15% sunt locurile . Și ca locul la liceul sportiv unde ministerul a pus la mișto niște clase de real nu e atât de rău.I-am explicat ca vor fii mii care nu au norocul oferit de ministrul campeanu .
Am ascultat sfatul psihologului “Dacă ne uităm la alte țări cum fac trecerea dintre gimnaziu spre liceu, este trecere foarte lină și foarte firească care ține de care sunt pasiunile copilului, ce își dorește să-si dezvolte pe viitor, care sunt materiile pe care își dorește să le aprofundeze”
Și acum știm ce este mai bine pentru viitor : sa nu alegem pe considerente greșite.
Acum știm cu precizie ca nu noi suntem greșiti , țara este gresita.
Pentru doamna psiholog am refrazat textul un pic:
Părinții trebuie să își pună această întrebare: Vrea copilul și eu ca părinte să fie frizer? Vrea fata mea sa fie operator “media”? Îmi doresc asta pentru el? Dacă este atât de bun și de pasionat de freze și moda mai ales nu are nici un rost sa studieze materii pe care le regăsește la liceului de profil real , e perfect. Dar dacă nu, atunci va fi o dezamăgire pentru toată lumea. Pentru că nu va fi o potrivire. Și atunci apar emoțiile: furie, frustrare, dezamăgire, tristețe, rușine, vinovăție, dar ele sunt din motive greșite și din motive pe care le-ar fi putut anticipa, dacă în procesul de alegere a liceului ar fi fost parteneri părinții și copiii,”
Politicieni înjurați pe strada și alte lucruri nefericite.
și toate aceste frustrări ar fi dispărut dacă copiii ar fi avut de unde alege.
Oricum lucrurile pentru copil sunt clare : țara asta nu are nevoie de el , și nu-i oferă nici o posibilitate de a se afirma conform dorințeler.
O țara incapabila sa adapteze numărul de locuri in funcție de demografie , ceva care e elementar și in țările din Africa.
Sunt perfect de acord cu randurile scrise de dvs.! Din pacate suntem limitati, chiar si la vot pentru ca nu avem din ce sa alegem😔
Suna bine, ar fi chiar de aplicat, daca nu ar fi utopic in conditiile sistemului de invatamant de stat al Romaniei de astazi. Poate in sistemul privat, pentru o mana de licee si o mana (si mai redusa) de elevi, cu deschidere spre afara, ar fi ok.