Poate cel mai simplu pentru a vorbi despre păstrarea patrimoniului este să îl ducă pe elev, pe copil, chiar în mijlocul unei clădiri care a făcut parte din istoria Orașului și să îi arate cum poate fi readusă la viață. În toamna aceasta se ivește un bun prilej pentru că asta încearcă să facă proiectul One Gallery, dezvoltat în fosta Hală Ford din București – locul unde, în anii ’30, funcționa prima fabrică Ford din România.
Publicațiile vremii scriau că aici venea să lucreze, câteva ore pe zi, Marele Voievod de Alba Iulia, în perioada în care își făcea uncenicia. Este vorba despre cel care avea să devină Regele Mihai I. „Pasiunea pentru automobile a Regelui Mihai nu s-a rezumat doar la condus și colecționat autoturisme. El și-a găsit liniștea și echilibrul lucrând ca un adevărat mecanic la multe dintre autoturismele sale. În plus, avea obiceiul să ia mașini abandonate și să le redea strălucirea de altădată. Avea cunoștințe extraordinare de mecanică și era foarte îndemânatic, aceste aptitudini fiind dezvoltate în perioada interbelică, la fabrica Ford de la București. Pe poarta uzinei de pe strada Floreasca nr. 159 au ieșit primele autoturisme în 1936, iar tânărul Mihai a parcurs programul Ford pe care îl aveau muncitorii de la linia de asamblare, lucrând cot la cot cu ei, de dimineața, de la prima oră, până la terminarea turei”, scria Adevărul într-un documentar pe această temă.
În Arhivele Române există mai multe relatări din acea vreme care povestesc cum în 1930, Henry Ford a vizitat Europa de Est, iar un an mai târziu apărea Ford România. Fabrica din Floreasca a început producția în 1936. Aici au fost asamblate primele automobile Ford produse la București. În timpul războiului, multe dintre mașini au fost rechiziționate și distruse, iar în 1948 fabrica a fost naționalizată, ceea ce a însemnat și sfârșitul prezenței Ford aici.
Clădirea, aflată pe Calea Floreasca, a fost construită între 1935 și 1936 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu și a funcționat ca uzină Ford până la instalarea regimului comunist, după care aici a funcționat fabrica Automatica.
După decenii de degradare, modificări și abandon, hala este acum restaurată printr-o investiție privată de peste 100 de milioane de euro GDV (valoarea de piață a investițiilor), una dintre cele mai mari investiții într-o clădire de patrimoniu din România.
Unul dintre cele mai spectaculoase obiecte care vor putea fi văzute în viitoarea One Gallery este un Ford V8 Fordor DeLuxe din 1939, produs chiar în fabrica din Floreasca și restaurat special pentru proiect. Mașina a fost descoperită după decenii într-o gospodărie din Constanța, într-o stare avansată de degradare, însă păstra încă elementele originale și plăcuța „Ford Româna S.A.R.”. Restaurarea a durat aproape un an și a fost realizată împreună cu Retromobil Club România, tot de către ONE.
Automobilul va fi expus în zona muzeală dedicată istoriei Halei Ford, alături de fotografii, documente și piese originale din perioada în care fabrica funcționa la București.
Mihai Păduroiu, CEO Office Division One United Properties, spune că miza unui astfel de proiect este felul în care un oraș își înțelege și își folosește propriul patrimoniu. „Consider că e bine să înțelegem într-un sens mai larg patrimoniul cultural-arhitectural al Bucureștiului, care este extrem de bogat și el însuși reprezintă o sursă potențială pentru dezvoltare și pentru valorificare substanțială”, a declarat acesta într-un interviu pentru Edupedu.ro.
„Dacă ne uităm la capitalele din jurul nostru, o să observăm că, fie că vorbim de Budapesta, de Viena, de Praga, de Varșovia, o componentă substanțială din atractivitate vine din acest patrimoniu arhitectural moștenit și redat circuitului comercial, turistic, profesional și așa mai departe”, spune Mihai Păduroiu.
El consideră că în România încă există tendința de a privi patrimoniul mai ales printr-o lentilă estetică sau nostalgică, fără să fie înțeles și potențialul economic și social al unor astfel de clădiri.
„Țările mai dezvoltate și orașele mai dezvoltate din imediata noastră vecinătate au făcut eforturi pentru conservarea și actualizarea acestui patrimoniu pentru că au înțeles mai bine decât am înțeles noi faptul că aceste clădiri generează valoare”, explică acesta.
„Una e să așezi un restaurant într-o clădire de sticlă sau într-o clădire pur funcțională construită acum. Alta este să așezi un restaurant într-o vilă interbelică restaurată și adusă la frumusețea ei originală și la interior și la exterior”, spune Mihai Păduroiu.
Potrivit acestuia, clădirile istorice pot deveni resurse reale pentru orașe atunci când sunt integrate în viața contemporană și nu lăsate să se degradeze ani întregi. „Potențialul, în primul rând economic și potențialul de a genera valoare adăugată substanțială este foarte mare al acestor clădiri, dincolo de factorul estetic”, mai spune reprezentantul ONE United Properties.
Restaurarea Halei Ford a însemnat însă un proces tehnic extrem de complicat. Clădirea era într-o stare avansată de degradare, iar echipa de proiect a lucrat după planurile originale din perioada interbelică.
„Hala Ford este un exemplu extraordinar din punctul ăsta de vedere, pentru că pe lângă faptul că a reprezentat cea mai mare investiție privată din România într-o clădire de patrimoniu făcută până acum, a reprezentat și un proiect de execuție extrem de complex”, spune Mihai Păduroiu.
„Elementele istorice ale structurii care exista la momentul achiziției au trebuit păstrate, în timp ce practic reconstruiam structura, acoperișul și toată partea de instalații a clădirii și în timp ce adăugam cele două subsoluri dedicate parcărilor”, explică acesta.
Restaurarea unei clădiri istorice presupune o abordare complet diferită față de construcțiile noi, spune reprezentantul companiei.
„Costurile pentru această dezvoltare au fost duble față de o clădire modernă, un centru de retail sau o clădire de birouri”, afirmă Mihai Păduroiu.
„Au implicat niște echipe de specialiști care au o experiență desăvârșită în zona asta de clădiri de patrimoniu. Sunt niște arhitecți specializați, ingineri specializați, care lucrează numai cu astfel de clădiri”, mai spune acesta.
Una dintre cele mai dificile părți a proiectului a fost integrarea standardelor moderne de sustenabilitate într-o clădire construită în urmă cu aproape 90 de ani.
„Sunt multe lucruri neprevăzute care apar într-o astfel de clădire, într-un astfel de proiect, pe care trebuie să le gestionezi pe măsură ce ele apar și să găsești soluții pe loc în așa fel încât să se protejeze clădirea și să se poată atinge și o funcționalitate și un grad de sustenabilitate”, explică acesta.
„Noi am lucrat după proiectul din perioada interbelică, exact de la începutul existenței Halei Ford, așa cum a fost gândită ea de cei de la Ford”, spune Mihai Păduroiu.
Noua funcțiune a clădirii va include restaurante, spații comerciale, birouri și zone dedicate comunității, însă proiectul va păstra și o componentă muzeală dedicată istoriei fabricii Ford din București.
„Vom adăposti și o zonă de muzeu dedicată fabricii Ford. Am reușit și să identificăm după mulți ani și să restaurăm un Ford V8 produs aici în hală și va fi și el expus în interior, împreună cu o colecție de peste 4.000 de elemente din hală – fotografii, piese de schimb, diverse documente”, spune reprezentantul companiei.
În ultimii ani, mai multe grupuri de elevi au vizitat șantierul și au participat la prezentări despre istoria locului, restaurare și patrimoniu industrial. Pentru mulți dintre ei, a fost primul contact direct cu ideea de monument istoric și cu felul în care o clădire veche poate fi recuperată și reintegrată într-un oraș modern.
„Pentru tineri va fi un loc în care clar au ce să vadă”, spune Mihai Păduroiu.
Elevii au început deja să descopere povestea Halei Ford direct din interiorul șantierului, în cadrul unor vizite organizate împreună cu școli din București. Copiii au discutat cu arhitecți, ingineri și specialiști în restaurare despre patrimoniu, construcții și istoria fabricii Ford, iar pentru mulți dintre ei experiența a fost primul contact direct cu ideea de patrimoniu industrial și cu modul în care o clădire istorică poate fi readusă la viață. „Ce bine ar fi fost să fie și fizica predată așa”, spunea unul dintre elevi după o discuție cu inginerii de pe șantier, potrivit unui material Edupedu.ro despre proiectele educaționale organizate de dezvoltator.
Mihai Păduroiu consideră că România are nevoie de mai multe proiecte de acest tip și de o strategie publică prin care restaurarea patrimoniului să fie încurajată și susținută.
„Trebuie să existe o strategie la nivel național prin care aceste investiții sunt favorizate, sunt fluidizate, sunt protejate, în așa fel încât capitalul, atât public cât și privat, să poată fi alocat mai mult către acest patrimoniu”, afirmă acesta.
„Clădirile de patrimoniu reprezintă o pârghie extraordinară pentru a reda orașului, într-un mod foarte responsabil, niște active frumoase, dar în același timp și funcționale”, conchide Mihai Păduroiu.
Interviul integral:
Pentru mulți oameni a fost surprinzător că un dezvoltator imobiliar a ales să refacă o clădire de patrimoniu aproape pierdută, în loc să construiască pur și simplu ceva nou. Cum v-ați uitat la Hala Ford?
Mihai Păduroiu: „Consider că e bine să înțelegem într-un sens mai larg patrimoniul acesta cultural-arhitectural al Bucureștiului, care este extrem, extrem de bogat și el însuși reprezintă o sursă potențială pentru dezvoltare și pentru valorificare substanțială. Dacă ne uităm la capitalele din jurul nostru, o să observăm că fie că vorbim de Budapesta, de Viena, de Praga, Varșovia, o componentă substanțială din atractivitate vine din acest patrimoniu arhitectural moștenit și redat circuitului comercial, turistic, profesional și așa mai departe.”
Spuneți că miza nu este doar estetică.
Mihai Păduroiu: „Exact. Țările mai dezvoltate și orașele mai dezvoltate în imediata vecinătate a noastră au făcut eforturi pentru conservarea și actualizarea acestui patrimoniu pentru că au înțeles mai bine decât am înțeles noi faptul că aceste clădiri generează valoare, generează o valoare mai mare decât o clădire. Sunt mult mai frumoase, au o poveste în spate. Una e să așezi un restaurant într-o clădire de sticlă sau într-o clădire pur funcțională construită acum. Alta este să așezi un restaurant într-o vilă interbelică restaurată și adusă la frumusețea ei originală și la interior și la exterior.”
„Potențialul, în primul rând economic și potențialul de a genera valoare adăugată substanțială este foarte mare al acestor clădiri, dincolo de factorul estetic. Tocmai de asta cred că, odată ce autoritățile împreună cu mediul privat înțeleg acest lucru și văd că, deși sunt proiecte complexe și necesită un nivel de resurse financiare, timp și cunoștințe specializate foarte mare, potențialul lor este pe măsură.”
În România multe clădiri istorice ajung să se degradeze tocmai pentru că astfel de proiecte sunt foarte dificile.
Mihai Păduroiu: „Absolut. Însă noi am avut răbdare și ne-am asumat întreg acest proces. Nu numai cu Hala Ford. Cred că avem în total peste 10 investiții făcute în clădiri de patrimoniu. Ne-am asumat aceste investiții cunoscând foarte bine toate complexitățile din spate, tocmai pentru că considerăm că valoarea este foarte mare și într-un context sănătos ea poate să fie o investiție profitabilă.”
„La toate acestea se adaugă și partea estetică și partea ce ține de respectul față de istorie, față de comunitate, față de oraș, lucruri care sunt în responsabilitatea noastră, mai ales strict în domeniul imobiliar. În momentul în care proiectezi și construiești și dorești să ai un impact net pozitiv asupra comunității locale și asupra orașului, trebuie să ții cont de toate aceste aspecte.”
Cât de complicat este, concret, să restaurezi o astfel de clădire?
Mihai Păduroiu: „Hala Ford este un exemplu extraordinar din punctul ăsta de vedere, pentru că pe lângă faptul că a reprezentat cea mai mare investiție privată din România într-o clădire de patrimoniu făcută până acum, a reprezentat și un proiect de execuție extrem de complex. Elementele istorice ale structurii care exista la momentul achiziției au trebuit păstrate, în timp ce practic reconstruiam structura, acoperișul și toată partea de instalații a clădirii și în timp ce adăugam cele două subsoluri dedicate parcărilor.”
„Costurile pentru această dezvoltare au fost duble față de o clădire modernă de comerț sau de birouri. De asemenea, au implicat niște echipe de specialiști care au o experiență desăvârșită în zona asta de clădiri de patrimoniu. Sunt arhitecți specializați, ingineri specializați, care lucrează numai cu astfel de clădiri și care au o abordare cu totul diferită față de cei implicați într-un proiect modern.”
Ați lucrat după planurile originale ale halei?
Mihai Păduroiu: „Noi am lucrat după proiectul din perioada interbelică, exact de la începutul existenței Halei Ford, așa cum a fost gândită ea de cei de la Ford și cred că rezultatul este unul pe măsură.”
Ce va găsi publicul în One Gallery?
Mihai Păduroiu: „Hala Ford a renăscut într-o funcțiune comercială mixtă. Ea va adăposti o zonă de piață deschisă cu peste 40 de operatori horeca, un supermarket, iar la etaj va adăposti birouri și un centru de wellness.”
„Vom adăposti și o zonă de muzeu dedicată fabricii Ford. Am reușit și să identificăm după mulți ani și să restaurăm un Ford V8 produs aici în hală și va fi expus în interior împreună cu o colecție de peste 4.000 de elemente din hală: fotografii, piese de schimb, diverse documente pe care le-am cumpărat de la colecționari și care vor aduce aminte despre ce a fost acolo.”
Credeți că astfel de locuri pot avea și un rol educativ sau de întâlnire și socializare pentru elevi și tineri?
Mihai Păduroiu: „Pentru tineri e clar un loc în care au ce să vadă.”
