Pentru o familie cu copii, locuința nu înseamnă spațiul delimitat de ușa apartamentului. Contează ce poate face copilul după ce iese din casă, dacă are unde să se joace și să facă sport, dacă întâlnește alți copii, cât de departe este școala și cât din programul întregii familii ajunge să fie petrecut în mașină. Noile cartiere ar trebui, de aceea, gândite nu doar ca grupuri de locuințe, ci ca locuri în care copiii pot crește și în care relațiile dintre oameni au condițiile să se formeze, spune Beatrice Dumitrașcu, CEO Residential Division în cadrul One United Properties, într-un interviu pentru Edupedu.ro despre felul în care compania încearcă să construiască astfel de comunități în jurul dezvoltărilor sale.
Pentru multe familii din București, viața copilului arată astăzi diferit. Școala poate fi într-o parte a orașului, activitatea sportivă în alta, părinții lucrează în alt cartier, iar întâlnirea cu prietenii presupune uneori încă o deplasare. O parte importantă din programul copilului ajunge astfel să depindă de programul unui adult și, foarte des, de mașina familiei.
În aceste condiții, felul în care este construit un cartier devine și o problemă care ține de copilărie și de educație. Ce găsește un copil când iese din apartament? Are unde să se joace? Poate să facă sport? Poate merge pe jos sau cu bicicleta? Are alți copii în jur? Poate ajunge la școală fără ca familia să traverseze zilnic orașul?
Despre felul în care astfel de nevoi schimbă modul de concepere a noilor dezvoltări rezidențiale am discutat cu Beatrice Dumitrașcu, CEO Residential Division în cadrul One United Properties. Compania dezvoltă în București ansambluri în care locuințele sunt asociate cu spații pentru educație, sport, joacă, servicii, birouri, zone comerciale și spații comune, iar în două dintre noile dezvoltări construiește inclusiv școli.
Pentru Beatrice Dumitrașcu, punctul de plecare este inclusiv experiența de părinte.
„Este în primul rând despre acești copii, care au nevoie să-și construiască viitorul și să simplifice oarecum viața părinților. Vorbesc din proprie experiență, pe măsură ce ei cresc îți dai seama cam ce nevoi ai. Tocmai de aceea cred că în ziua de azi cartierele nu pot veni doar cu oferta de locuire”, spune aceasta.

Beatrice Dumitrașcu lucrează de peste 20 de ani în vânzări, marketing și dezvoltare strategică, cea mai mare parte a carierei fiind dedicată pieței imobiliare. S-a alăturat One United Properties în 2013 și a avut un rol esențial în creșterea și dezvoltarea companiei. În prezent conduce divizia rezidențială și coorodnează unul dintre cele mai mari portofolii rezidențiale premium din România, contribuind direct la modul în care este gândită locuirea urbană modernă. Este absolventă a Facultății de Jurnalism.
De la blocuri la comunități
Beatrice Dumitrașcu spune că, după primele dezvoltări rezidențiale, compania a început să privească diferit ceea ce trebuie să existe în jurul locuinței.
„ONE, după ce a construit primele dezvoltări, a adus în mod natural în fața publicului conceptele de comunități. Ce a presupus pentru noi comunitatea? A presupus, pe de o parte, construirea de ansamblu rezidențial mixt, care să includă și zone educaționale, de sport, zone de relaxare, parcuri în proximitatea acestor ansambluri și, pe de altă parte, servicii comerciale și birouri, pentru că ne-am dorit comunități deschise, nu închise.”, explică aceasta.
Discuția ajunge inevitabil la felul în care s-a dezvoltat Bucureștiul în ultimele decenii. O parte importantă a noilor clădiri de birouri s-a concentrat în nordul orașului, iar locuințele au urmat locurile de muncă. Școlile, grădinițele și celelalte servicii de care are nevoie zilnic o familie nu au apărut însă întotdeauna în același ritm.
Pilonul prinicpal care a dus către construirea de locuințe noi în zona de nord n-au fost nici școlile, nici grădinițele și nimic din toate acele nevoi pe care le avem și azi. În București, au fost corporațiile, care au venit și și-au făcut sediile în zona de nord, acolo unde marii dezvoltatori de portofolii de real estate au construit clădiri de birouri, iar noi toți cei care locuim în Berceni, Titan, 1 Mai, orice cartier din oricare dintre cele șase sectoare ale Bucureștiului, toți traversăm în fiecare dimineață orașul ca să ajungem în zona de nord, la coprorație, să lucrăm”, spune Beatrice Dumitrașcu.
În paralel, Bucureștiul a rămas cu suprafețe importante ocupate de foste platforme industriale. Una dintre ele este fosta platformă Ventilatorul, unde One United Properties a dezvoltat One Cotroceni Park. În locul unei suprafețe industriale neutilizate au apărut locuințe, birouri, spații comerciale, locuri de joacă și facilități sportive.
„Era o zonă abandonată, o zonă unde nu se întâmpla nimic, un teren foarte mare care putea include în poveste un concept mixt. Acolo, spre exemplu, avem astăzi un World Class, adică un spațiu de sport care are o piscină semiolimpică. Puține dintre World Class-urile din București au piscină semiolimpică. Acolo există o astfel de piscină, care deservește întregul cartier, pentru că dezvoltarea se învecinează cu Cotroceni, cu zona Militari, cu Ghencea, cu o populație foarte vastă, care are nevoie de astfel de facilități. În plus, serviciile de acest tip nu fac altceva decât să deschidă un pic apetitul către sport pentru noi toți. Sportul trebuie să facă parte din educația noastră, trebuie să învățăm să fim mai activi”, spune Dumitrașcu.
One Cotroceni Park are aproximativ 900 de apartamente, dar ideea, spune reprezentanta companiei, este ca facilitățile din interior să nu deservească exclusiv oamenii care locuiesc acolo.
„Acolo este o comunitate unde avem 900 de apartamente și, deopotrivă, avem o zonă comercială vastă, locuri de joacă, o comunitate deschisă care deservește întregul cartier”, spune aceasta.
Ce înseamnă o „comunitate deschisă”
Diferența dintre un ansamblu rezidențial închis și unul deschis devine importantă mai ales când discutăm despre copii. Un loc de joacă, o cafenea, un restaurant, un spațiu pentru sport sau o școală pot fi locuri în care se întâlnesc nu doar oamenii din același bloc, ci și cei care locuiesc sau lucrează în împrejurimi.
„Comunitatea deschisă, pentru noi, vine la pachet cu toate aceste zone comerciale, unde ai restaurante, unde se întâmplă tot felul de activități potrivite copiilor, unde există cafenele care ne învață, de exemplu, despre cultura cafelei, dar îți oferă și o expoziție de artă și astfel atrag publicul tânăr, spre exemplu.”, explică Beatrice Dumitrașcu.
Tot la One Cotroceni Park funcționează temporar și Școala Gimnazială nr. 146, pe perioada lucrărilor la sediul său. „Noi găzduim Școala 146, care nu a avut unde să-și desfășoare activitatea școlară, dată fiind nevoia de renovare a clădirii în care funcționa anterior, și am creat acolo chiar pentru ei tot felul de zone care să le permită lor accesul, pentru că sunt niște pui mici care au nevoie de mult mai multă atenție”, spune CEO-ul diviziei rezidențiale.
Dar existența unor clădiri și facilități nu înseamnă automat că oamenii care locuiesc în același loc ajung să se cunoască. Aici apare o altă componentă a conceptului descris de Beatrice Dumitrașcu: crearea unor motive pentru ca oamenii să se întâlnească.
„Noi creăm și evenimente pentru comunitate, adică o să găsești întotdeauna de Paște o vânătoare de ouă în cadrul One Cotroceni Park și vor intra dintr-un restaurant în altul, dintr-o clădire de birouri într-alta, vor face tot felul de activități ca ei să se conecteze unii cu ceilalți, pentru că sunt foarte mulți copii acolo.”

„Copilul meu se plimbă prin complex cu trotineta și mai întâlnește și alți copii”
Dincolo de infrastructură, unul dintre lucrurile pe care părinții le caută este greu de pus într-un plan de arhitectură: posibilitatea copilului de a ieși din casă și de a găsi alți copii.
Beatrice Dumitrașcu povestește o discuție recentă cu un coleg care locuiește într-unul dintre ansambluri. „Chiar zilele trecute vorbeam cu un coleg de-ai mei care locuiește acolo și mi-a spus: Doamne, este o mare binecuvântare! Copilul meu se plimbă prin complex cu trotineta și mai întâlnește și alți copii..”
Este o situație banală, dar care spune ceva despre felul în care s-a schimbat copilăria în oraș. Pentru generațiile care au crescut în cartierele de blocuri, grupurile de copii se formau adesea spontan. Astăzi, părinții se pot trezi că trebuie să organizeze inclusiv întâlnirile copilului cu alți copii.
„Un părinte sau o familie cu copii se gândește tot timpul: «OK, mă mut într-o altă zonă și o să stea copilul singur. Îl pierd pe telefon?» E exact cum era în copilăria noastră, când eram o grămadă de copii la bloc și aia era gașca. Acum, în ziua de azi, s-au schimbat un pic lucrurile, dar cred că genul acesta de acțiuni cumva te aduc împreună”, spune Beatrice Dumitrașcu.
Comunitatea nu poate fi produsă pur și simplu prin construirea unui număr mare de apartamente. Este nevoie ca oamenii să aibă unde și de ce să se întâlnească, spune aceasta.
„Ideea de comunitate presupune că tu conectezi oamenii. Și cum îi conectezi? Că la fel poți să stai într-un cartier de case și, dacă oamenii sunt prietenoși și se așează la poartă în fiecare zi pe băncuță, n-au cum să nu creeze relații.”
Școala, sportul și joaca, cât mai aproape de casă
Pentru o familie cu copii, proximitatea serviciilor poate însemna mai mult decât confort. Înseamnă timp. Fiecare activitate care poate fi făcută în apropierea casei elimină o deplasare prin oraș și poate crește treptat autonomia copilului.
One United Properties construiește două școli cu curriculum românesc în două dezvoltări din Sectorul 2 al Capitalei, One Academy Club și One Lake District. Împreună, acestea sunt proiectate pentru peste 1.000 de copii, iar investiția anunțată de companie pentru infrastructura educațională este de aproximativ 19 milioane de euro.

La One Academy Club, în zona Lacul Tei, Fabrica de Glucoză, școala și grădinița sunt proiectate pentru 714 copii și vor include, între altele, sală de sport, after-school, cantină, bibliotecă, laborator și teren de sport. Școala din One Lake District, în zona Lacului Plumbuita, este proiectată pentru 330 de copii și va include, de asemenea, infrastructură educațională și sportivă.
„Acum vom avea One Lake District, unde vom construi o școală, vom avea One Academy Club, unde vom avea o școală, vom avea și after-school, și grădiniță. Adică sunt alte două locații unde integrăm niște suprafețe mari, cu 700-800 de copii care pot veni la școală, pentru că nevoia de unități educaționale nici nu trebuie să-ți spun eu ție cât de mare este. Și atunci aceste unități educaționale care se construiesc vor deservi niște comunități chiar mult mai mari”, spune Beatrice Dumitrașcu.
Școlile nu sunt concepute exclusiv pentru copiii care vor locui în cele două dezvoltări, ci pentru comunitățile mai largi din jurul lor.

La One Academy Club, apropierea dintre locuințe, școală și una dintre marile zone de birouri din nordul Bucureștiului ridică și o altă posibilitate: ca o familie să reducă numărul deplasărilor lungi pe care trebuie să le facă zilnic prin oraș.
„Gândește-te că cel mai mare hub de birouri este în zona aceea. În aceste dezvoltări putem atrage de la sine o întreagă comunitate nouă, respectiv pe cei care locuiesc, pe cei care lucrează în zonă și care spun: «OK, e mult mai benefic pentru mine să plec din cartierul în care stau, să mă mut aici în zona de nord, ca să-mi fie mult mai ușor și mai facil și să nu îmi mai petrec ore în șir în trafic».”
Pentru copii, însă, timpul de după școală contează la fel de mult. De aceea, într-un cartier gândit pentru familii, infrastructura nu se poate opri la unitatea de învățământ. Locurile de joacă, sălile și terenurile de sport, parcurile, promenadele și spațiile pentru mers pe jos, alergare sau bicicletă pot permite copilului să aibă activități în apropierea locuinței și, pe măsură ce crește, să depindă mai puțin de părinți pentru fiecare deplasare.

De la vânătoarea de ouă la o carte cu două pisici
O altă parte a experimentului de construire a comunității ține de activitățile organizate pentru copii. ONE organizează în ansamblurile sale evenimente de Paște, Crăciun și Halloween, activități de 1 Iunie și ateliere pentru copii.

Compania a ajuns chiar să realizeze o carte de colorat pornind de la două pisici care trăiesc în biroul arhitecților X Architecture, companie din grup.
„Ei au două pisici și le au de mult, de pe vremea când eram pe Bulevardul Dacia. Noi am făcut o carte e colorat cu aceste două pisici ca personaje principale, o carte pe care o dăm cadou copiilor și pe care vrem să o continuăm. Când vin, de exemplu, în birourile noastre de vânzări sau când avem vreun eveniment, luăm cărțile le distribuim copiilor.”

Beatrice Dumitrașcu vorbește despre aceste activități nu ca despre evenimente izolate, ci ca despre pretexte pentru ca oamenii care împart același spațiu să ajungă să se întâlnească în mod repetat.
„Sunt niște povești integrate pe care noi le creăm și, când spun povești, mă refer la această comunitate pe care noi o conectăm prin acțiuni recurente.”
Activitățile nu sunt dedicate numai copiilor. Compania organizează și întâlniri pentru comunitate pe teme care merg de la nutriție la alte subiecte de interes. Un asemenea program, spune Dumitrașcu, a început într-un spațiu cu o capacitate de aproximativ 40 de persoane, dar interesul a crescut.
„În martie anul ăsta a trebuit să ne mutăm în spațiul de evenimente din clădirea de birouri, pentru că se înscriu peste 200 de persoane la evenimentele astea pe care noi le-am început așa. A devenit un eveniment reper, ceea ce e extraordinar, pentru că arată că într-adevăr puterea comunității nu face altceva decât să conecteze oameni.”
Pentru Beatrice Dumitrașcu, faptul că asemenea activități sunt accesibile și celor care lucrează sau locuiesc în vecinătate face parte din aceeași idee a comunității deschise.
„Faptul că noi venim de Paște, de Crăciun sau de Halloween și facem tot felul de acțiuni, iar de ele beneficiază nu doar rezindeții, ci și angajații companiilor care au închiriat la noi spații, eu cred că ajută mult la formarea acestei idei de comunitate deschisă. Pe lângă faptul că ansamblurile noastre nu sunt închise cu garduri și intră în spațiile comune doar cel care stă acolo și are cheia.”
Locuința este aleasă tot mai mult împreună cu ceea ce există în jurul ei
În spatele tuturor acestor exemple se află o schimbare mai simplă. Pentru o familie, cumpărarea unei locuințe nu mai înseamnă doar evaluarea apartamentului, a numărului de camere și a prețului. Contează ce se află în jur și cum va arăta viața de zi cu zi după mutare.
„Astăzi alegerea unui apartament, alegerea unei case o facem mult mai conștient. Pentru că ne gândim care ne sunt nevoile”, spune Beatrice Dumitrașcu.
Iar pentru familiile cu copii, aceste nevoi se schimbă odată cu vârsta copilului. La început poate conta locul de joacă. Apoi grădinița și școala, posibilitatea de a face sport, spațiul în care copilul poate merge cu bicicleta sau trotineta și, treptat, posibilitatea de a ieși singur din casă și de a avea o viață proprie în cartier.

Este poate diferența cea mai importantă dintre un grup de clădiri și o comunitate. Poți proiecta apartamentele și spațiile comune, dar relațiile dintre oamenii care vor locui acolo nu apar în planurile de arhitectură. Le poți însă crea condițiile în care să se formeze.
Încercarea nu se încheie odată cu predarea apartamentelor. La momentul discuției, echipa pregătea deja activitățile pentru lunile următoare.
„Noi acum ne uităm deja, ne gândim de unde cumpărăm bradul de Crăciun și ce activități vom face noi pentru adulți și copii de Crăciun. Adică este o activitate susținută și continuă, nu este făcut ceva punctual, pentru că obiectivul nostru este să fim aici și peste 10 ani.”
