Daniel David: Vaccinarea – între o abordare științifică și una de circ

Daniel David / Foto: UBB

În prima etapă, vaccinarea a început haotic și în logica psihoculturală românească a „concentrării puterii”, și anume „oamenii să vină la vaccin”! Și a fost inițial mare îmbulzeală pe platforma de vaccinare. Asta a dat iluzii pozitive autorităților, care se așteptau la un succes fenomenal al vaccinării în România. Cine cunoștea însă psihologia românilor (ex. caracterul bipolar al multor atribute psihoculturale) a rămas îngrijorat.

Într-adevăr, am criticat și eu și alți specialiști în comportamentul uman această strategie inițială dominantă a autorităților, astfel încât, în a doua etapă, cam în prima parte a anului 2021, strategia a fost completată corect cu elementul central de „accesibilitate”, în logica „vaccinul vine la oameni”! Și a mai crescut un pic procentul. Dar, așa cum am spus atunci autorităților, uneori și public, accesibilitatea ar fi trebuit însă dublată de un efort național comun și de mecanisme diferite de influență. Iar în paralel, obligatoriu, în logica unor politici de tip ”evidence-based”, trebuiau culese informații despre profilul psihocultural al celor care reacționează la campanie și al celor care nu reacționează, adaptând din mers campania de vaccinare pe baza acestor date.

Efortul național comun a eșuat ca urmare a faptului că nici măcar vaccinarea și pandemia nu au fost suficient de puternice să-i facă pe politicienii noștri să tragă în aceeași direcție, de dragul țării/românilor; dimpotrivă, fiecare dorea să câștige singur și/sau se bucura de eșecul celuilalt, nepăsându-i că acela este și eșecul tuturor. Mecanismele diferite de influență (ex. canale diferite/comunicatori congruenți cu grupurile țintă/un echilibru psihologic al recompenselor și restricților relevante etc.) au fost implementate destul de bine în etapa a doua (cu excepția echilibrului psihologic între restricții și recompense relevante!), dar, ca urmare a lipsei unui efort național comun, au ajuns tot doar în anumite zone. În fine, datele nu s-au cules, nu s-au cules adecvat sau nu au fost analizate, lucru nesurprinzător într-o țară în care prea mulți – experți într-un domeniu sau neexperți în ceva anume – se pricep la toate, iar „șeful”, nu datele, stabilește situația de fapt. 

Acum am atins un nou blocaj! Analfabetismul funcțional și științific antrenat ani de zile în țară și promovarea în spațiul public/media a ”influencerilor” de tip vrăjitor/astrolog etc. își arată roadele. Avem mulți oameni cu o minte care nu înțelege știința, care nu sunt ghidați acțional de cunoștințe chiar când le au, ci de convingeri formulate adesea simplu de „influenceri” din zona pseudoștiinței/pseudocunoașterii. Iar asta nu se schimbă peste noapte. Poate o „Românie (bine) educată” să facă ceva peste ani. Când am fost întrebat recent, am spus din nou autorităților de la diverse niveluri că, acum, pentru o a treia etapă care să genereze un plus semnificativ, ne trebuie o abordare și mai personalizată.

Dar, ca să o avem, întâi trebuie să înțelegem mai bine, prin analize psihocomportamentale țintite, care este acum profilul celor care s-au vaccinat și al celor care încă se opun/sunt nehotărâți. Aceste analize se pot face rapid la nivel național (sunt diverse institute serioase de sondaje care se pot implica), dar ar trebui dublate la nivel de regiune și chiar de județ (unele date psihoculturale la nivel regional, derivate din studiile proprii, care să fie integrate cu noile date care s-ar culege, le-am oferit deja și eu). Apoi, pe baza lor, se pot gândi în paralel campanii naționale și regionale/locale eficiente, în final oamenii putând alege liber, dar bine informați (conform minții pe care o au). În acest fel câștigăm mulți. Mi s-a spus însă că nu sunt bani acum, nici pentru analiza datelor existente, nici pentru a se culege noi date. Bun, atunci văd că ne rămân bani pentru vouchere și „tombolele a la circ”!

Este un mecanism gălăgios, poate accentua pe alocuri efectele etapei a doua, dar nu mă așteptam ca acesta să fie mecanismul principal pe care să mizeze acum autoritățile. Dar așa cum au vrut să schimbe mentalități și comportamente în pandemie fără psihologi, care sunt, totuși, specialiștii direcți în mintea umană/comportamentul uman – și nu știu ca organizațiile reprezentative ale psihologilor să fie consultate -, nu ar fi trebuit să mă mai mire soluția banală de acum. În final, ca să nu las doar circul ca opțiune, dacă cineva, totuși, vrea să meargă dincolo de tombolă, mai avem posibilitatea, dacă nu să implementăm etapa a treia, măcar să facem mai bine lucrurile din etapa a doua!

_________

Daniel David este rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, președintele prin rotație al Consiliului Național al Rectorilor, profesor și psiholog. A obținut titlul de doctor în psihologie în anul 2000, după care a urmat un program postdoctoral în Statele Unite ale Americii. Daniel David este profesor asociat al unei școli din New York și director pentru cercetare al Institutului Albert Ellis din New York.

Notă: Textul a fost publicat inițial pe danieldavidubb.wordpress.com.

Exit mobile version