Consilierul pe educație al președintelui Nicușor Dan anunță într-un interviu acordat Edupedu.ro că anul 2026 este unul în care „primează tăierile și reducerile”, dar de data aceasta „focalizat pe universitar”. „Și aceasta poate să fie o explicație de ce nu se înghesuie mulți să accepte această ofertă de a fi ministrul educației”, a declarat Sorin Costreie. Consilierul prezidențial a precizat că o decizie de comansare a universităților „ar fi o reformă reală care, dacă este bine făcută, este chiar benefică”.
„Dacă ne uităm și la peisajul românesc, și la anumiți indicatori, noi avem și față de media europeană și față de media internațională mult mai multe universități la 1.000 de locuitori sau la milionul de locuitori”, a declarat pentru Edupedu.ro consilierul prezidențial pe educație și cercetare, Sorin Costreie.
România are 45 de universități de stat civile, 7 universități de stat militare și 32 de universități particulare acreditate, deci un total de 84 de instituții de învățământ superior. Vezi aici toate universitățile din România.
Costreie a dat exemplul comasărilor decise de Polonia și Franța, care au și reconfigurat astfel finanțarea către un pol de universități puternice, pe care le regăsim acum în rankingurile internaționale.
În Polonia „s-au făcut niște reforme reale și pe 10-12 ani au fost identificate niște universități în care nu am avut aceeași finanțare – pentru că noi suntem pe un model destul de comunist de finanțare, adică dăm cam la fel tuturor și atunci ce nu obținem este performanța. Adică la întrebarea noastră «de ce nu mai avem universități în topul Shanghai în primele 500?», răspunsul este că fiecare universitate, în raport cu performanțele ei, se menține cam tot acolo, că suntem pe o finanțare de subzistență, dar pentru că finanțările universităților și performanțele universităților în special ale celor din Asia se îmbunătățesc incredibil de la an la an, ele ne împing în jos. […] Franța a făcut aceste comasări exact pentru că li se întâmpla acest fenomen și se întrebau: dar stați puțin, marile noastre universități unde sunt?
Întrebat de ce este atât de greu de găsit un ministru al educației, dacă aceste date sunt clare și pe masă, Sorin Costreie a declarat că „pentru că, sincer, de exemplu, dacă vine cineva, ca să-și asume toate lucrurile acestea, ar trebui să știe că stă acolo 2-3 ani. Nu zic cum ar trebui: un mandat complet, de 4 ani. Pentru că altfel doar începe niște procese, va fi doar partea de respingere socială – pentru că, normal, va veni cu bisturiul, și nu se vor vedea și efectele benefice. Și atunci lumea spune: «păi, stai puțin, doar să vin să sparg ouăle, dar să nu ajungem să și mâncăm omleta, e cam puțin». Și asta e o boală a politicii românești. Cu această fragmentare, cât timp ținem un ministru și un premier, după părerea mea este un ciclu foarte scurt, foarte scurt. Și educația este un tanc petrolier, nu este un iaht. Nu-l poți coti imediat”.
Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către consilierul prezidențial Sorin Costreie, pe tema învățământului superior:
Rep: Revenind la faptul că au fost tatonați mai mulți, dar nu au vrut, asta înseamnă că până la această oră nu vrea nimeni să fie ministru al educației?
Sorin Costreie: Haideți să spunem că nu se înghesuie nimeni. Și nu se înghesuie nimeni pentru că suntem într-un context în care primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung benefic în educație și cercetare. Și revin la buget. De exemplu, sunt discuții pe partea de cercetare că dacă rămânem cu bugetul blocat în limita celui anului precedent, atunci vom avea mari probleme la cercetare, în sensul în care vom pierde bani. Trebuie să înțelegem că pare la prima vedere benefic să spunem: înghețăm bugetul ca să nu creștem cheltuielile, îl înghețăm la nivelul anului 2025. Dar în cercetare cel puțin, posibil și în alte zone, noi avem diverse angajamente cu PNRR-ul, cu alte proiecte europene și dacă nu angajăm oameni, dacă nu dăm drumul la aceste proiecte, noi, de fapt, nu vom îndeplini niște criterii și va trebui să dăm bani. Deci, aici jocul mi se pare mai subtil, în sensul că trebuie să dau drumul la un buget mai mare un pic ca să câștig mai mulți bani, pentru că altfel voi pierde.
Rep: Când spuneți că „primează tăierile și reducerile”, aici vorbiți despre tăieri și reduceri care să afecteze universitarul sau preuniversitarul?
Sorin Costreie: Acum, din ce am văzut, anul 2025 a fost unul de restriște. Vedem și acum creșterea taxelor și a întregului context, aș spune mai degrabă financiar, și nu economic. Și am văzut că în 2025 a fost afectat cu precădere preuniversitarul. Din ce știu, urmează 2026 mai degrabă focalizat pe universitar, din punct de vedere al educației. Și aceasta poate să fie o explicație de ce nu se înghesuie mulți să accepte această ofertă de a fi ministrul educației.
Rep: Urmează comasări de universități sau în ce zonă sunt reducerile care ar urma să fie operate de următorul ministru al educației?
Sorin Costreie: Nu știu dacă chiar comansări de universități. Asta ar fi o reformă reală care, dacă este bine făcută, este chiar benefică. Pentru că dacă ne uităm și la peisajul românesc și la anumiți indicatori, noi avem și față de media europeană și față de media internațională mult mai multe universități la 1.000 de locuitori sau la milionul de locuitori.
Rep: Concret, România are 52 de universități de stat.
Sorin Costreie: Da, dar de exemplu, dacă ne uităm la Polonia, are tot cam așa. Acolo s-au făcut niște reforme reale și pe 10-12 ani au fost identificate niște universități în care nu am avut aceeași finanțare – pentru că noi suntem pe un model destul de comunist de finanțare, adică dăm cam la fel tuturor și atunci ce nu obținem este performanța. Adică la întrebarea noastră «de ce nu mai avem universități în topul Shanghai în primele 500?» răspunsul este că fiecare universitate, în raport cu performanțele ei, se menține cam tot acolo, că suntem pe o finanțare de subzistență, dar pentru că finanțările universităților și performanțele universităților în special ale celor din Asia se îmbunătățesc incredibil de la an la an, ele ne împing în jos. Deci noi față de noi în șine suntem cam la fel, dar pentru că în contextul internațional alții sunt mai competitivi, noi scădem.
Franța a făcut aceste comasări exact pentru că li se întâmpla acest fenomen și se întrebau: dar stați puțin, marile noastre universități unde sunt?
O boală a învățământului și a cercetării românești este fragmentarea. Noi am avut mai multe misiuni de scanare a sistemului și toate ne-au spus asta la unison.
Rep: Și deci o următoare reformă a universităților, pe principiile pe care ni le spuneți, ar urma să fie făcută după evaluare?
Sorin Costreie: Acest proces de scanare al sistemului l-am avut și la nivelul institutelor de cercetare și așteptăm rezultatele, dar și la nivelul universităților. Deci lucrurile astea s-au întâmplat chiar în 2025. Avem universități cu impact regional, universități cu impact național și universități cu impact internațional. Acuma este și o chestie de onestitate, adică dacă ai o o universitate care își propune să aibă doar impact regional și are un impact regional autentic, mie mi se pare că e ceva foarte bun, benefic și onest. Problemele sunt când universitatea aceea este cu impact regional și poate cel mult național, dar se crede un jucător internațional. Atunci se creează niște discrepanțe și probleme în întreg sistemul. Adică haideți să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să identificăm… Și, vă spun, nu e nimic nou aici, polonezii au făcut-o. Am ales Polonia pentru că este mai asemănătoare cu noi. Dar putem să mergem și pe modelul francez. Au făcut lucrul ăsta, au identificat un set de universități în care realmente au pompat bani și dacă ne uităm în aceste ranking-uri internaționale, vom vedea universități din Polonia.
Rep: Vă referiți la definirea universităților ca universități de educație, universități de cercetare și universități de cercetare avansată.
Sorin Costreie: Exact, adică cele de educație sunt cele care sunt pentru a face licență. Cele de cercetare, în care, teoretic ar trebui să faci și master, și cercetare avansată în care ai și doctorat. Dar, dacă ne uităm, cam toate fac toate lucrurile acestea. Adică trebuie făcut un balans între ce vă spuneam, cu impactul de ce tip este. Nu este nimic rău să spui: am universitate care are impact doar regional sau doar național. Doar să nu spui invers: să fie universitate care are impact național și tu să spui: eu joc internațional în marea ligă.
Rep: Dacă ideile acestea sunt clare și modelele internaționale la fel, sunt pe masă, de ce este atât de greu de găsit acum un ministru la educație?
Sorin Costreie: E o întrebare foarte bună. Pentru că, sincer, de exemplu, dacă vine cineva, ca să-și asume toate lucrurile acestea, ar trebui să știe că stă acolo 2-3 ani. Nu zic cum ar trebui: un mandat complet, de 4 ani. Pentru că altfel doar începe niște procese, va fi doar partea de respingere socială – pentru că, normal, va veni cu bisturiul, și nu se vor vedea și efectele benefice. Și atunci lumea spune: „păi, stai puțin, doar să vin să sparg ouăle, dar să nu ajungem să și mâncăm omleta, e cam puțin”. Și asta e o boală a politicii românești. Cu această fragmentare, cât timp ținem un ministru și un premier, după părerea mea este un ciclu foarte scurt, foarte scurt.
Și educația este un tanc petrolier, nu este un iaht. Nu-l poți coti imediat, trebuie să stai să judeci, să vezi unde-i poziționarea și după aceea să dai drumul la tot felul de motoare ca să-i schimbi un pic cursul. E foarte greu de de mișcat.