Consilierul pe educație al președintelui Nicușor Dan anunță într-un interviu acordat Edupedu.ro că anul 2026 este unul în care „primează tăierile și reducerile”, dar de data aceasta „focalizat pe universitar”. „Și aceasta poate să fie o explicație de ce nu se înghesuie mulți să accepte această ofertă de a fi ministrul educației”, a declarat Sorin Costreie. Consilierul prezidențial a precizat că o decizie de comansare a universităților „ar fi o reformă reală care, dacă este bine făcută, este chiar benefică”.
„Dacă ne uităm și la peisajul românesc, și la anumiți indicatori, noi avem și față de media europeană și față de media internațională mult mai multe universități la 1.000 de locuitori sau la milionul de locuitori”, a declarat pentru Edupedu.ro consilierul prezidențial pe educație și cercetare, Sorin Costreie.
România are 45 de universități de stat civile, 7 universități de stat militare și 32 de universități particulare acreditate, deci un total de 84 de instituții de învățământ superior. Vezi aici toate universitățile din România.
Costreie a dat exemplul comasărilor decise de Polonia și Franța, care au și reconfigurat astfel finanțarea către un pol de universități puternice, pe care le regăsim acum în rankingurile internaționale.
În Polonia „s-au făcut niște reforme reale și pe 10-12 ani au fost identificate niște universități în care nu am avut aceeași finanțare – pentru că noi suntem pe un model destul de comunist de finanțare, adică dăm cam la fel tuturor și atunci ce nu obținem este performanța. Adică la întrebarea noastră «de ce nu mai avem universități în topul Shanghai în primele 500?», răspunsul este că fiecare universitate, în raport cu performanțele ei, se menține cam tot acolo, că suntem pe o finanțare de subzistență, dar pentru că finanțările universităților și performanțele universităților în special ale celor din Asia se îmbunătățesc incredibil de la an la an, ele ne împing în jos. […] Franța a făcut aceste comasări exact pentru că li se întâmpla acest fenomen și se întrebau: dar stați puțin, marile noastre universități unde sunt?
Întrebat de ce este atât de greu de găsit un ministru al educației, dacă aceste date sunt clare și pe masă, Sorin Costreie a declarat că „pentru că, sincer, de exemplu, dacă vine cineva, ca să-și asume toate lucrurile acestea, ar trebui să știe că stă acolo 2-3 ani. Nu zic cum ar trebui: un mandat complet, de 4 ani. Pentru că altfel doar începe niște procese, va fi doar partea de respingere socială – pentru că, normal, va veni cu bisturiul, și nu se vor vedea și efectele benefice. Și atunci lumea spune: «păi, stai puțin, doar să vin să sparg ouăle, dar să nu ajungem să și mâncăm omleta, e cam puțin». Și asta e o boală a politicii românești. Cu această fragmentare, cât timp ținem un ministru și un premier, după părerea mea este un ciclu foarte scurt, foarte scurt. Și educația este un tanc petrolier, nu este un iaht. Nu-l poți coti imediat”.
Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către consilierul prezidențial Sorin Costreie, pe tema învățământului superior:
Rep: Revenind la faptul că au fost tatonați mai mulți, dar nu au vrut, asta înseamnă că până la această oră nu vrea nimeni să fie ministru al educației?
Sorin Costreie: Haideți să spunem că nu se înghesuie nimeni. Și nu se înghesuie nimeni pentru că suntem într-un context în care primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung benefic în educație și cercetare. Și revin la buget. De exemplu, sunt discuții pe partea de cercetare că dacă rămânem cu bugetul blocat în limita celui anului precedent, atunci vom avea mari probleme la cercetare, în sensul în care vom pierde bani. Trebuie să înțelegem că pare la prima vedere benefic să spunem: înghețăm bugetul ca să nu creștem cheltuielile, îl înghețăm la nivelul anului 2025. Dar în cercetare cel puțin, posibil și în alte zone, noi avem diverse angajamente cu PNRR-ul, cu alte proiecte europene și dacă nu angajăm oameni, dacă nu dăm drumul la aceste proiecte, noi, de fapt, nu vom îndeplini niște criterii și va trebui să dăm bani. Deci, aici jocul mi se pare mai subtil, în sensul că trebuie să dau drumul la un buget mai mare un pic ca să câștig mai mulți bani, pentru că altfel voi pierde.
Rep: Când spuneți că „primează tăierile și reducerile”, aici vorbiți despre tăieri și reduceri care să afecteze universitarul sau preuniversitarul?
Sorin Costreie: Acum, din ce am văzut, anul 2025 a fost unul de restriște. Vedem și acum creșterea taxelor și a întregului context, aș spune mai degrabă financiar, și nu economic. Și am văzut că în 2025 a fost afectat cu precădere preuniversitarul. Din ce știu, urmează 2026 mai degrabă focalizat pe universitar, din punct de vedere al educației. Și aceasta poate să fie o explicație de ce nu se înghesuie mulți să accepte această ofertă de a fi ministrul educației.
Rep: Urmează comasări de universități sau în ce zonă sunt reducerile care ar urma să fie operate de următorul ministru al educației?
Sorin Costreie: Nu știu dacă chiar comansări de universități. Asta ar fi o reformă reală care, dacă este bine făcută, este chiar benefică. Pentru că dacă ne uităm și la peisajul românesc și la anumiți indicatori, noi avem și față de media europeană și față de media internațională mult mai multe universități la 1.000 de locuitori sau la milionul de locuitori.
Rep: Concret, România are 52 de universități de stat.
Sorin Costreie: Da, dar de exemplu, dacă ne uităm la Polonia, are tot cam așa. Acolo s-au făcut niște reforme reale și pe 10-12 ani au fost identificate niște universități în care nu am avut aceeași finanțare – pentru că noi suntem pe un model destul de comunist de finanțare, adică dăm cam la fel tuturor și atunci ce nu obținem este performanța. Adică la întrebarea noastră «de ce nu mai avem universități în topul Shanghai în primele 500?» răspunsul este că fiecare universitate, în raport cu performanțele ei, se menține cam tot acolo, că suntem pe o finanțare de subzistență, dar pentru că finanțările universităților și performanțele universităților în special ale celor din Asia se îmbunătățesc incredibil de la an la an, ele ne împing în jos. Deci noi față de noi în șine suntem cam la fel, dar pentru că în contextul internațional alții sunt mai competitivi, noi scădem.
Franța a făcut aceste comasări exact pentru că li se întâmpla acest fenomen și se întrebau: dar stați puțin, marile noastre universități unde sunt?
O boală a învățământului și a cercetării românești este fragmentarea. Noi am avut mai multe misiuni de scanare a sistemului și toate ne-au spus asta la unison.
Rep: Și deci o următoare reformă a universităților, pe principiile pe care ni le spuneți, ar urma să fie făcută după evaluare?
Sorin Costreie: Acest proces de scanare al sistemului l-am avut și la nivelul institutelor de cercetare și așteptăm rezultatele, dar și la nivelul universităților. Deci lucrurile astea s-au întâmplat chiar în 2025. Avem universități cu impact regional, universități cu impact național și universități cu impact internațional. Acuma este și o chestie de onestitate, adică dacă ai o o universitate care își propune să aibă doar impact regional și are un impact regional autentic, mie mi se pare că e ceva foarte bun, benefic și onest. Problemele sunt când universitatea aceea este cu impact regional și poate cel mult național, dar se crede un jucător internațional. Atunci se creează niște discrepanțe și probleme în întreg sistemul. Adică haideți să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să identificăm… Și, vă spun, nu e nimic nou aici, polonezii au făcut-o. Am ales Polonia pentru că este mai asemănătoare cu noi. Dar putem să mergem și pe modelul francez. Au făcut lucrul ăsta, au identificat un set de universități în care realmente au pompat bani și dacă ne uităm în aceste ranking-uri internaționale, vom vedea universități din Polonia.
Rep: Vă referiți la definirea universităților ca universități de educație, universități de cercetare și universități de cercetare avansată.
Sorin Costreie: Exact, adică cele de educație sunt cele care sunt pentru a face licență. Cele de cercetare, în care, teoretic ar trebui să faci și master, și cercetare avansată în care ai și doctorat. Dar, dacă ne uităm, cam toate fac toate lucrurile acestea. Adică trebuie făcut un balans între ce vă spuneam, cu impactul de ce tip este. Nu este nimic rău să spui: am universitate care are impact doar regional sau doar național. Doar să nu spui invers: să fie universitate care are impact național și tu să spui: eu joc internațional în marea ligă.
Rep: Dacă ideile acestea sunt clare și modelele internaționale la fel, sunt pe masă, de ce este atât de greu de găsit acum un ministru la educație?
Sorin Costreie: E o întrebare foarte bună. Pentru că, sincer, de exemplu, dacă vine cineva, ca să-și asume toate lucrurile acestea, ar trebui să știe că stă acolo 2-3 ani. Nu zic cum ar trebui: un mandat complet, de 4 ani. Pentru că altfel doar începe niște procese, va fi doar partea de respingere socială – pentru că, normal, va veni cu bisturiul, și nu se vor vedea și efectele benefice. Și atunci lumea spune: „păi, stai puțin, doar să vin să sparg ouăle, dar să nu ajungem să și mâncăm omleta, e cam puțin”. Și asta e o boală a politicii românești. Cu această fragmentare, cât timp ținem un ministru și un premier, după părerea mea este un ciclu foarte scurt, foarte scurt.
Și educația este un tanc petrolier, nu este un iaht. Nu-l poți coti imediat, trebuie să stai să judeci, să vezi unde-i poziționarea și după aceea să dai drumul la tot felul de motoare ca să-i schimbi un pic cursul. E foarte greu de de mișcat.
Citește aici interviul integral
Citește și:
Prim-ministrul Ilie Bolojan îi mulțumește lui Daniel David pentru „sacrificiul pe care l-a făcut personal”: Nu este foarte ușor în aceste luni să fii ministru. Să nu credeți că David a fost susținătorul măsurilor din educație, dar n-a avut ce să facă
Premierul Ilie Bolojan: Până la sfârșitul lunii venim cu o propunere de ministru care să preia portofoliul Educației, ca să poată lucra la pregătirea bugetului care ar urma să fie adoptat în februarie. Vom găsi o propunere bună, care are autoritate să preia acest portofoliu important
OFICIAL Premierul Ilie Bolojan i-a transmis președintelui Nicușor Dan propunerea de preluare a interimatului la Educație de către prim-ministru
EXCLUSIV Consilierul prezidențial Sorin Costreie: Nu se înghesuie nimeni să fie ministrul Educației pentru că primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung / E nevoie de un ministru din sistem, dar cu soliditate academică
SURSE Premierul Ilie Bolojan preia interimar conducerea Ministerului Educației și Cercetării
Ștefan Lefter
Redacția
Ioana Nicolescu
4 comments
E total pe langa subiect domnul Costreie. Romania este pe locul 20 din cele 27 de tari UE in ceea ce priveste numarul de universitati la milionul de locuitori (deci doar 7 tari au mai putine universitati decat noi, iar alte 19 tari UE mai multe universitati la milionul de locuitori). Finantarea per student este diferentiata in functie de indicatori de performanta (in medie 30% din finantarea per student). Iar daca vrea universitati romanesti in top Shanghai, nicio proiblema: cand vor avea bugetele universitatilor din top 500, vor fi si universitatile romanesti acolo. Nu inteleg de ce toata lumea vrea performanta dar fara alocarea de resurse.
Statisticile Eurostat oficiale arata ca Romania este ultima din UE la numarul de absolventi de universitati, mult sub media europeana. O fi mare numarul de universitati, dar numarul de studenti pregatiti nu e. Cumva, domnul consilier nu cunoaste aceasta realitate, dar vrea sa taie si mai mult. Vrem sa devenim o tara de needucati primitivi?
Analiza consilierului este total greșită și cu multe neadevăruri.
Concret, finanțarea se face după niște criterii exprimate prin indicatori, dacă ai rezultate bune în cercetare primești mai mult etc. Cum altfel?? Vrei doar să primești chiar dacă nu ai rezultate??? Asta înseamnă comunism??
Prezență unei universități într-o regiune ajută mult dezvoltarea economică a zonei, în special prin cercetare. Acesta este un factor esențial de a ,,distribui” uniformitatea dezvoltării unei țări și mai puțin importante sunt clasamentele de marketing.
Problema majoră a învățământului superior o reprezintă nivelul mediocru al resursei umane. Sistemul de selecție a resursei umane este total greșit: pile, nepotism, lingăi de tot felul unde valoarea profesională este puțin apreciată. Peste 95% din resursa umană este de nivel mediocru și astfel nici rezultate în cercetare nu au cum să apară.
Vă dau un exemplu: în universitățile tehnice de astăzi asistenții și până la profesori, înainte de a fi angajați, nu au performat în industrie, nu au luat contact cu marea tehnologie, nu și-au fixat solid noțiunile inginerești în industrie, majoritatea au fost angajați imediat după școală sau au lucrat 1-2 ani. Acest handicap este irecuperabil!
De unde așteptați performanțe?? Chiar și predarea cursurilor se face în notă teoretică, un fel de inginerie vorbită, iar contactul cu economia reală (firme de profil) este evitat din cauza handicapului prezentat mai sus.
Așa că, realitatea este alta!!
Ca să putem comasa universitățile și să fie finanțate diferențiat trebuie mai întâi ca acele universități care vor rămâne să funcționeze să fie cursurile lor corelate cu piața muncii și chiar acei cursanți care învață în ele să știe ce meserie au și pe ce se axează când ies din Universitar și intră pe piața muncii, nu să se chinuie și să mai învețe ei după facultate mai mult decât au învățat în facultate. Să fie calificare la locul de muncă prin aplicare a teoriei cu adevărata practică și muncă, și nu să ne prefacem că facem practică (în acte să fie practică scrisă și în realitate să nu existe). Vă spune un profesor care s-a confruntat și se mai confruntă și în ziua de azi cu așa ceva.