Există un exercițiu pe care orice profesor l-a făcut cel puțin o dată în carieră: să explice elevilor un lucru complicat în cel mai simplu mod posibil, fără să mintă. E mai greu decât pare. Simplificarea cinstită înseamnă curaj și câteva competențe specifice. Simplificarea necinstită cere doar improvizație, pe care elevii o demască ușor și în care identifică imediat impostorul.
Timp de aproape un an, profesorilor li s-a aplicat a doua variantă.
Profesorilor li s-a spus că educația are „o contribuție mare la deficitul pe care îl avem”. Li s-a spus că două ore în plus la normă nu înseamnă mare lucru și că, oricum, norma de predare din România rămâne sub media europeană. Asta deși Institutul de Științe ale Educației arăta clar că nu e așa, cu pumnul ministrului în gură, cenzurat într-un mod medieval. Li s-a spus că mai mulți elevi într-o clasă nu reprezintă o problemă reală. Că, în fond, „nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1-2 bănci mai mult în unele clase”. Acestea sunt cuvintele fostului ministru al Educației, publicate pe site-ul ministerului pe care îl conducea. Ca și cum o clasă ar fi un depozit, nu un spațiu în care trebuie să auzi 30 de copii în același timp, să știi când unul dintre ei nu a înțeles, să găsești timp pentru cel care rămâne în urmă. Ca și cum predatul s-ar face băncilor, nu oamenilor care stau în ele.
Profesorilor li s-a spus că din „regândirea normelor didactice” se vor face economii de 2-3 miliarde de lei. Că plata cu ora trebuie redusă. Că sute de școli trebuie comasate. Că bursele trebuie tăiate. Că plata cu ora e o risipă și că tăierile se fac „din orele libere”, de parcă nu tot profesorii le făceau. Că toate acestea sunt măsuri responsabile, inevitabile și temporare.
Li s-a spus că astfel este salvată țara, iar ministrul declara că încearcă „să salveze Educația de unii oameni ai Educației, care efectiv nu înțeleg această criză majoră prin care trecem și uneori chiar să-i salvez de ei înșiși”.
Un an mai târziu, prima evaluare independentă importantă nu vine de la Guvernul României, nu vine de la Ministerul Educației și nici de la Administrația Prezidențială, care a promis analize chiar în prima zi de școală din septembrie 2025 și care a rămas datoare cu acea analiză până astăzi. Prima evaluare vine de la Comisia Europeană.
Simplă și devastatoare pentru întreaga construcție politică ridicată în jurul Legii 141/2025: măsurile de reducere a costurilor adoptate în 2025 au afectat negativ condițiile de muncă ale profesorilor. Experții europeni nu au paranteze de formulare, nu au „în contextul constrângerilor macroeconomice”.
Nu există formulări diplomatice care să schimbe sensul acestei concluzii. Comisia Europeană spune exact ceea ce profesorii, sindicatele, directorii și experții în educație au avertizat încă din vara anului trecut: economiile bugetare au fost obținute prin transferarea costurilor către profesori și către școli. O spusese președintele Dan în septembrie 2025: „Pentru că asta era cel mai ușor și mai ușor de pus în practică”.
Paradoxul este că aceeași perioadă a fost prezentată complet diferit de autoritățile române. În raportul privind starea învățământului publicat luna trecută, Ministerul Educației vorbea despre „stabilitate”, „optimizare”, „eficientizare” și „consolidare”. Creșterea normei didactice, creșterea numărului de elevi în clasă și comasarea școlilor erau descrise drept măsuri cu efecte „semnificative, dar controlate”, care nu au produs un „impact negativ major”.
Există un principiu elementar în pedagogie: evaluarea trebuie să măsoare ce contează, nu ce e ușor de măsurat. Un elev care memorează perfect o regulă gramaticală, dar nu înțelege de ce există, a trecut testul și a ratat lecția. E asemănător cu ceea ce face școala și ministerul cu testările de la Evaluarea Națională, unde livrează șabloane elevilor, iar aceștia le tratează ca pe testele de la școala de șoferi – învață și fac meditații doar ca să repete pentru testare.
Ministerul Educației a făcut exact același lucru cu propria evaluare a reformei: a măsurat ce era comod de măsurat. Economii. Reduceri de costuri. Zero concedieri ale titularilor. Tabele curate. Explicații pentru hrănit conștiința încărcată a politicienilor și cititorii de suprafață.
Comisia Europeană a măsurat efectul asupra oamenilor care țin sistemul în funcțiune.
Concluziile sunt incompatibile.
Mai grav este altceva.
Orice profesor știe că nu poți cere unui elev să înțeleagă o materie pe care nu i-ai predat-o. Și totuși, autoritățile au cerut profesorilor să accepte măsuri pentru care nu au prezentat nicio analiză de impact serioasă. Nicio evaluare privind efectele asupra rezultatelor elevilor. Niciun studiu privind abandonul școlar. Nicio cercetare privind efectele claselor mai aglomerate. Nicio estimare privind deficitul de profesori.
Iar atunci când Institutul de Științe ale Educației – propriii experți ai ministerului – a produs argumente care nu confirmau discursul oficial, documentele au fost blocate de la publicare și transmise presei în fragmente editate. Cercetătorii nu validau unele dintre principalele justificări folosite pentru creșterea normei didactice. Episodul a fost ulterior inclus în raportul „Starea democrației în 2025″, cu concluzia că un decident politic a intervenit în răspunsul tehnic al experților, privând publicul de acces la informație independentă.
Între timp, ministerul promitea analize suplimentare. Nu au venit niciodată. Poate vă mai amintiți că după scandalul IȘE, ministrul Daniel David a cerut public IȘE să facă o analiză, „un raport științific complet și adecvat în acest sens”, de parcă prima analiză era neadecvată sau incompletă fiindcă nu era în ton cu mesajele politicienilor. Nu a mai apărut niciodată acea analiză, ea nu figurează nici în raportul IȘE pe 2025, nici în planul de cercetare pe 2026.
În schimb, a venit raportul Comisiei Europene. Comisia nu are niciun interes electoral în România. Nu are partid, nu are ministru de apărat, nu are buget de justificat. Face ceea ce orice profesor bun face la finalul unui semestru: se uită la rezultate, nu la intenții.
Iar rezultatele arată deteriorarea condițiilor de muncă ale profesorilor.
Și acum a venit și altceva, care închide cercul.
Noua lege a salarizării propune pentru Educație o creștere de 1,75 miliarde de lei în 2027 – prezentată ca cea mai mare alocare sectorială din întreaga reformă. Numai că fostul ministru Daniel David spunea în 2025 că economiile din „regândirea normelor didactice” vor fi de 2-3 miliarde de lei. Că fără aceste măsuri, statul nu ar fi putut plăti salariile și bursele până la finalul anului.
Altfel spus: s-au luat 2 miliarde de lei din condițiile de muncă ale profesorilor. Iar acum, drept compensație, se oferă 1,75 miliarde de lei – mai puțin decât s-a luat, prezentat drept generozitate.
Un calcul politic foarte clar: sacrificiile cerute în 2025 în numele crizei sunt mai mari decât creșterea promisă acum în numele echității. Practic, profesorii au acoperit gaura. Și vor primi înapoi mai puțin decât au dat printr-un artificiu fiscal.
Orice elev care a trăit experiența de a fi notat nedrept știe cum se simte asta.
12 comments
Intre timp, averile liderilor de sindicat au crescut ca Fat-Frumos.
Poate ca ar trebui sa vedeti si cum va apara interesele acesti lideri care se dovedesc foarte apropiati politicului (in special psd).
Poate ar trebui sa va ganditi si cum ati votat de-a lungul anilor si cui i-ati facut propaganda, care partid e plin de profesori care au ajuns inspectori scolari numiti politic.
Nu spun ca peste tot e la fel, dar in judetul in care locuiesc asa s-a intamplat de ani de zile. Aproape toti directorii de scoli si inspectorii au carnet de partid rosu.
Si poate ca nu e intamplator ca judetul e printre ultimele la nivelul salariului mediu si la nivelul de trai, in timp ce averile politicienilor cresc nestingherite.
Mulțumim frumos domnule Peticila ,pentru obiectivitate și susținerea învățământului de calitate!
Ne-au mărit norma didactică (în cazul meu cu 4 ore), au „regândit” plata cu ora, sporul neuropsihic (că era raportat la altă bază), au comasat școli peste noapte, au mărit numărul de elevi la clasă („încă două bănci”), au micșorat și tăiat bursele elevilor și studenților, ne-au asmuțit pe unii contra celorlalți, apoi ne-au construit un proiect de lege care, în cazul meu, mi-a amputat salariul pentru că am îndrăznit să stau în învățământ mai mult de 30 de ani și să-mi dau și toate gradele didactice.
Întrebare: unde s-au dus cei 1,75 milioane, că la mine n-au ajuns.
Perfect punctat!
Se întâmplă așa ceva pentru că nu există o contrapondere la „liberalismul” și „dreapta” din România. Așa-zisul partid de stânga, social-democrat, nu produce nicio critică a acestei derive neo- și ultraliberale. Lipsa „intelectualilor de stânga” costă. Pe acest fond apare măgăria incalificabilă de a imputa unora că „nu aveți lecturile economice necesare”. Cele mai bune lecturi economice sunt fluturașul de salariu, facturile și bonurile de casă – adevărul din acestea nu necesită exegeze și hermeneutici sofisticate. Intelectualii de popotă și grup de la Cluj, gen Dîncu, nu ajută decât la crearea unei spoieli. Stânga-butaforie servește dreptei (așa-zisa dreaptă care-i de fapt un divan otomano-fanariot de securiști, cu naivi de decor).
credeți ,că guvernul ,,tehnocrat” va tine cont de recomandările UE?? Vor spune că,,sunt recomandări și că economia românească nu permite aplicarea lor! Unii dintre miniștri tehnocrați au facut parte și din guvernul sărăcirii populației…de ex Năzare de la finanțe…taman acolo unde se distribuie banii!!
Ne-a luat cu doua maini si ne da cu o mana. Intre timp noi am ramas cu norma marita cu 2 sau 4 ore care trebuia sa asigure cresteri nu scaderi.
Excelent. Felicitări.
Tot timpul învățământul este sacrificat. S-a tăiat repede, în carne vie, toți politicienii au fost de acord.
Când au început să discute de tăieri prin ministere, primarii, etc, s-au certat și reformele promise au fost uitate….
Magistral.
Doar că răul anticipat e deja făcut și bine legiferat.
Între timp David s-a retras la loc călduț, la Rectorat si Bolojan e pe făraș.
Dar noi rămânem cu problemele si blamați de societate (pt ca si asta s-a intamplat -profesorul era ,,dușmanul de clasă” al deficitului,) și cu banii luați in 2025 si acum din nou in 2026 (pt ca s-a tăiat de la toți dar se dă numai la unii așa numitele prime (abonamente pt membrii de partid).
Din păcate CE poate doar constata nu și sancționa și oricum restul presei nu va difuza raportul CE despre crunta conducere a educației către dezastru, sub îndrumarea lu’ Bolojan, David si dezinteresatul Nicușor.
Foarte corect și argumentat. Din păcate nu cred că va conta pentru cine trebuie să conteze!
analiză f bună, dar colectivitatea de profesori nu se mișcă deloc…
foarte buna analiza .