Mircea Miclea, fondator al școlii cognitive în psihologia românească, spune că „școala se confruntă cu o tensiune care înainte nu exista: de a încerca să pregătească oameni pentru o lume pe care nu o poți prezice. Aici e o tensiune care înainte nu exista”. Într-un interviu pentru Teatrul Nației, Mircea Miclea explică cum poate fi folosită tehnologia, inteligența artificială, în contextul în care școala este legată de piața muncii iar tehnologia avansează. „Dacă vrei să fii ușor dispensabil, utilizează tehnologiile AI doar cerându-le rezultate. Vrei să nu fii ușor de înlocuit? Utilizează tehnologiile care îți dezvoltă deprinderi”, spune Miclea.
Întrebat de ce în România școala nu e pregătită să se lege de piața muncii actuale, iar tehnologia și inteligența artificială avansează, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, Mircea Miclea, spune că „școala se confruntă cu o tensiune care înainte nu exista: de a încerca să pregătească oameni pentru o lume pe care nu o poți prezice. Aici e o tensiune care înainte nu exista”.
Mircea Miclea a spus că depinde de fiecare cum alege să folosească inteligența artificială dar în esență, cunoașterea la purtător, ce are fiecare în propria minte, este estențială.
„Ce trebuie să înțelegem este că în condițiile în care apare inteligența artificială trebuie să ne dezvoltăm o serie de cunoștințe care să ne ajute în utilizarea inteligențe artificială, inclusiv tehnologie de inteligență artificială, trebuie să se dezvolte altfel. Inclusiv inteligență artificială va trece, n-am dubii, de la o inteligență acea centrată pe livrare de rezultate, la inteligență acea centrată pe dezvoltare de competențe.
Și individul trebuie să aleagă. Și-atunci, în funcție de ce alegi, asta devii. Dacă alegi doar să utilizezi AI-ul ca să obții rezultate, devii o anexă la acel AI, o anexă de care mă pot dispensa foarte ușor. Vrei să fii ușor dispensabil? Bine, utilizează tehnologiile doar cerându-le rezultate. Vrei să nu fii ușor de înlocuit? Utilizează tehnologiile care îți dezvoltă deprinderi„, a spus Miclea.
Redăm fragmente din interviul cu Mircea Miclea
Mircea Miclea: Trebuie să înțelegem un lucru: o vreme, școala a fost în măsură să țină pasul cu ritmul de dezvoltare economică și socială, pentru că societățile se dezvoltau mai lent. De exemplu, în perioada pre-industrială și inclusiv în după revoluția industrială, societățile se dezvoltau mai lent. Să ne închipuim școala ca o roată dințată, societatea ca o altă roată dințată. Și aceste două roți dințate se puteau sincroniza. Școala putea să pregătească pentru meseriile pe care le solicita societatea, pentru că societatea se mișca destul de încet și atunci aveai timp în școală să pregătești ceea ce era necesar pe piață.
De prin anii 50, din a doua parte a secolului XX, mai ales în ultimele decenii, acum, în secolul XXI, ritmul de dezvoltare socială este incredibil de rapid. Practic, dacă ne uităm la cartea lui Nicholas Taleb,« Lebăba neagră», de exemplu sau alte studii, noi putem să spunem că nu mai putem prezice nimic mai departe de 10 ani. Adică e ca și cum am dat cu banu, nu putem prezice.
Uitați-vă în ultimii cinci-șase ani, toate agențiile de informații, toate tink tank-urile luate la un loc, n-au putut prezice nimic esențial din ceea ce s-a întâmplat pe ultimii 5 ani. În 2019 nu se putea prevedea că în 2020 o să fie o pandemie, că o să fie un război în Ucraina, că o să fie un altul în Orient, că o să apară inteligența artificială, zero. Nimeni n-a putut prezice niște lucruri fundamentale care s-au întâmplat în 5 ani.
Practic, școala e confruntată cu această situație: de a încerca să pregătească oameni pentru o lume pe care nu o poți prezice. Aici e o tensiune care înainte nu exista. Există câteva soluții la această tensiune, care e majoră și, îți repet, nu epuizează gama de soluții, dar vă spun una dintre soluții la care trebuie să fim foarte, foarte atenți. Una dintre soluții este de a stimula și mai mult învățarea, de a avea cât mai multă cunoaștere la purtător în capul elevilor vă spun de ce: dacă ai cunoaștere la purtător, atunci tu-ți dezvolți niște procese cognitive, pe care altfel nu le poți dezvolta.
De exemplu, dacă eu vă spun «Ștefan s-au întâlnit cu jderii în Cetatea de Scaun». Ca să înțelegi această propoziție trebuie să aveți în cap cunoașterea că Ștefan nu e de la fotbal, e de un domnitor că Cetatea de Scaun, nu-i a unui scaun, ci Capitală și că jderii nu sunt niște animale, sunt niște oameni cu care domnitorul s-a întâlnit. Procesul de înțelegere necesită faptul că tu ai cunoaștere în cap, nu accesibilă prin internet, printr-un AI, prin Google, o ai în cap, stimulul. În cazul acesta v-am dat un text, dar poate să fie un grafic despre dobânda pe care mi-o dă banca când iau un împrumut. Eu nu pot să înțeleg stimulul, situația dacă n-am cunoașterea în cap. Așadar, procesul de înțelegere necesită cunoaștere la purtător, să am cunoaștere în cap. Doi ca să pun întrebări adecvate la un ei, eu trebuie să știu ce să întreb, dar ca să știu ce să întreb înseamnă că eu am o cunoaștere spre ce știu și ce nu știu. Deci am cunoaște la purtător. Așa pot să pun întrebări corecte, nu pot să am un răspuns corect la o întrebare proastă.
Eu trebuie să învăț să pun întrebări bune, ca un sistem ai super sofisticat să-mi dea răspunsuri bune. Dar înseamnă din nou că trebuie să am cunoaștere la purtător. Să nu mai spun că cunoașterea la purtător este principala cale prin care eu mă protejez de manipulare. Adică dacă eu aflu pe un flux de știri, de exemplu că balenele și-au făcut de cap pe o plaje în Budapesta, râd de știre aceasta. De ce? Pentru că știu că în Budapesta nu sunt plaje, nu sunt balene. Deci dintr-o dată eu nu pot fi manipulat de o știre. Pentru că am din nou cunoaștere la purtător și cu această cunoaștere eu evaluez critic fluxul de știri pe care tu mi-l dai. Dar dacă n-am, eu sunt manipulabil.
Deși cunoaștere este tot mai accesibilă prin AI-uri prin internet, cu atât mai important în această perioadă este să cultivăm cunoașterea în capul elevului.
Adică el să învețe, noi toți, să învățăm din ce în ce mai mult ca să avem cunoaștere la purtător. Dacă vrem să înțelegem, dacă vrem să fim autonomi, dacă vrem să fim mai puțin vulnerabili la manipulare și asta înseamnă din nou învățare. Ar trebui pus pe poarta fiecărei școli o propoziție de genul: Câtă cunoaștere, atâta libertate că dacă eu am cunoaștere la purtător, eu sunt mai liber, mai autonom, mai capabil să-mi fac meseria. Și atunci una dintre soluțiile de a face față unei situații impredictibile este să învățăm mai mult. Pentru că învățând mai mult, nu bazându-ne pe faptul că informația la un click distanță și n-are rost să mai învățăm – învățând mai mult, noi putem după aceea să producem tot felul de cunoștințe și să fim mai adaptați.
Dragos ? E totuși vorba de învățare mai multă sau de o restructurare a învățării astfel încât ea să poată să cultive abilități mai degrabă decât memorare?
Mircea Miclea: Orice învățare care duce doar la memorare e o învățare inutilă. Cu cunoaștere este ca și cu orice altă resursă. E important să o ai. E important ca o țară, să zicem, să aibă aur sau petrol, dar e la fel de important ce faci, cu ce ai, cum exploatezi cunoașterea. Așa că sunt amândouă lucruri la fel de importante: întâi posesia de cunoaștere, apoi exploatarea acestei cunoașteri. Dacă nu ai, n-ai ce exploata. Deci ambele lucruri devin importante. Ce trebuie să înțelegem este că în condițiile în care apare inteligența artificială trebuie să ne dezvoltăm o serie de cunoștințe care să ne ajute în utilizarea inteligențe artificială, inclusiv tehnologie de inteligență artificială, trebuie să se dezvolte altfel. Inclusiv inteligență artificială va trece, n-am dubii, de la o inteligență acea centrată pe livrare de rezultate ,la inteligență acea centrată pe dezvoltare de competențe.
Dar pe de altă parte, indiferent ce face această tehnologie, noi trebuie să fim din ce în ce mai conștienți ce vrem noi să devenim, pentru că devenim ceea ce alegem, adică suita de alegeri pe care noi le facem pe parcursul vieții ne face să dobândim o identitate.
Dacă eu, de exemplu, decid să merg numai pe rezultate, adică îmi fac viața ușoară, nu fac, ies ușoară. bag problema în AI-îmi de soluție. Fac asta un an, doi, 12 ani până termin școala. Ok, am eu vreo competență? N-am.
Dragoș Pătraru, jurnalist: Dar e alegerea mea când încep să fac asta? Trebuie să mi se impună.
Mircea Miclea: E alegerea ta, e alegerea părintelui care stă lângă tine. E alegerea școlii,
Dragoș Pătraru: A sistemului, a societatii..
Mircea Miclea: Dar și a ta ca individ, să nu derobăm individul de alegerea dată. Și individul trebuie să aleagă. Și-atunci, în funcție de ce alegi, asta devii. Dacă alegi doar să utilizezi AI-ul ca să obții rezultate, devii o anexă la acel AI, o anexă de care mă pot dispensa foarte ușor. Vrei să fii ușor dispensabil? Bine, utilizează tehnologiile doar cerându-le rezultate. Vrei să nu fie ușor de înlocuit? Utilizează tehnologiile care îți dezvoltă deprinderi”.
Citește și:
Mircea Miclea: Să știi să întrebi devine o abilitate esențială pentru elevi, într-un viitor suprasaturat în tehnologii. Dar ca să știu cum să pun întrebarea, trebuie să am o grămadă de cunoștințe – VIDEO discurs integral
VIDEO Mircea Miclea: Inteligența Artificială va produce o mutație ecologică. Acest lucru se întâmplă cu toate tehnologiile critice. Funcția principală a școlii, în noul ecosistem, este de a ne face autonomi prin cunoaștere. Cu cât știm mai mult, cu atât suntem mai puțin vulnerabili la manipulări
Mihai Peticilă
Redacția
Raluca Pantazi
