Domnul Bolojan are impresia că, dacă absolvenții unei facultăți se angajează în alte domenii decât cele scrise pe diplomă, e un lucru rău.
Să-i spună cineva dlui Bolojan că e pe dos: cu cât o facultate produce absolvenți capabili să fie activi în mai multe domenii, cu atât e mai bine.
De la Literele din Sibiu au ieșit, în sfertul de secol de când predau aici, profesori & traducători, muzeografi & redactori, angajați în domeniul bancar & prefecți, specialiști în birourile din Parlamentul European & ofițeri în serviciile de informații, antreprenori HORECA, directori de comunicare pe nave de croazieră, în fine, zeci de profesiuni dintre care majoritatea nu erau prevăzute pe diplomă. Și în care absolvenții de litere s-au descurcat foarte bine – fiindcă facultatea i-a învățat să comunice excelent.
Ce are în minte dl Bolojan nu seamănă cu o facultate – ci cu o școală de meserii. Care te învață să faci bine un lucru: și pe ăla îl vei face bine toată viața. Dacă nu ești angajat undeva exact pentru ce te-a învățat școala să faci, înseamnă că școala de meserii a eșuat în misiunea ei.
Eșecul ministrei Andronescu a fost desființarea școlilor profesionale.
Eșecul ministrului Bolojan e că, dacă e lăsat, va transforma universitățile în școli profesionale.
Nu trebuie lăsat să facă asta. Dl Bolojan trebuie să înțeleagă că, în cazul universităților, e exact pe dos: cu cât mai largă e plaja profesională în care poți performa după ce termini o universitate, cu atât e mai bine.
Cu atât mai mult în Zeitgeistul contemporan – când piața muncii e radical modificată de AI. Dispar mai rapid decât niciodată zeci de profesii, apar la fel rapid altele. O facultate care te-ar pregăti doar pentru o anumită profesie ar fi o catastrofă. Dimpotrivă, o facultate care te învață cum să te adaptezi în zeci de contexte profesionale posibile e un avantaj.
Domnule Bolojan, nu transformați universitățile în școli profesionale. Universitățile produc în primul rând cunoaștere – și abia în al doilea rând profesii. Dacă reușesc să o producă pe prima, vor reuși cu siguranță să o producă și pe a doua. Fiindcă evoluția cunoașterii determină și evoluția pieței muncii – niciodată invers.
Întrebarea dumneavoastră fundamentală ar trebui să fie, prin urmare, asta: de ce statul român a eșuat până acum în a ajuta universitățile să producă cunoaștere?
Iar câtă vreme veți medita la întrebarea asta, lăsați universitățile să fie universități.