Domnul Bolojan are impresia că, dacă absolvenții unei facultăți se angajează în alte domenii decât cele scrise pe diplomă, e un lucru rău.
Să-i spună cineva dlui Bolojan că e pe dos: cu cât o facultate produce absolvenți capabili să fie activi în mai multe domenii, cu atât e mai bine.
De la Literele din Sibiu au ieșit, în sfertul de secol de când predau aici, profesori & traducători, muzeografi & redactori, angajați în domeniul bancar & prefecți, specialiști în birourile din Parlamentul European & ofițeri în serviciile de informații, antreprenori HORECA, directori de comunicare pe nave de croazieră, în fine, zeci de profesiuni dintre care majoritatea nu erau prevăzute pe diplomă. Și în care absolvenții de litere s-au descurcat foarte bine – fiindcă facultatea i-a învățat să comunice excelent.
Ce are în minte dl Bolojan nu seamănă cu o facultate – ci cu o școală de meserii. Care te învață să faci bine un lucru: și pe ăla îl vei face bine toată viața. Dacă nu ești angajat undeva exact pentru ce te-a învățat școala să faci, înseamnă că școala de meserii a eșuat în misiunea ei.
Eșecul ministrei Andronescu a fost desființarea școlilor profesionale.
Eșecul ministrului Bolojan e că, dacă e lăsat, va transforma universitățile în școli profesionale.
Nu trebuie lăsat să facă asta. Dl Bolojan trebuie să înțeleagă că, în cazul universităților, e exact pe dos: cu cât mai largă e plaja profesională în care poți performa după ce termini o universitate, cu atât e mai bine.
Cu atât mai mult în Zeitgeistul contemporan – când piața muncii e radical modificată de AI. Dispar mai rapid decât niciodată zeci de profesii, apar la fel rapid altele. O facultate care te-ar pregăti doar pentru o anumită profesie ar fi o catastrofă. Dimpotrivă, o facultate care te învață cum să te adaptezi în zeci de contexte profesionale posibile e un avantaj.
Domnule Bolojan, nu transformați universitățile în școli profesionale. Universitățile produc în primul rând cunoaștere – și abia în al doilea rând profesii. Dacă reușesc să o producă pe prima, vor reuși cu siguranță să o producă și pe a doua. Fiindcă evoluția cunoașterii determină și evoluția pieței muncii – niciodată invers.
Întrebarea dumneavoastră fundamentală ar trebui să fie, prin urmare, asta: de ce statul român a eșuat până acum în a ajuta universitățile să producă cunoaștere?
Iar câtă vreme veți medita la întrebarea asta, lăsați universitățile să fie universități.
Raluca Pantazi și Mihai Peticilă
Mihai Peticilă
Laura Cononenco
Mihai Fârtat
3 comments
D-le Vancu, vorbim despre profesii „adevarate”, care au nevoie de o pregatire temeinica si care implica si un grad mare de responsabilitate a rezultatelor. Traducatorii, muzeografii, redactorii, se pot angaja in tot soiul de alte directii in care rigoarea si „cartea multa” nu sunt neaparat necesare. Dar un medic bun sau un inginer bun nu-si permit sa administreze pacientului un tratament gresit sau sa construiasca un pod care cade dupa cateva zile.
„prefecți, specialiști în birourile din Parlamentul European & ofițeri în serviciile de informații, antreprenori HORECA, directori de comunicare pe nave de croazieră” sunt, de fapt, „profesii” care pot fi exercitate aproape fara nici o pregatire si in care poti comite orice tampenie fara nici o consecinta.
Cu tot respectul pentru domnul profesor Vancu, dar vreau să-i amintesc că la nivelul civilizației de care beneficiem astăzi, facultățile de litere nu se regăsesc cu nici o contribuție. Mergeți cu avionul, cu trenul, aveți mașini de tot felul, aveți curent electric, aveți termopane, aveți calculatoare etc etc etc, toate sunt produse care au la bază descoperiri și concepte făcute de oameni tăcuți care au făcut studii superioare. Dacă acele descoperiri și concepte nu erau materializate în produse acum eram cu bolovanul la peșteră.
În consecință, gradul de înțelegere a situatiei nu vă recomandă să vorbiți despre contextul și implicațiile teoriei și practicii din ziua de astăzi.
Domnule profesor Vancu, de ce-i cereți unui catâr să aibă toleranță? Dacă consilierii lui nu-i pot șopti că IA ne va bulversa profund viețile, că durata medie a cunoștințelor profesionale astăzi nu mai este de 30 de ani, ci de 2 ani și că o bună formare de bază este singurul asset al unui tânăr ce va trebui să lucreze cu IA (rapoartele OCDE o spun), ce așteptați? Dacă el crede că ne îndreptăm către o lume în care mobilitatea profesională nu va exista, deși sloganul ultraliberalilor este adaptabilitatea, ce vreți?
(Nici măcar nu va avea politețea să vă răspundă, măcar cu o referire într-unul din discursurile lui. Uitați-vă la fața lui când vorbește de tăieri – dacă luați sonorul, puteți pune pariu că vorbește de lucruri plăcute. Pentru el.)