PROTEST Elevii sunt chemați să vină în negru la școală, pe 28 septembrie, împotriva uniformelor obligatorii în campania CNE „Educația nu se repară la croitorie” / Ministerul Educației nu susține proiectul, iar inițiatorul Daniel Zamfir îi atacă pe contestatari cu eticheta „neomarxiști”

Foto: CNE

Elevii din România care se opun introducerii prin lege a uniformelor obligatorii sunt îndemnați de Consiliul Național al Elevilor (CNE) să vină luni, 28 septembrie, îmbrăcați în negru la școală, într-o acțiune națională de protest intitulată „Educația nu se repară la croitorie”. Participarea este voluntară, elevii merg la ore, iar îmbrăcămintea neagră este folosită ca formă simbolică de exprimare. Protestul are loc după ce proiectul inițiat de parlamentari PSD a fost adoptat de Senat și trimis Camerei Deputaților, care este forul decizional. Ministerul Educației și Cercetării nu susține obligativitatea uniformelor și a transmis că „nu există niciun studiu” care să demonstreze că acestea reduc bullying-ul.  

Acțiunea a fost susținută public și de reprezentanți ai elevilor din mai multe județe, printre care Iași, Mureș, Gorj și Harghita. În pozițiile transmise înaintea protestului, aceștia contestă în special ideea că uniforma obligatorie ar putea reprezenta o soluție pentru bullying și discriminare și reclamă lipsa consultării elevilor în procesul legislativ. CNE a acuzat încă din 16 septembrie că nu a fost invitat la dezbaterile Comisiei pentru Învățământ a Senatului asupra proiectului.  

De ce vin elevii tocmai îmbrăcați la fel pentru a protesta împotriva uniformelor

Consiliul Național al Elevilor a răspuns înaintea protestului și criticii potrivit căreia ar exista o contradicție între contestarea uniformei și alegerea aceleiași culori de către participanți.

„Una este alegerea voluntară a unei ținute ca formă de exprimare, alta este impunerea acesteia prin lege. Exercitarea libertății de alegere nu poate fi confundată cu renunțarea la aceasta”, explică CNE. 

La Iași, Alexandru Manole, președintele Consiliului Județean al Elevilor, explica înaintea protestului că tocmai alegerea comună a culorii negre trebuie să transmită mesajul mobilizării elevilor: „Practic, îmbrăcându-ne toți la fel, arătăm faptul că ne putem mobiliza cu toții împotriva unei astfel de măsuri”.

La Mureș, președinta CJE, Georgiana-Roza Madarász, a pus accentul pe caracterul voluntar al acțiunii: elevii aleg aceeași culoare pentru că susțin aceeași cauză, nu pentru că le este impusă.

În Gorj, CJE îi îndeamnă pe elevii care împărtășesc poziția organizației să vină în negru sau să poarte un articol vestimentar negru. „Participarea este voluntară, nu presupune întreruperea cursurilor și este o formă pașnică și simbolică de exprimare”, precizează organizația.  

Elevii contestă argumentul bullying-ului: „Nu ai șters discriminarea, doar ai ascuns-o sub un echipament standard”

Unul dintre argumentele centrale ale inițiatorilor proiectului este reducerea diferențelor vizibile dintre elevi și a fenomenului de bullying.

Reprezentanții elevilor contestă însă legătura dintre uniformă și rezolvarea acestor probleme.

Codruț Simiganovschi, președintele Consiliului Județean al Elevilor Harghita, a declarat că, „dacă îi pui unui copil o uniformă, nu ai șters discriminarea, doar ai ascuns-o sub un echipament standard”. CJE Harghita s-a alăturat protestului din 28 septembrie.  

CJE Gorj susține, la rândul său, că „Bullying-ul și excluziunea nu dispar odată cu diferențele vestimentare”, iar combaterea lor presupune „educație, prevenție, consiliere și intervenție”. 

Organizația formulează și problema reprezentării elevilor astfel: „Un Consiliu al Elevilor nu există pentru a avea ultimul cuvânt, ci pentru ca elevii să nu rămână fără niciun cuvânt”. 

Yanis Popescu, vicepreședinte al Consiliului Elevilor din Gorj, a susținut că opoziția elevilor nu trebuie interpretată automat drept o respingere a oricărei forme de uniformă. Dacă elevii sunt consultați real, răspunsul lor nu este în mod necesar „nu”, spune acesta, însă alegerea ar trebui să rămână la nivelul fiecărei școli.  

Ministerul Educației nu susține uniformele obligatorii: „Nu există niciun studiu” care să arate că reduc bullying-ul

De partea cealaltă a inițiatorilor proiectului se află inclusiv Ministerul Educației și Cercetării.

În punctul de vedere prezentat pe 15 septembrie în Comisia pentru Învățământ a Senatului, ministerul a anunțat că nu susține introducerea obligatorie a uniformelor.

Instituția a invocat lipsa dovezilor privind efectele asupra bullying-ului, individualitatea elevilor și problema finanțării uniformelor pentru familiile care nu și le permit. Ministerul a arătat și că există deja în legislație obligația elevilor de a veni la școală într-o ținută decentă și adecvată, potrivit regulamentului unității de învățământ.  

În plus, ROFUIP interzice școlilor să împiedice participarea la cursuri sau să sancționeze elevii pentru nepurtarea uniformei.  

Poziția ministerului coincide, în privința argumentului despre bullying, cu cea a Consiliului Economic și Social. CES a dat aviz negativ proiectului și a argumentat că fenomenul nu apare pentru că elevii au haine diferite, ci acolo unde școala nu dispune de mecanisme reale de prevenție. CES a susținut că, dacă există resurse publice disponibile, acestea ar trebui orientate spre burse, consiliere, „Masă sănătoasă”, transport și infrastructură.  

Inițiatorul Daniel Zamfir: Uniforma, simbol al apartenenței și echității. „Fără neomarxism în școli”

Unul dintre inițiatorii proiectului, senatorul PSD Daniel Zamfir, susține însă obligativitatea uniformelor și a prezentat măsura drept una care ar consolida apartenența la comunitatea școlară și ar reduce diferențele vizibile dintre elevi.

În ultimele zile, disputa a depășit argumentele propriu-zise despre uniforme. Zamfir a invocat „neomarxismul” în criticile adresate celor care se opun proiectului și a publicat mesajul „Fără neomarxism în școli”. CNE consemnează că senatorul afirmase anterior că se va opune politic pentru ca „curentul neomarxist” să nu „otrăvească mediul școlar”, sub ceea ce el a numit masca libertății de exprimare. 

Duminică, senatorul Zamfir a ironizat chiar organizația care a convocat protestul: „Cum e asta? Un grup de elevi care s-au adunat în numitul Consiliul Național al Elevilor, în semn de protest că vrem să impunem ținuta obligatorie în școlile și liceele de stat, îi îndeamnă pe elevi să se îmbrace toți la fel, în ținuta neagră…”, a scris Zamfir.

Consiliul Național al Elevilor este însă o structură prevăzută de Legea învățământului preuniversitar, nu un grup informal de elevi. CNE este partener al Ministerului Educației în procesul decizional și are rol în reprezentarea elevilor.

CNE a calificat formularea senatorului drept „jignitoare la adresa elevilor reprezentanți” și „o desconsiderare a rolului CNE”. 

CNE îi răspunde lui Zamfir: Contestarea unei măsuri nu înseamnă adeziunea la o doctrină politică

În ajunul protestului, Consiliul Național al Elevilor a publicat o poziție intitulată „Ești neomarxist dacă susții dreptul la liberă exprimare? Cum etichetele ideologice ajung să înlocuiască politicile educaționale”. 

„Contestarea unei măsuri educaționale nu echivalează cu adeziunea la o doctrină politică”, răspunde organizația declarațiilor senatorului. 

CNE precizează în același document că susținerea uniformelor este o poziție legitimă în dezbaterea publică, la fel cum legitimă este și opoziția față de ele:

„Diferența de vârstă, statutul social sau poziția de autoritate nu pot substitui argumentele și nu ar trebui să determine valoarea acordată unei opinii.” 

Părinții, de la „nu ne opunem uniformei obligatorii” la ideea ca decizia să rămână la nivelul școlii

Poziția Federației Naționale a Părinților Edupart s-a nuanțat pe parcursul dezbaterii.

Pe 13 septembrie, Federația transmitea explicit: „Nu ne opunem uniformei școlare și nu contestăm dreptul unei comunități școlare de a stabili reguli clare privind ținuta elevilor”. Principala opoziție era atunci față de amenzile de 1.000-5.000 de lei propuse pentru părinții ai căror copii nu ar fi purtat uniforma. Edupart susținea că uniforma poate contribui la identitatea școlii și poate diminua într-o anumită măsură diferențele vestimentare, dar nu poate fi prezentată drept soluție pentru bullying și inechitate.  

Zece zile mai târziu, pe 23 septembrie, președintele Federației, Cătălin Nan, a declarat că părinții sunt împărțiți și a susținut o soluție descentralizată: „Credem că un cod de conduită vestimentară ar trebui totuși să existe în școli, pentru că, până la urmă, este o instituție publică unde principalul scop este educația, dar ar trebui să rămână la latitudinea școlilor și să fie descentralizat.”  

Aceasta este, de fapt, în mare măsură situația prevăzută deja de legislația actuală: școlile pot stabili reguli privind ținuta, iar elevii au obligația unei ținute decente și adecvate, fără ca uniforma să fie impusă prin lege tuturor școlilor.  

Ștefan Pălărie: „Uniformă sau masă caldă?”

Senatorul USR Ștefan Pălărie, președintele Comisiei pentru Învățământ din Senat, a ridicat în dezbatere atât problema prioritizării resurselor publice, cât și riscul unor abuzuri în achiziționarea uniformelor.

După votul din comisie, Pălărie a pus problema alegerii între cheltuirea resurselor pentru uniforme și sprijinirea elevilor vulnerabili: dacă sistemul ar avea 100 de lei de investit în educație, ar trebui analizat dacă aceștia produc mai mult efect prin cumpărarea unei uniforme sau prin ajutorarea copiilor vulnerabili care se confruntă cu lipsuri alimentare.  

Anterior, tot Pălărie făcuse publică existența amendamentului care introducea amenzi între 1.000 și 5.000 de lei pentru părinții elevilor care nu purtau uniforma. Amendamentul a fost eliminat ulterior în Comisia pentru Învățământ, odată cu amenzile de 5.000-10.000 de lei prevăzute pentru școli.  

După votul din Senat, Pălărie a atras atenția și asupra modului în care ar putea fi stabilit furnizorul uniformelor. Senatorul a spus pentru Edupedu.ro că există riscul ca unele școli să permită folosirea siglei numai unui anumit furnizor, ceea ce ar putea constrânge părinții să cumpere uniforma de acolo. El a calificat asemenea practici drept „abuzive” și a avertizat asupra riscului unor furnizori „cu dedicație” și al supraprețurilor.  

Cum a ajuns proiectul aici

Proiectul a fost adoptat pe 15 septembrie de Comisia pentru Învățământ din Senat. În forma adoptată în comisie au fost eliminate atât amenzile pentru părinți, cât și cele pentru școli. Amendamentele din comisie au fost votate de senatorii PSD, PNL și AUR, iar USR s-a abținut.  

Pe 21 septembrie, proiectul a fost adoptat de Senat și transmis Camerei Deputaților, care este forul decizional. Proiectul nu obligă autoritățile locale să achite uniformele, ci prevede posibilitatea finanțării acestora din bugetele locale și din alte surse prevăzute de inițiativă.  

În forma inițială, proiectul modifica obligația actuală a elevului de a se prezenta într-o ținută decentă și adecvată, transformând-o într-o obligație de a se prezenta la școală în uniformă. Modelul urma să fie stabilit la nivelul fiecărei unități de învățământ, cu consultarea consiliului elevilor și a asociației de părinți.  

Înainte de votul parlamentar, proiectul primise aviz negativ din partea Consiliului Economic și Social, Ministerul Educației anunțase că nu îl susține, iar Consiliul Național al Elevilor reclamase că reprezentanții elevilor nu au fost invitați la dezbaterile din Comisia pentru Învățământ.  

Acum, disputa ajunge direct în școli: elevii care răspund apelului CNE sunt chemați să intre luni la ore ca de obicei, dar îmbrăcați în negru, înainte ca proiectul să intre în etapa decisivă a traseului parlamentar.

Exit mobile version