România nu raportează nicio strategie majoră care să-i vizeze pe angajații din universități – personal didactic și de cercetare, arată un nou raport al Comisiei Europene. Situația se remarcă în condițiile în care România raportează o scădere – contrar tendinței europene – a numărului de profesori în universități, iar indicatorii de performanță sunt printre cei mai slabi la nivel european.
- Raportul CE privind „Personalul academic în Europa – 2025”, publicat pe platforma europeană dedicată educației Eurydice – prezintă România în rândul țărilor în care nu există nicio strategie majoră care să-i țintească pe profesorii universitari. În cazul României sunt consemnate doar reforme care au acoperit și corpul academic.
Astfel, documentul prezintă țările membre sau partenere UE care au o strategie referitoare la învățământul superior, țările care au o strategie pentru cercetare, strategii combinate sau alte tipuri de strategii. Câteva țări figurează drept sisteme unde nu există astfel de strategii. Acestea sunt:
- România, Ungaria, Serbia, Grecia, Lituania, Germania, Danemarca, Spania, Malta, Liechtenstein și Belgia.
Ce se întâmplă în alte țări? Raportul prezintă ce fac, la nivel strategic, diverse țări europene pentru a susține corpul academic din universități. Astfel:
- Un grup de 9 țări (Austria, Bulgaria, Cehia, Finlanda, Muntenegru, Olanda, Slovacia, Slovenia și Turcia) raportează strategii dedicate dezvoltării învățământului superior și, implicit, de susținere a personalului academic.
- Un grup de 11 țări (Bulgaria, Cehia, Estonia, Franța, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Slovacia, Suedia și Elveția) au în vigoare strategii dedicate cercetării, ce susțin inclusiv cariera în cercetare, condițiile de muncă, recrutare etc..
- Un alt grup de 6 sisteme (comunitatea germană din Belgia, Estonia, Croația, Letonia, Polonia și Albania) au adoptat strategii generale pentru educație, în care includ și învățământul superior, iar Serbia are o strategie generală pentru educație ce are drept scop principal să combată exodul creierelor. Două țări, Irlanda și Luxemburg, au strategii ce se axează pe finanțare și pe atingerea unor parametri de performanță. Norvegia raportează o strategie de transformare digitală a învățământului superior. Câteva țări (Cehia, Letonia, Olanda, Slovacia, Suedia și Albania) au strategii ce vizează obiective sociale, egalitatea de gen, preocuparea pentru discipline STEM și competitivitate, internaționalizare. Bosnia-Herțegovina are, la rândul ei, două strategii privind dezvoltarea educației în științe și tehnologie.
România nu figurează cu niciun astfel de cadru strategic raportat, conform Eurydice.
Reforme limitate învățământul superior din România
Același raport al Comisiei Europene listează diversele reforme, strategii sau politici pe care țările membre și partenere UE le-au adoptat sau aplicat în ultimul an universitar (2024-2025). România figurează cu măsuri limitate, comparativ cu alte țări. Astfel:
- În lista privind strategiile pentru învățământ superior nu este prezentă
- În lista privind strategiile pentru cercetare nu este prezentă
- În lista privind „Alte strategii” nu este prezentă
- În lista reformelor privind condițiile de muncă nu este prezentă
- În lista reformelor pentru cercetare nu este prezentă
Apare, însă, în categoria „Alte reforme”, prin reforma formării cadrelor didactice și introducerea masterului didactic, program inițiat în 2020.
Și mai apare la categoria „alte inițiative de politici” în domeniu, prin noile reglementări privind formarea profesorilor introduse în urma Legii învățământului superior din 2023.
Cât de acoperitoare sunt reformele în care România „bifează”, totuși, zone de intervenție?
Documentul pune cap la cap domeniile vizate de strategii și reforme ce au efect asupra personalului academic, în anul 2024-2025, în țările membre și partenere.
În cazul României, țara declară reforme în mai toate domeniile dintre cele 13 luate în calcul (mai puțin Flexibiltiatea și „Altele”). În cazul strategiilor care, generic, au avut efecte asupra corpuluii academic în 2024-2025, România raportează acțiuni relevante doar pentru 4:
- Contractele de muncă
- Remunerația
- Dezvoltarea profesională continuă
- Libertate academică
În același timp, România nu declară nicio strategie care să fi acoperit domeniile:
- Recrutare, protecție socială, volum de muncă, promovare, egalitatea între predare și cercetare în evaluare/promovare, flexibilitatea muncii, mobilitate, incluziune și diversitate, „Altele”.
Context
România se remarcă în mod constant prin recorduri negative sau evoluții contrare celor europene când vine vorba despre performanța învățământului superior și a cercetării universitare.
Un semnal major a fost dat în 2023, când țara a rămas fără nicio reprezentare în reputatul clasament internațional al universităților, Shanghai Ranking, un clasament ce acordă o atenție majoră cercetării universitare.
Dar situația nu afectează și performanța la nivelul domeniilor de studiu. Dacă în ultimii doi ani universitățile românești au avut o creștere – minoră, dar reală – în clasamentul Shanghai după domenii de studiu, anul acesta performanța României a fost mult mai slabă în acest ranking, dat publicității săptămâna aceasta.
În Raportul Bologna 2024, ce evalua situația din învățământul superior european, România figura cu tendințe pe contrasens față de cele înregistrate în Spațiul European al Învățământului Superior la mai mulți indicatori, inclusiv printr-o scădere a numărului de profesori în universități, în timp ce în UE acesta înregistra o creștere.
Iar cel mai recent Monitor al Educației și Formării, publicat de Comisia Europeană săptămâna trecută, a plasat din nou România pe ultimul loc în Europa la capitolul „Absolvirea învățământului superior”:
- Rata de absolvire a învățământului terțiar, pentru tineri de 25-34 de ani, a fost de doar 23,2% în România, în 2024, cea mai mică din toată Europa, de aproape două ori mai mică decât cea atinsă în medie la nivel UE (44,1%).
Raportul QX propus de actualul ministru al Educației și Cercetării, Daniel David, ca reper al mandatului său actual vorbește despre o serie de „Reforme ca soluții la probleme” în cazul problemelor identificate la nivelul învățământului superior, dar nu și despre vreo o strategie pe această temă.