Momentul psihologic va fi ziua de luni, spune scriitorul Radu Vancu. Acesta le-a transmis un mesaj profesorilor din învățământul preuniversitar, într-o emisiune B1TV – să nu renunțe și „să meargă cu forța morală până la capăt, tocmai de dragul copiilor noștri”. Radu Vancu a fost în stradă la mitingul de vineri, de la București, alături de cei aproape 20 de mii de profesori și angajați din Educație aflați în grevă generală, care au protestat într-un marș între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni.
Radu Vancu a remarcat la protest și apoi într-o fotografie devenită un simbol al protestului profesorilor, că marșul acestora spre Cotroceni era ca o „autostradă umană”. „Să ne adăugăm fiecare (părinte, elev, profesor) milimetrul nostru de demnitate. Până când autostrada asta a demnității va înconjura toată România. E singura noastră șansă”, scria vineri scriitorului și conferențiarul universitar de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Scriitorul a vorbit și despre rușinea pe care o simte față de faptul „că președintele acesta e profesor sau fost profesor și profesor din Sibiu. Îmi e jenă față de restul profesorilor din țară, că acest cadru didactic din Sibiu a ajuns președinte. E atât de disprețuitor și de agresiv la adresa acestei meserii atât de nobile”.
Despre măsurile recente, anunțate de Ministerul Educației, prin care urmează să fie echivalate cu notele din liceu mai multe probe de la Bacalaureat și despre eliminarea anunțată a inspecțiilor de la clasă pentru Titularizare 2023, Vancu a spus că „este o încercare de cârpeală”. „Guvernul încearcă să cârpească, disperat, așa cum poate, situația pe care tot el a creat-o. Profesorii sunt în grevă, probabil mulți dintre ei nu se vor înscrie la examenele naționale drept evaluatori, e firesc să nu o facă, și atunci guvernul încearcă să găsească niște soluții, pe care nu le pot denumi decât cârpeală”, consideră scritorul.
Vancu a invitat la solidaritate față de profesori: „m-aș bucura să fim cât mai mulți alături de ei. Și alți profesori din universitar, și părinți, și oameni cărora le pasă cu adevărat de România educată. Cu toții suntem împreună în asta și Guvernul trebuie să înțeleagă că nu discută doar cu profesorii, ci discută împreună cu părinții, cu elevii și cu profesorii despre România europeană pe care vrem să o construim.”
Redăm declarațiile din interviul acordat de Radu Vancu:
„Am sperat ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, președintele și guvernanții, în ansamblu, să înțeleagă cât de gravă e situația. Este criză socială. Au construit cu atitudinea aceasta disprețuitoare la adresa profesorilor, amenințătoare, cum a fost în cazul președintelui Iohannis. De fapt, profesorii nici nu mai protestează doar pentru salarii, de fapt, deși e un motiv foarte valid, în sine, acesta, ci vor să vor să arate că nu merită acest dispreț, această amenințare, acest tratament absolut umilitor la care sunt supuși de 12 zile. Iată, minciuni peste minciuni. La început li s-a spus că nu se poate sub nicio formă. După aceea li s-a spus că se poate, dar cu vouchere, apoi s-a mimat o negociere, au refuzat oferta și ce au refuzat le-a fost vârât pe gât printr-o ordonanță de urgență.
După care președintele iese și spune, amenință camuflat, de fapt nu chiar atât de camuflat, pe cei care îndrăznesc să mai protesteze în continuare. Cum poți accepta asta drept negociere? Cum pot intra acești profesori la clase să se uite în ochii copiilor și să le vorbească despre o țară cu valori europene în care educația contează, când copiii au văzut, alături de părinții lor, că profesorii trăiesc într-o țară în care suntem de disprețul public al președintelui, al primului ministru, al ministrei educației? Asta am sperat, că vor înțelege ce situație îngrozitoare au creat. Că vor da înapoi și că vor face acest lucru de bun simț cerut de dascăli – să crească de la 2.600 lei salariul profesorului debutant, la 4.000 lei. Asta e, de fapt, marea cerere pe care o consideră imposibil de rezolvat guvernanții – o creștere de 1.400 lei la salariu debutantului, de unde să se calculeze în sus, la maxim.
Un profesor de liceu cu gradul I, cu vechimea maximă, ar ajunge pe o astfel de nouă grilă înspre 7.000 lei. Asta e. Nu, nu gândiți comparațiile cu salariile politicienilor, comparațiile, nu mai spun, cu pensiile speciale, cu alte lucruri atât de nedrepte din țara asta. Un profesor care ajunge la vârful de carieră să câștige 1.400 euro nu mi se pare că cere luna de pe cer. Asta speram să înțeleagă – că e grav, că rezolvarea e totuși simplă, că e cazul să transforme acest memorandum, care e o vorbă goală, juridic vorbind, nu e nimic mai mult decât o vorbă –memorandum înseamnă, în limba latină „de ținut minte”. E ceva ce îți propui tu să ții minte cândva. Poți să uiți, evident că poți. Cerem azi încredere.
Eu cred că profesorii vor bună credință de fapt, profesorii au avut prea multă încredere. Dacă au o vină și au, e că au acceptat să fie mințiți de prea multe ori. Dacă mă minți o dată sau de două ori și te cred, e problema ta. Dacă mă minți a treia, a patra și a cincea oară și te cred cum, din păcate, s-a întâmplat, e problema mea, adică a profesorului. Au fost mințiți de foarte multe ori, ni s-au promis creșteri etapizate în foarte multe rânduri. E evident că profesorii nu mai pot avea încredere în guvern și asta e o problemă.
Avem, în cazul de față, un guvern care e construit pe o minciună, să nu uităm asta. Președintele Iohannis a ieșit și a cerut public votul pentru un anume vot politic și apoi a chemat la putere partidul pe care promisese că îl va alunga, PSD. Deci e un guvern, o coaliție construită pe o minciună originară, pe un păcat originar al acestei minciuni. Tot ce spune președintele de la acel moment încoace este susceptibil de a fi mincinos. Apoi au mințit explicit: cum spuneam, în cadrul acestei negocieri mimate, în care au vârât pe gât profesorilor ceea ce ei au refuzat: acești 585 lei net, 1.000 lei brut pe care profesorii i-au refuzat.
Moderatoare: Sunt 1.500 acum, înțeleg, asta au cerut astăzi?
Din din textul trimis de liderii sindicali către inspectorate și școli și profesori, astăzi, după negocieri, rezultă că au discutat 3h în care au cerut că această mărire de 585 lei net să se transforme într-una de 1.500 lei net și să fie aplicată nu etapizat, ci integral, de la 01/01/2024. S-a refuzat asta și nu s-a acceptat nicio variantă intermediară. S-a ajuns la această variantă care din nou e jignitoare. Cum poți să vii să spui că ok, pe promisiunea, pe memorandumul, pe vorba goală care-mi oferea 40% creștere de la 1 ianuarie voi oferi 45% – e absolut jignitor. Asta e din nou mimarea negocierii, sfidarea inteligenței.
Moderatoare: Până la urmă cred că și o sfidare a bunului simț. Sper să nu exagerez, dar nu cred că exagerez cu nimic când spun asta. Vreau să vă întreb, domnule Vancu, care este atmosfera în Sibiu, în orașul dvs., orașul președintelui, acolo unde cadrele didactice poate ar trebui să se mândrească pentru faptul că fac parte din rândul dascălilor care predau în orașul natal al președintelui țării. Acolo au fost revolte de amploare și astăzi a ieșit lumea în stradă nemulțumită. Cum e atmosfera în teritoriu?
Nu cred că vorbesc doar în numele meu, când spun că mi-e rușine că președintele acesta e profesor sau fost profesor și profesor din Sibiu. Îmi e jenă față de restul profesorilor din țară, că acest cadru didactic din Sibiu a ajuns președinte. E atât de disprețuitor și de agresiv la adresa acestei meserii atât de nobile. Nu vreau să spun vorbe mari, dar ne învață manualele de istorie elementară că România a fost construită de profesori. Pașoptiștii au fost profesori, junimiștii au fost profesori – cu Titu Maiorescu în frunte, ș.a.m.d. Suntem o țară construită în mintea și în idealurile unor dascăli, cum se spunea pe vremuri. Mie nu prea îmi place cuvântul dascăl, mi se pare prea arhaic, dar de profesori, da.
De ce să-i displețuiești atât de tare? Ce complexe trebuie să ascunzi în sufletul tău ca să ai agresivitatea asta față de profesori și să nu înțelegi că ei construiesc o țară, o națiune, zicea Max Weber, spunea acum un secol. Și o spune cel mai important, probabil, sociolog din secolul XX: „o națiune e o comunitate de memorie și de sentiment”. Profesorii construiesc comunitatea asta de memorie și de sentiment. Ei trec către tineri, către copii, către studenți apoi, aceste informații care, coagulate, construiesc o identitate a unei a unei țări, a unei culturi. De ce să-i distrugi? Cum credeți că va veni un student bine pregătit pe un salariu de 2.600 lei când ar putea, cu aceleași capacități, să câștige mult mai bine altundeva,în aproape orice altă meserie, fie la stat, fie la la privat? Asta se întâmplă, de fapt, copiii noștri, dacă menținem acest nivel foarte scăzut al salarizării, îmi pare rău să spun, vor avea profesori din ce în ce mai prost pregătiți.
Moderatoare: Sunteți hotărâți să mergeți până la capăt? Trebuie să vorbesc la plurat, pentru că reprezentați o masă foarte importantă de oameni. Care a fost pulsul astăzi, în stradă? Am văzut un articol foarte interesant pe care l-ați scris pe Edupedu, în care vorbeați de kilometri de oameni care au mărșăluit astăzi până la Palatul Cotroceni, în speranța că vor fi auziți. Nu știu dacă v-ați făcut auzit până la Neptun, acolo unde este șeful statului, dar cu siguranță toată țara v-a auzit astăzi.
Sigur, oamenii sunt revoltați, sunt furioși, sunt obosiți, sunt tracasați, dar, paradoxal, energia, cumva, acolo este luminoasă. Sunt oameni care cred în România educată, care nu e doar… În gura președintelui Iohannis, sau a ministrei Deca, sau a prim-ministrului Ciucă sună îngrozitor această frază, dar în gura acestor oameni care de zeci de ani asta fac, încearcă să construiască o Românie educată, sună complet plauzibil și e cu atât mai credibilă România educată construită de ei. Cu atât mai mult cu cât astăzi am văzut la proteste elevi, nu puțini, cu pancarte foarte creative și uneori nostime, chiar alteori furioase, dar în orice caz creative și solidare cu profesorii lor. Una spunea chiar foarte, foarte simplu „sunt alături de profesorii mei” – asta era cea mai simplă însemnare pe care au purtat-o elevii astăzi. Erau studenți, erau chiar studenți din liga pe care a condus-o dna. Deca în vremea când reprezenta cu adevărat interesele educației în România, din perspectiva studenților. Toată lumea asta la un loc crede că România educată n-a eșuat încă. Crede că poate fi salvată.
Am mărșăluit câțiva kilometri împreună cu ei, din Piața Victoriei până la Cotroceni. Se amuzau amar să constate că era o tehnică similară cu cea din vremea protestelor împotriva domnului Dragnea, când o parte a presei încerca de asemenea să diminueze participarea. S-a spus că suntem 4.000, că suntem 5.000, era evident pentru oricine că ordinul de mărime e mai mare, că se măsoară în zeci de mii. Deja, oamenii de acolo, ați văzut imaginile cu bulevardul plin, cu Șoseaua Titulescu plină, cu Podul Basarab plin și erau kilometri de oameni care mărșăluiau pentru demnitate în România. Dumneavoastră ați dat, am văzut, cea mai apropiată cifră, acum am văzut în material – 20.000 de profesori.
Azi nici nu contează câți au fost, contează că există poate 10.000 poate 20.000 de oameni în România care cred, încă, într-o Românie educată, care cred că bătălia nu e pierdută și care sunt solidari cu viitorul copiilor noștri. Asta nu e formula mea, e formula unei eleve din Constanța, Ariana Dudună, îi mulțumesc pe această cale, care a scris un text extraordinar în care spunea profesorilor „sunt alături de dvs. dragi profesori, suntem solidari cu voi, fiți și voi solidari cu viitorul nostru și nu renunțați!”. Și a mai fost un elev foarte, care m-a mișcat foarte mult, Ștefan Alexoaie din Botoșani. Nu pot să-i enumăr aici toți elevii pe care i-am citit și care m-au mișcat extraordinar prin mesajele lorm, dar acești copii, acești elevi au maturitate net superioară politicienilor. Ei înțeleg că ok, există riscul amânării unor examene naționale, există riscul decalării calendarului, dar că, de fapt, asta e mult mai puțin important decât cea decât ce s-ar pierde dacă profesorii ar renunța. Pentru că ultimele proteste au fost în 2005, acum 18 ani, dacă abandonăm astăzi, această luptă va mai dura cel puțin 18 ani până la următoarea luptă pentru demnitatea educației în România.
Asta aș vrea să le transmit profesorilor luni cred că va fi ziua crucială, psihologic vorbind, să nu renunțe! Să nu renunțe, luni, la deja o jumătate de lună de grevă în care și-au arătat demnitatea, și-au arătat forța morală și să meargă cu forța morală până la capăt, tocmai de dragul copiilor noștri!
Moderatoare: Vreau să vedem ce propune Ministerul Educației într-un act normativ care este supus dezbaterii publice. Cum vedeți aceste decizii domnule Vancu?
În mod evident, e o încercare de cârpeală, nu e altceva. Guvernul încearcă să cârpească, disperat, așa cum poate, situația pe care tot el a creat-o. Profesorii sunt în grevă, probabil mulți dintre ei nu se vor înscrie la examenele naționale drept evaluatori, e firesc să nu o facă, și atunci guvernul încearcă să găsească niște soluții, pe care nu le pot denumi decât cârpeală. Fără să vreau să fiu inelegant și într-un orizont mai amplu, e vorba de distrugerea și mai adâncă și mai sistematică a urme oricărei urme de prestigiu a profesorului, pentru că, de fapt, încheierea mediilor, examenele, supravegherile astea sunt tot procesul de evaluare, sunt esențiale și este esențial să fie făcut de profesori. Ei sunt cei care au urmărit elevii, care știu ce să-i întrebe, ce să evalueze, cum să-i evalueze, cum să-i vadă. Evaluarea este partea esențială, într-un fel, a procesului de învățare.
Moderatoare: Iar faptul că se dorește acum echivalarea probelor orale cu notele din din liceu, cu media din liceu, știm foarte bine că în foarte multe cazuri, nu vreau să generalizez, sunt cazuri în care aceste note nu sunt tocmai relevante, mai ales în mediul rural.
De asta există examenele naționale. Pentru a da o obiectivitate, un caracter general acestei evaluări. Variază între ele performanțele și modurile de notare între mediul rural și urban, între diverse zone din mediu urban ș.a.m.d. Și a lua doar notele din acești ani de școală și a declara echivalabil cu Evaluarea Națională e jenant, ca să nu spun ceva mai… Cât privește titularizarea, care nu se va mai desfășura cu inspecția la clasă a viitorilor profesori. Mă rog, tot senzația de cârpeală este, problema de fond nu e rezolvată. Problema de fond e exact cea pe care o discutam înainte: cum atragi tineri profesori de calitate într-un sistem atât de subfinanțat? Noi avem din 2011, legea educației care prevede 6% din PIB. Nu s-a respectat niciodată, vreme de 12 ani. A fost amânată, prorogată, s-au găsit mereu, an după an, excepții pentru a nu fi respectată. Dar nu s-a acordat 5% sau 4%, s-a acordat 3% sau chiar 2% după cum știm. Adică ai un sistem subfinanțat cu jumătate sau chiar cu o treime din suma pe care ar trebui să o primească. Evident că sistemul subfinanțat produce prost. Evident că niciun tânăr nu va veni, câtă vreme e plătit, cum ziceam, cu 2.600 lei. Niciun tânăr de calitate nu va vrea să audă de învățământ. Vom pierde acești tineri, nu noi, copiii noștri vor pierde. România viitorului imediat și viitorului mediu se va forma cu profesori prost pregătiți, dacă îi vor găsi și pe aceștia, pentru că știți deja sau poate nu știu toți telespectatorii, dar Ministerul Educație are deja o problemă mare în a în a acoperi cu profesori toate zonele din țară. Sunt zone în care sunt luați oameni fără calificare, sunt rugați oamenii din pensie să vină să accepte să predea ș.a.m.d. pentru că nu mai vrea nimeni să se întoarcă în acest sistem. Dacă tot distrugi și bruma de obiectivitate a examenului de titularizare, adăugând asta peste proasta salarizare, va fi o catastrofă. Ăsta e cuvântul exact.
Moderatoare: Ce ar putea să vă oprească în momentul acesta, să vă facă să stopați greva? Înțeleg că premierul Nicolae Ciucă a convocat – politicienii merg înainte cu planurile lor, asta trebuie să înțeleagă telespectatorii, indiferent de ce se întâmplă în stradă – premierul Nicolae Ciucă a convocat ședința de guvern duminică, se pare că săptămâna viitoare se va întâmpla mult așteptata și mult promisa rotativă. I-ați cam încurcat un pic aici, să știți, domnule Vancu, dvs. profesorii cu greva. N-au putut să se rotească între ei. Așadar, se merge înainte cu planul politic întârziat ce e drept, indiferent de protestele dascălilor. Pe dvs. repet, ce vă poate opri din acest demers?
Înainte de toate, trebuie să fac un disclaimer, nu pot vorbi în numele profesorilor, colegii mei din preuniversitar, din două motive. În primul rând, eu sunt parte din sistemul universitar care, din păcate, nu s-a alăturat grevei. E un regret, aș fi vrut să văd la colegii mei universitari mai multă solidaritate cu colegii noștri. Și în al 2-lea rând, chiar dacă am fi fost împreună în această grevă, tot n-aș fi putut vorbi numele lor, pentru că nu fac parte din structurile sindicale, lider de sindicat ș.a.m.d. Dar eu am fost în stradă ca profesor din universitar care vrea să fie solidar cu colegii lui din preuniversitar, ca cetățean al României indignat de sfidarea asta pe care politicienii au dus-o până la cele mai inacceptabile cote și ca părinte interesat ca fiul lui să aibă profesori buni la școală în tot viitorul lui școlar.
Și acum, ca să vă răspund la întrebare, e simplu: dacă acest memorandum, această promisiune deșartă devine act juridic, eu sunt sigur că profesorii se vor opri. Nu e ceva mai complicat decât atât și sigur, se poate discuta despre eventuala etapizare. Să nu fie pe 3 ani, să fie… Nu e treaba mea să emit scenarii din punctul ăsta de vedere, dar știu sigur că dacă profesorii ar vedea din partea Guvernului o asumare, nu politică, care e echivalentă cu zero, ci juridică, legală, ar vedea un act cu putere legislativă și juridică reală, s-ar gândi mult mai serios la a opri greva, pentru că asta ar arăta și respect, ar arăta și că politicienii au înțeles că trebuie să încheie cu modul ăsta jignitor și discreționar de a trata profesorii, de a se căuta de mărunt prin buzunare, cum am văzut că titrați dvs. acum 10-15 minute. Dacă ar înțelege că profesorii trebuie să fie tratați ca parteneri egali cu care se construiește o societate și nu ca o masă enervantă de oameni care nu produc nimic și care vin să ceară bani într-un mod nejustificat unor politicieni care au treburi mai importante, pentru că asta e senzația. Deci, e cazul ca Guvernul să trateze profesorii ca pe niște parteneri, să transforme memorandumul într-un act juridic și să înceteze cu atitudinea disprețuitoare. Nu-i vorba de ceva mai complicat.
Cred că profesorii au demonstrat că pot fi solidari. Amintiți-vă în pandemie de câtă solidaritate au dat dovadă: și-au pus la dispoziție apartamente, laptopuri, telefoane, abonamente la internet, s-au dus la școală în condițiile în care era un risc să faci asta, dar trebuiau să să meargă, mă rog, au arătat că pot fi solidari în cele mai îngrozitoare condiții, cu elevii.
Tot din solidaritate cu elevii suntem în stradă, profesorii din preuniversitar și cei care vrem să fim alături de ei și m-aș bucura să fim cât mai mulți alături de ei. Și alți profesori din universitar, și părinți, și oameni cărora le pasă cu adevărat de România educată. Cu toții suntem împreună în asta și Guvernul trebuie să înțeleagă că nu discută doar cu profesorii, ci discută împreună cu părinții, cu elevii și cu profesorii despre România europeană pe care vrem să o construim.”