Meditațiile nu ar trebui nici interzise, nici finanțate pentru elevii vulnerabili înainte de a exista răspunsuri bazate pe date despre scopul, metodele și eficiența lor, atrage atenția Șerban Iosifescu, expert în educație și fost președinte al Agenției Române de Asigurare a calității în școli (ARACIP), într-o postare publicată pe 13 septembrie pe pagina „De ce educația?”.
Șerban Iosifescu susține că meditațiile pentru performanță și cele destinate recuperării pierderilor de învățare presupun abordări diferite și avertizează: „un profesor bun pentru performanță poate fi lamentabil la recuperare. Și viceversa”.
În finalul postării, Șerban Iosifescu pune sub semnul întrebării evaluarea programelor de pregătire finanțate prin Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS):
„Apropo: care este impactul programelor de meditații introduse și plătite prin PNRAS?”
Întrebarea apare în contextul în care activitățile remediale și de sprijin pentru elevii aflați în risc educațional reprezintă una dintre componentele intervențiilor derulate prin PNRAS.
Andrei Bodea, directoarea Colegiului Național I.L Caragiale din București, a declarat că este un fenomen faptul că sunt părinți care dau copiii la meditații, chiar dacă au note bune, sunt elevi buni și au profesori buni la școală.
- Directoarea Andreia Bodea: Dăm copiii la meditații pentru că toată lumea își dă copiii la meditații. Părinții au un sentiment de siguranță / Se poate lua peste 7 la examen fără meditații dacă e un profesor bun la clasă și elevul vine la ore
Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării, a anunțat astăzi, 14 septembrie, că va prezenta săptămâna aceasta un plan de măsuri, în contextul rezultatelor slabe obținute de elevii români la testele PISA. Mihai Dimian a enumerat două măsuri: elevii cu medii sub 7 „trebuie să participe la activități săptămânale remediale la matematică și limba și literatura română”, iar Școala altfel și Săptămâna verde „trebuie să se desfășoare după același program ca și celelalte săptămâni de școală”.
Redăm postarea integrală
„Tema meditațiilor revine, periodic, în prim-planul discuțiilor despre școală. Dar, înainte de a interzice meditațiile plătite de familie sau, dimpotrivă, de a da vouchere pentru meditații copiilor săraci, este bine să vedem, pe bază de date și cercetări:
– Ce vrem de la aceste meditații: performanță într-o anumită disciplină, recuperare sau ambele?
– Cum trebuie oferite meditațiile? Ocazional, periodic, intensiv?
– Care sunt cele mai bune metode pe care un meditator (tutor?) trebuie să le folosească? Oricum, aceste metode vor fi diferite în funcție de scop, performanță sau recuperare. Deci, un profesor bun pentru performanță poate fi lamentabil la recuperare. Și viceversa.
– Cum măsurăm rezultatele meditațiilor? Când considerăm că și-au atins scopul?
Și, pentru că suntem inteligenți, putem învăța din experiența altora. De exemplu, în timpul pandemiei și imediat după s-au introdus meditațiile intensive („high-dosage tutoring”) pentru a recupera pierderile de învățare. Aceste programe de meditații, unele plătite cu bani grei, încep să-și arate efectele, dar și problemele. Despre acest subiect – un articol The rise, fall — and possible future — of high-dosage tutoring. Concluzia: decât oricum, mai bine lipsă.
Apropo: care este impactul programelor de meditații introduse și plătite prin PNRAS?”