Cum se face că România, țară cu performanță consistent slabă la testările internaționale de tipul PISA sau TIMSS și printre ultimele din Europa la asemenea testări, are, totuși, rezultate remarcabile la olimpiadele internaționale? Întrebarea și-o pune un cercetător american asociat unei universități din Texas, Jordan Lasker – știut ca „personalitate online” și contestat în legătură cu teoriile sale, dar citat de mari publicații din SUA – într-o recentă analiză publicată pe site-ul american Palladium Magazine.
Răspunsul pe care acesta îl oferă, după ce descrie modelul și istoria sistemului de învățământ din România, trimite către lipsa de echitate și decalajele majore dintre elevii avantajați și cei dezavantajați, care se manifestă printr-o „hiperstratificare” a educației, inclusiv la nivelul fiecărei școli în parte.
- Jordan Lasker este un cercetător asociat Tech University din Texas, care în descrierea articolului citat se prezintă ca „bioinformatician”. Un recent articol din The Atlantic îl prezintă prin prisma teoriilor sale despre genetică, pentru care îl acuză de „rasism pseudoștiințific”, dar și prin asociere cu personalități care la rândul lor susțin conspirațiile, precum Elon Musk.
- Palladium Magazine, publicația în care apare analiza, este prezentată de specialiști drept „moderat conservatoare”, de centru-dreapta, susținută de o organizație nonprofit și axată pe articole și analize de profunzime care „provoacă modelele convenționale de gândire” și care prezintă acuratețe „mixtă” în argumentele științifice.
Edupedu a optat să publice perspectiva, dată fiind natura subiectului și structura argumentației folosite, dar îndeamnă la o abordare critică a materialului de referință.
În analiza sa privind rezultatele educației din România la Olimpiade, respectiv în evaluările internaționale, autorul citat nu apelează la argumente rasiale, deși le atinge punctual înainte de a declara aceste aspecte irelevante. El trece în revistă sistemul românesc pentru a sublinia cauze ce țin de inechități profunde, dar concluzia este una menită să provoace: anume că modelul României ar putea fi preluat și de sisteme, pentru a întări elitele școlare.
Potrivit articolului citat, „să spui că România supraperformează la Olimpiade este o subevaluare. Rezultatele modeste ale României în evaluările internaționale și populația relativ mică de puțin peste 19 milioane de locuitori face ca lucrurile pe care le realizează la Olimpiade să pară total miraculoase”.
În acest context, autorul prezintă rezultatele slabe ale României la evaluări precum PISA sau TIMSS, istoria sistemului educațional românesc și impactul major avut de regimul comunist asupra întăririi acestui sistem, de la eradicarea analfabetismului la realizarea unei rețele de școli prost întreținute, cu deficit de profesori calificați. Este prezentată și evoluția post-1989 și sistemul bazat de straturi – de la școlile tehnologice la Colegiile Naționale – și pe sisteme de evaluare precum Evaluarea Națională care, afirmă autorul, încurajează și mai mult stratificarea.
„Probabil cel mai stratificat sistem educațional din lume”
„Modul cum este conceput sistemul educațional al României îl face să fie, probabil, cel mai stratificat sistem educațional din lume”, arată Jordan Lasker. Potrivit acestuia:
- „Unul dintre elementele pline de cruzime ale sistemului românesc este că, deși trierea este disponibilă la nivel național, elevii nu au oportunități egale pentru această triere. Elevii aflați în orașe mici au mai puține opțiuni pentru alegerea liceului, dacă nu se numără printre puținii care optează pentru o școală militară, care înseamnă să se înroleze în armată. Extinderea gradului de selecție este mult mai intensă în zone cu mai multe școli.”
Este citat, în acest punct, economistul român Andrei Munteanu de la Université du Québec à Montréal, care, potrivit lui Jordan Lasker, a oferit o imagine a modului cum merg lucrurile: „în esență, cu cât sunt mai puține școli într-un loc, cu atât mai mult fiecare școală include elevi cu competențe diferite, iar cu cât sunt mai multe școli într-un loc, cu atât mai mult școlile vor fi, fiecare în parte, stratificate în elevi cu competențe reduse, medii, ridicate”.
În această situație, continuă analiza, „elevii cu competențe reduse sunt blocați alături de alți elevi cu competențe reduse, iar elevii cu competențe ridicate sunt înconjurați de alți elevi cu competențe ridicate. De fapt, aceste grupuri pe parcursul liceului sunt extrem de omogene”.
Efectul asupra profesorilor: concentrarea celor mai buni în liceele de elită
De aici, argumentează autorul, situația se extrapolează asupra profesorilor. „Profesorii preferă, natural, să predea unor elevi mai buni, iar cei mai buni profesori își pot alege școlile (…) Cei mai buni profesori optează și pentru orașe cu mai multe școli. Devine vizibil, prin urmare, că profesorii preferă să predea în locurile cu cele mai bune rezultate în care pot să fie (…). Efectul asocierii profesori-elevi la nivel de competență este accentuat și mai mult de stimulentele pentru ca ei să intre în competiție. Guvernul român nu este singurul care oferă recompense bănești pentru cei care câștigă la olimpiade, pentru cei care predau câștigătorilor sau școlilor unde merg olimpicii, dar ce este unic este că la aceste stimulente monetare cuprinzătoare pentru rezultatele la olimpiade se adaugă toate caracteristicile instituționale menționate anterior”.
Potrivit autorului, „având toate piesele acum pe masă, cheia succesului României la olimpiade ține de trei componente: plasarea celor mai buni elevi în aceleași clase, plasarea celor mai buni profesori cu cei mai buni elevi, urmate de stimularea școlilor, profesorilor și elevilor să obțină victorii la olimpiade”.
- Autorul notează că, pe de altă parte, România are de pierdut de pe urma faptului că mulți dintre câștigătorii la olimpiadă pleacă din țară, aceasta fiind membră UE, lucru ce permite oamenilor să găsească ușor de muncă în alte țări membre. „Pierderea celor mai buni în exodul creierelor este dăunătoare pentru multe țări, dar este, probabil, mai gravă pentru România, deoarece sistemul ei educațional este un joc cu sumă nulă: cei mai performanți au rezultate și mai bune, cei mai puțin performanți au rezultate și mai slabe”, arată sursa citată, care apreciază că, după indiciile oferite de testările internaționale, cei dezavantajați au mai mult de suferit decât au de câștigat cei avantajați.
Concluzia autorului este una ce vine împotriva argumentelor lui ce țin de lipsa de echitate. Jordan Lasker apreciază că, mai degrabă decât să fie schimbat sistemul educațional din România (sau închiderea granițelor pentru a păstra acele elite remarcate în olimpiade), soluția „corectă” ar fi „ca mai multe națiuni să aleagă să fie ca România, extrăgând mai mult de la copiii deștepți printr-un sistem conceput anume pentru ei”.
Foto: © Sebnem Ragiboglu | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.