Profesoara Laura Borbe, care predă științe socio-umane la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Cluj-Napoca, profesor Merito, descrie într-un text publicat pe blogul Teleskop starea de epuizare și presiunea permanentă în care lucrează mulți profesori din România.
Articolul „Cum să supraviețuiești fără să te transformi într-o zebră epuizată”, vorbește despre stresul continuu din școli, despre sentimentul că profesorii trebuie să rezolve singuri problemele sistemului și despre efectele emoționale ale muncii într-un mediu dominat de urgențe și presiune administrativă.
„Noi (profesorii) putem activa stresul doar de la o notificare pe WhatsApp, primită la 21:47 cu titlul: «URGENT până mâine dimineață». Corpul nu face mare diferență între pericol fizic și presiune socială constantă”, scrie Laura Borbe.
„Dacă ani întregi trăim cu senzația că orice greșeală poate deveni reclamație, conflict, inspecție sau postare pe grupul de părinți, sistemul nostru nervos începe să funcționeze ca un detectiv paranoic”, notează aceasta.
În text, Laura Borbe vorbește și despre numărul mare de schimbări prin care a trecut educația românească în ultimele decenii și despre presiunea acumulată asupra profesorilor.
„Există o specie aparte în România: profesorul care încă își face treaba cu bună-credință în luna mai. E profesorul care încă încearcă, trăind într-un ecosistem de-a dreptul spectaculos: mai mulți miniștri decât anii scurși de la revoluție, schimbări de legi și planuri și programe”, scrie profesoara.
Aceasta critică și ideea că profesorii ar putea compensa individual probleme structurale precum subfinanțarea, incoerența curriculară sau lipsa resurselor din școli.
„Profesorul român suferă de complexul salvatorului: «dacă mă organizez suficient, dacă citesc încă n! cărți și dorm doar 4 ore, pot compensa toate problemele structurale din educație». Nu poți!”, afirmă Laura Borbe.
În opinia profesoarei, impactul real al unui dascăl nu vine neapărat din performanțe spectaculoase, ci din gesturi mici și constante.
„De cele mai multe ori subestimăm enorm ce înseamnă: să fii calm într-o oră haotică, să zâmbești, să observi când cineva începe să dispară emoțional”, scrie aceasta.
Laura Borbe spune că, într-un sistem foarte stresant, supraviețuirea sănătoasă înseamnă limite, pauze și capacitatea de a nu prelua toate problemele din jur.
„Uneori performanța maximă a zilei este: că nu ai răspuns sarcastic, că ai mâncat înainte de ora 16, că ai închis laptopul, că nu ai dus acasă încă trei conflicte”, notează profesoara.
Nevoia profesorilor de a rămâne „prezenți, lucizi și umani” pentru elevi, chiar și atunci când nu pot schimba întregul sistem, este concluzia cadrului didactic.
„Dacă rezistăm suficient cât să fim prezenți, lucizi și umani pentru câțiva copii, ani la rând… efectul este mult mai mare decât pare din interiorul cancelariei”, scrie Laura Borbe.