Anca Badiu, olimpica de clasa a XII-a acceptată la Universitatea Tehnică din Delft, despre ce ar schimba la școala românească: E puțin ciudat să afli că părinții și bunicii au avut aceleași opere la școală cu tine. Nu văd nicio problemă în a studia literatura veche, dar aș vrea să fie o diversitate

Este unul dintre finaliștii Olimpiadei digitale de matematică Brio Challenge, a fost deja acceptată la Universitatea Tehnică din Delft și așteaptă răspunsul și de la ETH Zurich, unde vrea să urmeze studii de computer science. De ce-a ales să plece la studii în afară și ce și-ar dori să se schimbe la școala din România? Anca Badiu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița-Năsăud, povestește pentru Edupedu.ro care sunt planurile sale de studenție, dar și cum ar fi trebuit să arate educația în România, pentru ca prima ei opțiune să fi fost o facultate în țară.

Anca Badiu s-a calificat anul acesta și în etapa națională a Olimpiadei Gazeta Matematică, fiind obișnuită cu podiumul la olimpiadele naționale de matematică și la cele de informatică, potrivit presei locale.

Cu o profesoară de Limba română care se apropie de idealul său, Anca Badiu, elevă în clasa a XII-a, spune că la această materie o uimește că operele studiate „sunt foarte vechi”: „E puțin ciudat să afli că părinții și bunicii au avut aceleași opere la școală cu tine. Sunt foarte vechi și ar fi bine să fie mai înnoite puțin. Nu ar fi rău să fie introduse și lucruri care sunt mai apropiate de prezent. Nu văd nicio problemă în a studia literatura veche, dar aș vrea să fie o diversitate”.

Întrebată ce ar modifica mâine, daca ar fi ministru al educației, olimpica de clasa a XII-a răspunde: „Unele materii nu-și mai au rostul, de la un timp încolo. La anumite profile sunt foarte multe materii, iar pe elevi nu prea îi interesează. Ei au aplicat pentru a studia adânc o anumită materie, nu pentru a învăța atât de multe”.

Rep.: De când ești pasionată de matematică?

Anca Badiu: Am 18 ani, sunt clasa a XII-a la Matematică-informatică la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița-Năsăud, la clasă de intensiv informatică. Pasiunea mea pentru matematică a început în clasa a IV-a sau poate puțin mai devreme, când părinții m-au introdus în domeniul ăsta. Ei m-au încurajat mai mult să lucrez și așa mi-am dat seama că îmi place, iar când eram mică erau concursurile Cangurul și LuminaMath care au jucat un rol important în creșterea pasiunii mele. E mai ușor să fii motivat atunci când lucrezi, dacă găsești persoane de aceeași vârstă cu tine cu care împărtășești pasiunea, mai ales în contextele în care s-au organizat tabere. Acum e mult mai greu cu pandemia și îmi pare rău pentru generațiile astea că nu au oportunitatea să participe la tabere, unde poți foarte ușor să îți faci prieteni cu care să vorbești și după aceea.

Matematica e un lucru comun în taberele astea, dar nu e neapărat singurul lucru în comun al copiilor care merg acolo.

Rep.: Cum abordai tu momentele dificile, când dădeai de noțiuni mai greu de înțeles?

Anca Badiu: Din punctul meu de vedere, cel mai important este să perseverezi. Când dai de greu, cea mai bună idee e să întrebi pe cineva, și chiar și numai faptul că vorbești cu cineva care înțelege cât de cât problema te ajută. Deci discuția pe care o ai te ajută, chiar dacă cel pe care îl întrebi nu știe să rezolve problema respectivă, pentru că prin discuție poți să găsești alte moduri în care să abordezi problema.

Rep.: Pentru ce facultate te pregătești?

Anca Badiu: Vreau să fac informatică, programare, computer science. Am aplicat la o facultate în Olanda și am fost acceptată la Universitatea Tehnică din Delft. Inițial voiam să merg în Anglia, dar cu Brexitul taxele sunt foarte, foarte mari și n-am mai aplicat pentru că știam că n-am nicio șansă să le plătesc. Dar vreau să mai aplic la ETH Zurich. Am început procesul de aplicare și încă nu am primit rezultatul, dar o să mă decid mai încolo la ce opțiune vreau să merg.

Rep.: De ce ai ales facultăți din afară, nici una din România?

Anca Badiu: Nu știu dacă am un motiv foarte concret: m-a fascinat să merg în străinătate și în ideea că poate o să am mai multe oportunități. Am vrut și o schimbare, să văd cum e în altă parte, să experimentez cum e în afara României și să am un orizont mai lărgit. Dacă aș fi stat în România, s-ar fi continuat cumva experiențele pe care le-am avut și până acum și voiam să văd ceva nou. Nu știu exact, mai departe, dacă o să rămân acolo sau am să revin în țară, sper ca la finalul facultății să îmi fie mai ușor să mă decid.

Rep.: Cum ar fi trebuit să arate educația în România, pentru ca prima ta opțiune să fi fost o facultate aici?

Anca Badiu: Aș fi vrut să fie mai extinse cumva oportunitățile, să fie mai deschiși oamenii, ceea ce ține și de mentalitate. Deci aș vrea să fie mai încurajați tinerii, o zic din experiența de până acum, să fie mai mare deschiderea către tineri, către nou, inclusiv în interacțiunile dintre profesori și elevi. Nu am fost la o facultate în România ca să văd exact, dar din ce mi-au zis alții cam asta e opinia mea.  

Rep.: De 1 iunie, ziua copiilor, spune-ne cum ți-ai dori să arate țara și școala, ca să te întorci în România?

Anca Badiu: Mai adaptată la timpurile pe care le trăim. În primul rând, vorbind despre programa în sine, poate că uneori nu are legătură cu lumea din jurul nostru. Poate fi mai ușor să înțelegi anumite noțiuni, dacă faci legătura între ce înveți și ce ne înconjoară. Deci nu neapărat să faci lucrurile mai practice, ci să vezi mai ușor. Și asta nu ține numai de programă, ci și de modul în care sunt predate lucrurile.

La literatura română, de exemplu, operele studiate sunt foarte vechi și e puțin ciudat să afli că părinții și bunicii au avut aceleași opere la școală cu tine. Sunt foarte vechi și ar fi bine să fie mai înnoite puțin. Nu ar fi rău să fie introduse și lucruri care sunt mai apropiate de prezent. Nu văd nicio problemă în a studia literatura veche, dar aș vrea să fie o diversitate.

Rep.: Cum arată școala ideală, în concepția ta?

Anca Badiu: Comunicarea să fie partea cheie, să se promoveze competiția dar nu exagerat. Deci în clasă să se comunice totuși, să nu fie fiecare numai pentru el. Eu am avut privilegiul să fiu într-un liceu bun și să existe într-o anumită măsură comunicarea asta între elevi și profesori.

Rep.: Ce ai modifica mâine, daca ai fi ministru al educației?

Anca Badiu: Unele materii nu-și mai au rostul, de la un timp încolo. La anumite profile sunt foarte multe materii, iar pe elevi nu prea îi interesează. Ei au aplicat pentru a studia adânc o anumită materie, nu pentru a învăța atât de multe.

Rep.: Cum arată profesorul ideal, din perspectiva ta?

Anca Badiu: Să fie un profesor care comunică cu elevii, care e interesat de ceea ce îi pasionează, care vrea să îi înțeleagă și care e deschis să învețe și el lucruri odată cu elevii, care nu e rigid în sensul ăsta. Care îi încurajează pe copii să gândească singuri, să-și aducă perspectivele lor și să le valorifice. Și care îi lasă pe elevi să-și dezvolte și interesele lor, îi îndrumă să aibă încredere în ei și să se dezvolte.

Profesoara mea de Română din liceu este foarte aproape de definiția pe care am dat-o profesorului ideal; a fost întotdeauna interesată de ce aveam noi de zis și a vrut să afle părerea noastră, nu ne-a trântit în față operele și ne-a zis ea ce trebuie să credem.

Citește și:

Alexia Militaru, olimpică la clasa a II-a: Aș face școli în toate satele în care copiii nu au și apoi aș aduce autobuze ca să meargă cu ele