Profesorii care au avut succes în predarea online sunt cei care nu sunt doar instructori buni, ci și antrenori buni, mentori buni, facilitatori și evaluatori buni, a declarat pentru Edupedu.ro Andreas Schleicher, directorul departamentului pentru Educație din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Schleicher este unul dintre cei mai reputați specialiști în Educație din lume, este și cel care coordonează testările internaționale ale OECD – PISA, TALIS, PIAAC și va participa la sâmbătă, 3 octombrie, la conferința online SuperTeach „Revoluția mentalității în educatie – Testare Evaluare și Feedback„, de la ora 09:30.
- Interviul face parte din proiectul “Vreau să fiu Profesor în România“, proiect susținut de Telekom Romania și realizat de Asociația SuperTeach, în parteneriat cu Edupedu.ro
Edupedu.ro: De ce trebuie să știe un profesor cum și ce să evaluaze, în așa fel încât evaluarea să fie eficientă?
Andreas Schleicher: „Evident, pentru că elevii trebuie să înțeleagă unde sunt punctele lor forte și cele slabe și unde ar trebui să se concentreze pentru a fi mai buni. Dar evaluarea ajută, de asemenea, profesorii să înțeleagă mai bine cum elevii învață în felul lor, fiecare diferit, în așa fel încât să poată adapta la aceste diferențe o gamă largă de metode pedagogice.
Edupedu.ro: De ce ar trebui ca evaluările să testeze competențe, nu conținuturi?
Andreas Schleicher: Lumea nu mai recompensează oamenii doar pentru ceea ce știu – Google știe totul – ci pentru ceea ce pot face cu ceea ce știu. Dilema pentru educatori este aceea că abilitățile cognitive de rutină, abilitățile care sunt cel mai ușor de predat și cele mai ușor de testat, sunt exact abilitățile care sunt, de asemenea, mai ușor de digitalizat, de automatizat și de externalizat. Nu există nicio îndoială asupra faptului că dacă ai cunoștințe extraordinare în materie de conținut, acest lucru va rămâne important. Oamenii inovatori și creativi au, în general, abilități specializate în domeniul cunoașterii sau în practică. Oricât de importantă este abilitatea de „a învăța să înveți”, învățăm întotdeauna învățând ceva. Cu toate acestea, succesul în educație nu mai este acela de a reproduce cunoștințele de conținut, ci de a extrage din ceea ce știm și de a aplica aceste cunoștințe în mod creativ în situații noi; este, de asemenea, despre a gândi peste granițele disciplinelor. Toată lumea poate căuta – și de obicei poate găsi – informații pe internet; recompensele apar acum pentru cei care știu ce să facă cu acea cunoaștere. De asemenea, rezultatele din testele PISA arată cum strategiile de învățare dominate de memorare îi ajută pe elevi, studenți din ce în ce mai puțin, pe măsură ce sarcinile care li se cer să fie îndeplinite devin mai complexe și implică mai multe abilități analitice care nu sunt de rutină – exact acolo unde digitalizarea își asumă sarcinile din viața reală. La rândul lor, strategiile de învățare din jurul elaborării – procesul de conectare a noilor cunoștințe la cunoștințele familiare, gândirea divergentă și creativă despre soluții noi sau despre modul în care cunoștințele pot fi transferate – sunt cele care ar ajuta mai degrabă elevii să îndeplinească sarcinile PISA mai exigente, care sunt mai probabile să se întâmple în lumea de mâine.
Edupedu.ro: Din raportul TALIS am aflat că profesorii români se văd foarte bine pe ei înșiși, sunt aproape cei mai buni profesori în opinia lor. De ce este important să evaluăm și profesorii și cum putem face acest lucru?
Andreas Schleicher: De fapt, este destul de dificil pentru profesori să-și dea seama de punctele forte și punctele slabe, deoarece majoritatea cadrelor didactice lucrează în izolare, în sălile lor de clasă. Sistemele de evaluare a cadrelor didactice din majoritatea țărilor sunt încă în construcție – acolo unde există. Aproximativ 13% din profesorii din țările care au participat la TALIS nu au primit niciodată feedback sau o evaluare a muncii lor de la nimeni. Acest lucru se datorează parțial faptului că astfel de sisteme pot fi costisitoare de proiectat și întreținut – nu doar în termeni de bani și timp, ci și în capitalul politic și curajul necesar pentru a le stabili. Totuși, mai des, acest lucru se întâmplă deoarece nu există un consens cu privire la criteriile care ar trebui utilizate pentru a măsura performanța profesorului. Ar trebui să fie rezultatele de la testele elevilor? Capacitatea unui profesor de a capta o sală de clasă plină de elevi? Părerile elevilor și ale părinților? Cine ar trebui să facă măsurarea: un inspector de la o autoritate centrală de învățământ, directorul școlii sau colegii profesori? Și cum ar trebui utilizate rezultatele unei asemenea evaluări? Ar trebui să stabilească salariul? Ar trebui să modeleze traiectoria unei cariere? Ar trebui să fie o modalitate de semnalizare a nevoilor de dezvoltare profesională? Ar trebui să fie folosită pentru a elimina practicienii ineficienți?
Consensul începe să prindă contur în jurul unora dintre aceste întrebări. Rezultatele de la testelor elevilor oferă informații importante, dar nu pot oferi o imagine completă a calității predării. Dacă ar depinde numai de scorurile testelor va restrânge în mod nejustificat perspectiva. Sistemele de evaluare a cadrelor didactice trebuie să facă parte dintr-o abordare completă a profesiei, incluzând formarea și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, pregătirea directorilor de școli și angajarea cadrelor didactice în reforme și în crearea unor medii de lucru atractive.
La fel ca toți angajații de la stat și mulți alți profesioniști din Singapore, profesorii sunt evaluați anual, de către un consiliu, pentru 13 competențe diferite. Acestea nu se referă doar la performanțele academice, ci includ contribuțiile profesorilor la dezvoltarea academică și de caracter a elevilor, colaborarea lor cu părinții și grupurile comunitare și impactul lor asupra colegilor lor și a școlii în ansamblu. Am constatat cu uimire cum profesorii nu păreau să vadă acest lucru ca pe un sistem de verificare de sus în jos, ci mai degrabă ca pe un instrument de îmbunătățire și dezvoltare a carierei. Profesorii care fac o muncă remarcabilă primesc un bonus din fondul de prime al școlii. După trei ani de predare, profesorii sunt evaluați anual pentru a vedea care dintre cele trei modele de carieră li s-ar potrivi cel mai bine – profesor la clasă, specialist în curriculum sau cercetare sau director de școală. În mod semnificativ, sistemul individual de evaluare se încadrează în planul general al școlii pentru excelență în educație.
Edupedu.ro: De ce ar trebui ca un profesor să își adapteze predarea la această nouă situație de pandemie? Dacă predă lecțiile așa cum era obișnuit și elevii văd lecția pe calculator, live sau înregistrată, nu este suficient? Nu este aceasta predare hibridă/blended learning?
Andreas Schleicher: Ei bine, pentru elevii care știu să învețe, cărora le place să învețe și care au găsit drumul către resursele digitale, timpul pandemiei poate fi fost eliberator și captivant. Dar elevii care erau „hrăniți cu lingurița” de către profesorii lor, care nu aveau un ecosistem de susținere în jurul lor pentru a învăța, format inclusiv din părinți, și cărora nu le-a plăcut niciodată școala, au rămas foarte rău în urmă. Învățarea nu este un fenomen tranzacțional, ci un fenomen relațional, iar momentul în care ai observat acest lucru, ca profesor, în timpul pandemiei a fost acela în care elevii nu se mai aflau în fața ta, dar trebuia să îi motivezi să se conecteze cu tine. Profesorii care au avut succes aici au fost cei care nu sunt doar instructori buni, ci și antrenori buni, mentori buni, facilitatori și evaluatori buni.”
Pe Andreas Schleicher îl puteți vedea și asculta sâmbătă, 3 octombrie, la conferința online SuperTeach „Revoluția mentalității în educatie – Testare Evaluare și Feedback„, care începe de la ora 09:30. Pentru înscrieri vă puteți înregistra aici.
Foto: UNICEF Romania/Radu Sandovici
Matei Pop
Alexa Stănescu
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi
