Ce știm despre sistemul medical din România? Că este copleșit de birocrație, de un exod major de creiere, că în curriculumul medical actual nu este prevăzută formarea obligatorie a abilităților esențiale de gândire critică și morală aplicată și care să vizeze interacțiunea cu pacienții, cu aparținătorii, chiar și cu colegii (indiferent de poziția lor în ierarhie).
Iar aici, printre toate aceste abilități mă refer la gândire critică în gândire clinică, comunicare medicală și comunicare în medicină – două lucruri foarte diferite și absolut necesare. Vizez narațiunea, construirea abilității de a ști să asculți și să ghidezi pacientul și persoanele apropiate, eficient și uman, nu doar mecanic. Capacitatea de ascultare activă, cultivată conștient cu scopul de a afla cât mai multe informații valoroase diagnosticării și tratării, fără a plasa accentul exclusiv pe simptome, ci cu intenția de a afla și posibile cauze și chiar soluții doar din dialog verbal, non-verbal și para-verbal.
Din punctul meu de vedere, toate aceste abilități ce țin de latura noastră umană nu sunt „soft skill-uri” – așa cum ar spune medicii cu orientare pur biomedicală, adică mecanică (în care pacientul este văzut ca o mașinărie care trebuie reparată piesă cu piesă) și la care încă se mai face referire la noi în țară, într-un stil peiorativ.
Toate aceste abilități cognitive și eminament umane enumerate mai sus, din punctul meu de vedere, sunt noile „hard skill-uri”, deoarece au devenit din ce în ce mai rar practicate și, deci, mai puțin transmise din generație în generație. De ce?
Deoarece trăim într-o eră a ritmului continuu, în care nu există pauză de gândire, gândirea aceea așezată, la foc mic, ci totul este rapid, inclusiv procesul de reflecție. Când gândirea este rapidă, devine automată, bazată pe scurtături cognitive. Ori, o gândire medicală centrată pe om nu poate reieși dintr-un stil de gândire la foc automat.
Dacă vorbim de medicina de urgență, acolo da, totul este contracronometru, chiar și viața. Și, culmea, tocmai acolo medicii sunt parcă mai umani, deoarece știu miza și vor să salveze viața celor care vin în urgență. Și atunci, tocmai din acest motiv al urgenței, astfel de profesioniști medicali sunt cei care valorifică viața și sensul vieții astfel încât să fie atenți la modul în care transmit o veste proastă cu cât mai multă blândețe, pentru ca persoana apropiată victimei să nu trebuiască să se recupereze și dintr-un alt moment cu impact emoțional care îi pre-setează modul în care preia vestea.
Prin urmare, sunt multe de spus și de făcut, iar programul de studii masterale de Medical Humanities de la Târgu Mureș nu numai că este primul și singurul masterat de acest tip din România, dar unul dintre foarte puținele din Europa și, aș putea spune, chiar unic în Europa Centrală și de Est.
Într-o țară ca România, încă moștenitoare a metehnelor comuniste, cu ierarhii nocive care nu încurajează lucrul în echipă, ci atitudinea de supunere necondiționată în fața celui superior ierarhic, din punctul meu de vedere pe care l-am argumentat critic în teza mea de doctorat (publicată la Springer), este esențială expunerea cât mai timpurie în formarea ca medic prin informațiile și practica pe care un program masteral de Medical Humanities le oferă.
Sensul în care merge acest program masteral este de destructurare a acestor tipare nocive din sistemul medical, cu scopul de a resuscita medicina prin reumanizare. Cu alte cuvinte, avem absolvenți de Medical Humanities care atunci când se duc în spital dau un alt ton, un alt suflu în relația cu pacientul și, prin mimetism, vor fi și alți colegi de-ai lor care vor vedea că se poate și le vor urma exemplul, pentru că vor ști atunci metoda prin care lucrurile se pot aborda și altfel.
De ce este atât de important? Din cel puțin trei motive:
- aproximativ 40% din rata de succes terapeutic a unui pacient rezidă în relația lui cu medicul (și, aș adăuga aici, inclusiv relația cu asistentul – cea mai mare perioadă de timp pe care un pacient o petrece în spital este cu asistenții medicali),
- medicii sunt predispuși burnout-ului, cunoscut drept sindromul de epuizare, adică epuizare până la „ardere”, și
- să luăm în calcul și epuizarea asociată compasiunii (compassion fatigue) cauzată de incapacitatea de a gestiona implicarea din relațiile cu pacienții, precum și alte tipuri de (ne)adaptare în relație cu colegii. Un fel de relații toxice care se dezvoltă din lipsa exercițiului de interacțiune sănătoasă cu ceilalți.
Educația medicală a zilelor noastre te învață preponderent medicina ca știință; nu mai are timp de artă. Ori, acest program masteral tocmai acest gol din educația medicală îl umple: practicarea medicinei ca artă.
Fără pacienți nu ar exista medici, la fel cum nu ar exista nici medicină. Și atunci, să avem grijă de acești oameni prin a reînvăța să ne purtăm ca oamenii cu oamenii – vorbim de ființe cu trăiri, nu de obiecte!
Faptul că acest program de la UMFST Târgu Mureș se află deja la a doua promoție arată că nu vorbim despre o inițiativă izolată de spațiul de învățământ medical, ci despre o construcție solidă, cu viziune, într-un spațiu academic comprehensiv. Să nu uităm că, dintre universitățile de medicină și farmacie din România, UMFST Târgu Mureș este, practic, singura care poate fi descrisă ca universitate comprehensivă, deoarece integrează medicina și farmacia cu științe, tehnologie, litere, economie și drept. Celelalte UMF-uri sunt instituții medicale puternice, dar au un profil disciplinar care nu cuprinde componente esențiale ale medicinei, precum cea umană.
Existența acestui master, bineînțeles, se datorează unor oameni vizionari care au avut forța și determinarea de a crea, din punct de vedere formal, nu doar de conținut academic, un program avizat. De obicei luăm lucrurile de-a gata, ca și când este de la sine înțeles că acestea există, doar că, știind cât de complex este procesul de a înființa un program educațional nou în mediul academic, în primul rând din cauza luptei cu mentalitățile intra și inter-insituționale, ar trebui să le fim recunoscători domnului Rector Leonard Azamfirei și domnului Decan Giordano Altarozzi (Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”), precum și acelor oameni din spate care nu se văd, dar fără de care aceste demersuri birocratice sunt imposibile.
Spun că trebuie să le fim recunoscători deoarece prin acest demers pornit din Târgu Mureș, pas cu pas și în timp, vom vedea rezultatele într-un sistem medical mai uman, prin oamenii care îl compun și care se încurajează într-o medicină mai reflexivă, mai atentă la limbaj, la relație și la sens.
Să nu uităm că una dintre abilitățile noastre umane este de a copia comportamentul, iar acest program determină propagarea unui comportament uman, constructiv, care se va regăsi în centrele medicale unde performează absolvenții de master. Asta înseamnă că aceștia vor seta un nou ton ce va fi multiplicat, astfel încât se va putea ajunge la o masă critică de oameni care vor demonta mentalitatea învechită, bazată pe ierarhie, nu pe spirit de echipă, în slujba pacientului ca om, nu în slujba titlului și a puterii profesionale în detrimentul pacientului.
Cred că acest masterat poate deveni un reper regional și european pentru felul în care formăm profesioniști capabili să vindece nu doar corpul, ci și relația dintre oameni și, implicit, sistemul.
___
Despre autor:
Gabriela Florea este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Facultatea de Medicină Generală, și deține titlul de doctor în filosofie. Gabriela Florea a susținut prima teză de doctorat din România în Medical and Health Humanities, sub îndrumarea Academicianului Mircea Dumitru și având-o mentor extern pe Dorith Shaham, de la Hebrew University, Jerusalem, Israel. În 2010 a început studiul în Terapie CranioSacrală și Eliberare SomatoEmoțională® metoda Upledger, iar în 2017 a obținut titlul maxim de formare în această practică. Din 2025 este coordonatorul proiectului de cercetare „MIND–HEART (Mind–Heart Interaction and Inflammatory Dynamics in Cardiovascular Risk)”, din cadrul Clusterului Interdisciplinar de Excelență din Academia Română, iar din 2026 este Cadru didactic asociat în programul de studii de masterat Medical Humanities la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Vezi aici CV-ul integral al medicului Gabriela Florea