Medic generalist absolvent de UMF cu doctorat obținut ulterior în premieră în România în filosofie, în domeniul Medical Humanities, Gabriela Florea a vorbit joi despre atitudini și comportamente inadecvate primite în studenție de la profesori universitari, în timpul formării inițiale în cariera medicală pe care și-o alesese. „Eu din primul an de facultate am asistat la umilire, ca student. Și de acolo mai departe, an de an, de an, de an”, a declarat medicul Gabriela Florea.
Declarațiile pot fi regăsite mai jos, la minutul 1:05:
„Asta a fost unul dintre motivele pentru care am început această cercetare [cercetarea doctorală „Transforming Medical Practice: Metacognition in Medical Education” dezvoltată de medicul Florea la altă facultate decât medicina, și anume la Filosofie, sub îndrumarea vicepreședintelui Academiei Române, filosoful Mircea Dumitru, cercetare doctorală publicată apoi în Springer – N.Red.]”, a mărturisit Gabriela Florea.
„Au fost și mentori, puțini, dintre care profesorul Brukner [Ion Bruckner – N.Red.] care ne-a învățat ce înseamnă să fim noi oameni cu noi și oameni cu ceilalți. Și atunci cred că este justificată inițiativa de la Iași [de a cere auditarea tuturor Universităților de Medicină din țară – N.Red.] și mai cred că se vorbește din ce în ce mai mult de curriculumul ascuns, hidden curriculum, adică ceea ce nu apare în cărți, nu apare la ore, predat, dar se simte din interacțiunea student-profesor, profesor-student. Și, din păcate, aici este o cultură instituțională de ani de zile”, a atras atenția medicul Gabriela Florea.
Absolventă în 2012 a Facultății de Medicină Generală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Gabriela Florea a făcut aceste declarații la întrebările jurnaliștilor în cadrul conferinței organizate joi, 2 iulie 2026, la Colegiul Medicilor, pentru lansarea ghidului „Strategii de comunicare pentru medici: Cum să transmiți vești proaste?”. Florea este coautoare a ghidului, alături de Sorin Costreie, Alina Tănase și Anamaria Neagu.
Cele mai importante declarații ale medicului Gabriela Florea, joi, 2 iulie, la lansarea ghidului „Strategii de comunicare pentru medici: Cum să transmiți vești proaste?”:
Gabriela Florea: „Mi-am asumat un rol de a reprezenta și medicii, colegii mei, și pacienții, și aparținătorii. Și nu este un lucru ușor, pentru că fiecare are povestea lui și perspectiva lui, motiv pentru care încă din facultate am fost foarte curioasă să înțeleg ce este mai mult în relația medic-pacient decât se vede în practică și decât se cunoaște prin cărțile scrise. Și atunci am început un drum de cercetare în filozofia medicinei. Pe scurt, nu vreau să plictisesc pe nimeni, sunt ani de studiu și de a vedea alte sisteme de sănătate. Ce facem noi aici este un act de compasiune. Nu este un act de empatie, este mai mult de atât. În zilele noastre, empatia se folosește clișeic în toate domeniile, fără să cunoaștem exact ce înseamnă.
De ce spun că aici nu este empatie, ci e mai mult de atât, e compasiune? Pentru că nu doar simțim și înțelegem rolul celor care suferă, pacienți, aparținători, medici sau cadre medicale în general, nu doar medici. Ci venim cu o unealtă, o ancoră de sprijin ca aceste cadre medicale și, de ce nu, și pacienții să înțeleagă cât de greu este de dat o veste proastă, că alții s-au gândit la cum să etapizeze procesul, pentru că au descoperit toate pârghiile acelea mentale pe care nu le folosim sau le folosim intuitiv, cum spunea și doamna profesor Alina Tănase. Și cu sprijinul Colegiului Medicilor, practic avem un act de compasiune. Mergem către societate și către cadrul medical cu un ajutor.
Ce înseamnă Medical Humanities? În traducere în română ar fi Integrări Umaniste în Medicină, să trecem de la a înțelege pacientul în a-l ajuta, dar mai mult de atât, de a ne ajuta pe noi în șine. Ca medici, dacă nu știm să ne ajutăm, ajungem în burnout. Și vorbesc asta într-un fel ca reprezentant al colegilor care suferă de burnout, de sindromul de epuizare în care s-au ars de atâta consum, nu doar birocratic, ci și emoțional și al colegilor care au ales căi cât mai dificile de a face față acestei presiuni și, din păcate, nu mai sunt printre noi. Mulțumesc din nou Colegiului Medicilor pentru că a ales omul să-l pună în centru. Și omul nu înseamnă doar pacientul, înseamnă și cadrul medical, și aparținătorii lui.
Felicit acea inițiativă de oprire a violenței în spitale, pentru că arătând că ne pasă de medici, arătăm și pacienților că și ei sunt oameni și încercăm să le susținem relația pentru reuși să facem ce ne propunem prin medicină: să tratăm oamenii. Mulțumesc foarte mult echipei, pentru că am reușit să ajungem la această masă și să sperăm că pași mici de acest fel vor face medicina un loc mai cald și uman. […]
Întrebare: Care e formula magică cea mai potrivită pentru a transmite această veste?
Gabriela Florea: E foarte greu pentru unii medici să se gândească că în fața lor este un om, pentru că sunt super-empatici și atunci preferă să gândească la faptul că e nu neapărat un obiect, dar nu în sensul acesta. Pentru genul acesta de medici, și sunt mulți foarte sensibili, există – și aici dau răspunsul informat din cercetare – există două protocoale, cel puțin, care ghidează pas cu pas medicul în funcție de situația în care se află pacientul. Două din aceste protocoale se află în această broșură, diferența între ele fiind că unul dintre protocoale îi vorbește pacientului pentru a calma spiritele în prezent, iar celălalt, dacă pacientul poate să ducă o strategie de viitor, îi arată medicului cum să-l îndrume mai departe.
Vestea proastă e ca o bombă care se ivește în capul pacientului și de multe ori nici nu mai pot auzi nimic, se face viziune de tunel, cum se spune, și nu mai pot percepe. Și atunci, practic vorbind, formula magică este în aceste două protocoale care ancorează medicul în prezent și reușește să facă față emoțiilor pacientului, rămânând ancorat în strategiile acestea. […]
Întrebare: Eu am văzut cazuri, o fostă colegă căreia i s-a spus un diagnostic într-un mod foarte dur, care venea la serviciu și care în două luni a murit. Brusc, n-a mai putut să stea în picioare de când a aflat vestea și s-a dus, deși venea la serviciu până până primit vestea.
Gabriela Florea: Aici o diferență între placebo și nocebo. Toată lumea tratează în mod periorativ placebo, când în multe studii privitoare la relația medic-pacient s-a cercetat acest fenomen și au constatat că peste 40% din interacțiunea medic-pacient se bazează pe ritual, chiar dacă medicul efectiv nu face nimic. Faptul că se învârte în jurul pacientului și îl atinge să-l palpeze, să-l ausculte, pentru pacient acel lucru este o validare că el există și este auzit și este o recompensă că este îngrijit. Când se întâmplă invers, când nu este dată atenție, când i se dă o veste proastă în cel mai brutal mod posibil, se activează nocebo, adică inversul lui placebo. Din punct de vedere fizic, dacă la placebo se descarcă foarte mulți neurohormoni și substanțe antiinflamatorii, la nocebo se accentuează foarte mult procesul inflamator. De aici vine și finalul nefericit care grăbește, din păcate, evoluția bolii.
[…]
Întrebare: Probabil că avem o astfel de problemă de comunicare pe care o vedem public și din cauza exemplelor implicite pe care foștii studenți le au din partea profesorilor în universități în fața lor zilnic? Liga Studenților din Iași a cerut anul trecut auditarea tuturor universităților de medicină din România tocmai din cauza unor a unor astfel de probleme de comportament ale profesorilor din universități. […]
Gabriela Florea: În multe state, admiterea la facultate nu poate fi făcută doar pe baza testării cunoștințelor tari, adică biologie, fizică, chimie. Ci se face o examinare a capacităților, competențelor interumane. Au stații prin care sunt evaluați cum pot să-și exprime empatia, dacă îi duce în burnout, gândire critică – așa cum la Drept există deja. Și atunci, ei venind setați cu aceste preocupări de a investiga înainte de a intra în facultate, pot deja să aibă un teren pe care să lucreze. Ar fi ideal dacă am putea face asta și la noi în țară. Rata de admitere va scădea foarte mult, pentru că toată lumea poate să rețină, dar nu mulți și-au exersat gândirea critică. Sistemul preuniversitar ne învață, dar cred că mai sunt lucruri de îmbunătățit.
Pentru ultima întrebare, eu din primul an de facultate am asistat la umilire, ca student. Și de acolo mai departe, an de an, de an, de an. Până când am realizat că eu nu pot să trăiesc într-un sistem de genul acesta. Asta a fost unul dintre motivele pentru care am început această cercetare. Au fost și mentori, puțini, dintre care profesorul Brukner [Ion Victor Bruckner] care ne-a învățat ce înseamnă să fim noi oameni cu noi și oameni cu ceilalți. Și atunci cred că este justificată inițiativa de la Iași și mai cred că se vorbește din ce în ce mai mult de curriculumul ascuns, hidden curriculum, adică ceea ce nu apare în cărți, nu apare la ore, predat, dar se simte din interacțiunea student-profesor, profesor-student. Și, din păcate, aici este o cultură instituțională de ani de zile. […]”
Informații de background
Gabriela Florea a susținut prima teză de doctorat din România în Medical and Health Humanities, sub îndrumarea Academicianului Mircea Dumitru și având-o mentor extern pe Dorith Shaham, de la Hebrew University, Jerusalem, Israel. În 2010 a început studiul în Terapie CranioSacrală și Eliberare SomatoEmoțională® metoda Upledger, iar în 2017 a obținut titlul maxim de formare în această practică. Din 2025 este coordonatorul proiectului de cercetare „MIND–HEART (Mind–Heart Interaction and Inflammatory Dynamics in Cardiovascular Risk)”, din cadrul Clusterului Interdisciplinar de Excelență din Academia Română, iar din 2026 este Cadru didactic asociat în programul de studii de masterat Medical Humanities la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Vezi aici CV-ul integral al medicului Gabriela Florea
Citește și:
Avertismentul singurului medic din România cu doctorat în Medical Humanities, cu privire la orientarea pur biomedicală care vede pacientul ca o mașinărie de reparat pe piese. Gabriela Florea: Comunicarea umană în medicină e noul „hard skill”, a devenit tot mai rară
VIDEO Peste 65% dintre medicii rezidenți spun că au nevoie de cursuri de comunicare cu pacienții și echipele medicale, într-un sondaj al Colegiului Medicilor. Medic Cătălina Poiană: Cu certitudine rectorii vor aborda acest subiect
Sorin Costreie, consilierul prezidențial pe educație: Am ținut cursuri despre comunicarea medic-pacient la Universitatea de Medicină din București. Amfiteatrul era aproape plin și concluzia studenților era: «cursurile acestea ar trebui să fie și pentru profesori, pentru că de acolo pleacă multe»
VIDEO Cum transmiți veștile proaste? Medicul Beatrice Mahler: Să nu așteptăm ca medicul să învețe din practică să comunice cu pacientul, ci să-i dăm aceste instrumente din facultate sau din rezidențiat / Trebuie să învățăm să ascultăm emoția, s-o vedem
Comunicarea unui diagnostic grav influențează încrederea pacientului și relația terapeutică. Sorin Costreie: Uitați-vă cum țipăm unii la alții și cum nu ne mai uităm ca de la om la om. Vorbim de educație medicală / Medicul Alina Tănase: Învățăm mulți ani să diagnosticăm, să tratăm, mai puțin să ne uităm față în față cu suferința umană
Avertismentul singurului medic din România cu doctorat în Medical Humanities, cu privire la orientarea pur biomedicală care vede pacientul ca o mașinărie de reparat pe piese. Gabriela Florea: Comunicarea umană în medicină e noul „hard skill”, a devenit tot mai rară
Medicul Beatrice Mahler, profesor la cursul de comunicare cu pacienții, UMFCD: Atunci când pacientul ajunge în cabinet, are nevoie să-și spună povestea. Dacă nu vom avea timp să ascultăm pacientul, riscul de greșeală medicală crește
1 comment
Nu numai facultatea de medicina sa vedeti si laalte facultati in iasi, Constructii Fizica.