În ultimii ani, în licee nivelul de pregătire cu care elevii intră în clasa a IX-a este într-o continuă scădere. Fenomenul este cel mai vizibil exact la disciplinele de examen, acolo unde există date concrete, la celelalte discipline doar se intuiește dezastrul. Problema fundamentală constă în faptul că actuala Evaluare Națională nu măsoară în mod real competențele pe care elevii ar fi trebuit să le dobândească în gimnaziu, conform programei adoptate în 2017.
Promoția anului 2021 ar fi trebuit să fie prima care susține un examen național adaptat acestor noi cerințe și orientat spre gândirea critică. Din nefericire, sub impactul pandemiei, lucrurile au rămas nemodificate. A rămas același sistem de evaluare, cu subiecte-șablon parcă din ce în ce mai ușoare. Rezultatul a fost o prăpastie între ceea ce ar trebui să știe elevul la finalul clasei a VIII-a și ceea ce constată, în mod direct, profesorul de liceu în primele săptămâni de școală.
Această neconcordanță i-a determinat pe unii profesori de liceu să creadă că un examen de admitere separat, organizat independent de licee, ar reprezenta o triere mai eficientă decât cea făcută în baza mediei de la Evaluarea Națională.
Privind obiectiv situația, introducerea unui examen de admitere suplimentar nu ar schimba radical populația școlară a colegiilor. După mine, aproximativ 90% dintre elevii performanți care obțin medii mari la Evaluarea Națională ar intra oricum la un liceu bun în ambele variante de admitere, poate nu la cel dorit.
Sistemul actual de repartiție computerizată este un mecanism funcțional și echitabil, însă are nevoie de îmbunătățiri. Una din condițiile esențiale pentru o repartizare eficientă ar fi o consilierea corectă a elevilor și a părinților. Când familiile înțeleg cu adevărat specificul fiecărei specializări, se elimină acele erori tragice în care un adolescent cu înclinații umaniste ajunge captiv la un profil real, sau viceversa.
În loc să multiplicăm examenele, poate că ar trebui regândite structura și forma subiectelor pentru disciplinele de la Evaluarea Națională. Evaluarea trebuie să reflecte fidel spiritul programei.
Dacă citim cu atenție programa de matematică pentru gimnaziu, aceasta promovează explicit „exersarea obișnuinței de a recurge la modele matematice în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice”. Cât timp examenul național nu va testa și capacitatea de a aplica teoria în viața de zi cu zi, vom continua să evaluăm memorarea mecanică în locul competențelor folositoare mai departe în viață.
În dorința de a avea elevii cei mai buni, profesorii care susțin noua variantă de admitere nu au luat în calcul situațiile posibile în care, spre exemplu, deși la un colegiu sunt scoase la concurs 100 de locuri pentru specializarea matematică-informatică, se prezintă, din varii motive, 101 candidați care au obținut la EN la proba de matematică note de la 7 la 10, o bună parte cu note sub 9. Prin urmare, în loc să intre la respectivul liceu toți cei care au luat peste 9,60 la matematică la EN, așa cum ar fi intrat pe sistemul vechi, cel al repartizării computerizate, în noua admitere au reușit să intre suficient de mulți candidați având note intre 7 și 9,55 la EN. Situația descrisă este inspirată dintr-un caz real, petrecut în 1999 la profilul uman al unuia dintre cele mai bune colegii din București, anul in care s-a dat ultima oară examenul de Capacitate dublat de examenul susținut la liceul dorit. Tot în acel an, la un alt colegiu a fost o concurență uriașă, astfel că, inițial, au rămas nerepartizați numeroși elevi care aveau medii excelente atât la Capacitate, cât și la examenul susținut la liceu. În urma presiunilor făcute de părinți, ministerul a suplimentat locurile, aprobând încă patru clase.
Trecând la dezbaterile actuale, se invocă tot mai des conceptul de „egalitate de șanse”. Dacă suntem realiști, observăm că odată cu expansiunea rețelei de școli particulare, acest ideal a devenit din ce în ce mai greu de atins. Elevii din sistemul privat beneficiază de un număr extins de ore dedicate exclusiv pregătirii pentru examene, iar acestea funcționează exact ca niște meditații. O bună parte dintre cei mai buni participă la repartizarea computerizată și vizează licee de stat.
Modificarea organizării admiterii la liceu, prin introducerea unor examene proprii, nu va aduce automat promoții mai bine pregătite. De-a lungul timpului, au fost eliminate prea multe elemente care aveau o logică bine fundamentată în sistemul educațional, fără a se evalua impactul acestor decizii. Ele nu au fost înlocuite cu măsuri echivalente, iar acest vid reprezintă astăzi principalul factor al rezultatelor slabe din învățământ. Înainte de a umbla la forma de selecție, sistemul educațional românesc trebuie să își rezolve mai întâi câteva din problemele din sistem: atragerea absolvenților valoroși la catedră, prin stimulente reale și respect social, formarea continuă și serioasă a personalului didactic existent, în concordanță cu nevoile elevului din ziua de azi, restabilirea disciplinei și respectului în școli.
După ce acestea vor fi consolidate, iar societatea va conștientiza importanța profesorilor în dezvoltarea economiei, vom putea vorbi despre o creștere reală a calității sistemului educațional, iar alegerea liceului o să fie lipsită de importanță, cele mai multe fiind la fel de bune.
__________
Despre autor: Ovidiu Șontea este profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București, cu o experiență de peste 30 de ani. Este autor de manuale și culegeri de matematică pentru învățământul liceal.
Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.
