Consilierul prezidențial Sorin Costreie a atras atenția că deși avem școli dotate investiția majoră trebuie să meargă către profesor. El a făcut declarația, luni, 5 octombrie 2026, la dezbaterea „De la investiție la impact. Ce rezultate vrem de la investițiile în educație?”, organizată de MIPE și World Vision.
- Amintim, un studiu World Vision publicat luni, 5 octombrie, de Ziua Mondială a Profesorului arată că 43% dintre elevii participanți la un studiu spun că au nevoie de explicații suplimentare sau meditații la materiile dificile. Vezi detalii despre studiu, mai jos
Sorin Costreie spune că „avem ecrane smart și altele dispozitive dar cred că investiția majoră trebuie să se ducă către profesor”, în contextul în care dezbaterea de luni analizează ce urmează în școli după dotarea acestora prin PNRR în ultimii ani.
„Dacă 43% dintre elevi au nevoie de explicații suplimentare cred că trebuie să vorbim de „«școală în școală», asta înseamnă că ceea ce li se predă și cum li se predă nu este foarte adecvat și atunci trebuie să croim această haină a educației pe nevoile lor”, mai spune Costreie.
Redăm fragmente din declarația consilierului prezidențial Sorin Costreie
Sorin Costreie, consilier prezidențial: 43% dintre elevi au nevoie de explicații suplimentare și în contextul în care vorbim de școală după școală, de acțiuni remediale, dar dacă 43% au nevoie de explicații suplimentare, eu cred că trebuie să vorbim de școală în școală. Deci 43%, adică procentul e mult prea mare și înseamnă că ceea ce li se predă și cum li se predă nu este foarte adecvat și atunci trebuie să croim această haină a educației pe nevoile lor, pentru că mai avem și celălalt procent, tot de 43% a elevilor, în special de liceu care se plâng că școala nu e relevantă, că nu-i ajută în viața de zi cu zi.
Ori mă întreb și eu retoric: care este rolul educației și a școlii, dacă nu să îi facă pe tinerii noștri cetățeni să fie mai bine orientați în univers, în viață în ei înșiși și în familie și oriunde e nevoie de ei?
Deci cred că trebuie să croim mai bine dacă tot vorbim de medicină personalizată, să ajungem la educație personalizată, și s-o croim mai bine pe nevoile fiecărui copil, pentru că fiecare vine cu alte necoi, cu alte povești, cu alte dorințe, cu viteze diferite și cred că principiul de fapt este să nu lăsăm niciun copil în urmă și atunci întreg sistemul educațional trebuie să fie un pic altfel.
De asta suntem aici și suntem cu toții la tot felul de mese rotunde, pătrate și cum sunt ele, cred, pentru a ne gândi mai bine ce le trebuie copiilor noștri și nu e nevoie să-i inventăm apa caldă, avem chestii, chiar în lege care acum stau amânate sau prorogate.
Școală după școală, generalizarea programului de masă sănătoasă, vorbeam de programul național de formare a cadrelor didactice.
S-a tot punctat, avem investiții acum, avem ecrane, smart și alte lucruri, dar cred că investiția majoră trebuie să se ducă către profesor și către competențele acestora pentru ca ei rândul lor să le transfere copiilor și asta pentru că trăim într-un cadru social, poziție remarcă majoră între rural și urban cu medii favorizate și medii defavorizat și asta creează tensiunea și frustrare și cred că asta face să se rateze una din principalele ținte ale școli și anume, școala trebuie să fie un amplificator de potențial și nu un amplificator de situație socială, adică dacă te-ai născut într-un anumit context, inevitabil să nu poți să ieși din cercul vicios. Cred că asta ține de stat și de modul în care florin noi investițiile în educație și cred a mai ține și de puterea de a da autonomie școlilor. Ca fiecare școală să-și croiască in investițiile pe nevoie de ei, și acestea avea la un context la altul și noi trăim în care toată lumea se uită la poze și Vodă le rezolva pe toate și avem această mentalitate de a trimite liste de activități la nivel central. Cred pe care să lăsăm în urma flexibilitate și autonomie și responsabilitate locală școlilor pe multe privințe, pentru că altfel noi o să vorbim de la centru, să zic așa, de tot felul de indicatori, de exemplu că poate avem masă caldă pentru toți copiii, dar când ne uităm o să ne uităm că un copil are două sandvisuri și un alt copil nu are niciunul.
În medie suntem ok, dar ce ne interesează este ca acolo, la firul ierbii fiecare copil să aibă un sandviș și să aibă această șansă de a învăța mai bine, de a o educație de calitate care să-i dea aceste competențe.
Pentru că ați văzut, au fost mai multe slide-uri în care se spunea: e nevoie de competențele de bază și știm deja aproape jumătate din copiii noștri nu au competențe de bază cu privire la literație, la literația matematică și cea științifică. Deci acestea sunt lucruri care trebuie să ne pună pe gânduri și să ne facă să acționăm în direcții punctuale și direcțional resursele către aceste locuri unde mare nevoie de ele.
Dar cel mai important poate este ca să-i facem pe politicieni să țină cont de știință și de aceste discuții. Adică politicile noastre sociale și educaționale să fie fondate pe astfel de rezultate, pentru că altfel o să trăim pe baza unor impresii, ceea ce nu e cazul.
Și am văzut astăzi că doar 2% din copiii noștri mai disting între opinii și fapte, ceva ce îmi dă insomnii, sincer să vă spun de când am văzut acest indicator nu știu cum să mă gândesc la ce politici educaționale am putea să avem ca să mărim lucrul acesta, ca oamenii, copiii noștri să înțeleagă mai bine universul în care noi toți ne mișcăm”.
Informații de context
„Dezvoltarea competențelor presupune acces frecvent și direct la dispozitive și utilizarea efectivă a tehnologiei în procesul de învățare”, se arată în comunicatul World Vision.
Pentru a învăța mai bine, 43% cer explicații suplimentare sau meditații, arată studiul.
Întrebați ce i-ar ajuta să învețe mai bine, respondenții au indicat atât sprijin direct din partea profesorilor, cât și schimbări în felul în care se desfășoară activitățile:
- 43%: explicații suplimentare sau meditații la materiile dificile;
- 38%: sprijin și îndrumare din partea profesorilor;
- 29%: activități mai interactive și aplicate;
- 28%: materiale educaționale mai clare și practice;
- 27%: acces mai bun la tehnologie;
- 25%: un program de studiu flexibil sau adaptat;
- 21%: sprijin emoțional pentru gestionarea stresului;
- 20%: sprijin financiar pentru continuarea studiilor;
- 18%: ajutor pentru organizarea timpului și învățare eficientă.
Numai 14% spun că nu întâmpină dificultăți pentru care ar avea nevoie de sprijin.
Nevoile diferă în funcție de vârstă. În ciclurile primar și gimnazial predomină explicațiile suplimentare, activitățile remediale și îndrumarea profesorilor. La liceu devin mai importante pregătirea practică, gestionarea stresului, orientarea în carieră și experiențele care îi apropie pe elevi de viața adultă.
Studiul „Participarea elevilor la programe de sprijin, experiența școlară și nevoile educaționale” a fost realizat la nivel național, în unități de învățământ preuniversitar de stat.
Din cei 729 de respondenți, 32% reprezintă ciclul primar, 38% gimnaziul și 29% liceul. Participanții provin în proporție de 52% din urban și 48% din rural; 51% sunt fete și 49% băieți. Pentru ciclul primar au răspuns părinții sau tutorii.
Comunicatul indică o marjă maximă teoretică de eroare de aproximativ ±3,7 puncte procentuale, la un nivel de încredere de 95%.
Cercetarea analizează participarea declarată la programe, accesul perceput la sprijin și schimbările raportate de beneficiari. Nu verifică administrativ participarea la programe și nu estimează efecte cauzale.
