Consiliul Național al Elevilor (CNE) prezintă, de Ziua Mondială a Profesorului, un bilanț critic al celor peste 35 de ani de reforme din învățământul românesc, într-o formă neobișnuită pentru un document al organizației: primele două pagini sunt construite ca un basm alegoric despre România de după comunism, în care miniștrii și decidenții devin „sfetnici”, reformele sunt „hărți” și „pergamente”, iar austeritatea ajunge să golească „vistieria împărăției”. Documentul continuă apoi cu zece probleme concrete ale sistemului și cu măsurile pe care reprezentanții elevilor le cer pentru următorii ani.
„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, n-am mai avea astăzi atâtea reforme de povestit”, începe documentul CNE.
Povestea pornește din perioada comunistă, descrisă drept o „împărăție peste care domnea Împăratul Roșu, cu mână de fier”, în care elevii deveneau pionieri, iar școala trebuia să contribuie la formarea „omului nou”. După căderea regimului, „porțile împărăției s-au deschis”, dar „drumurile nu erau toate la fel”, scriu reprezentanții elevilor.
CNE transformă apoi cei peste 35 de ani de schimbări din educație într-o succesiune de hărți abandonate înainte de a fi urmate până la capăt: „Așa au început să apară hărți după hărți și reforme după reforme. Fiecare nou sfetnic venea cu un pergament despre care spunea că arată, în sfârșit, drumul cel bun. Dar, înainte ca împărăția să ajungă la capătul unei hărți, alta era deja întinsă pe masă.”
În alegoria CNE apare și adoptarea unei noi legi a educației, însoțită de promisiuni privind „școli moderne, șanse egale pentru toți copiii, dascăli sprijiniți, burse îndestulătoare și reguli mai drepte”. Finalul acestei secvențe trimite direct la măsurile fiscal-bugetare aplicate educației: „Nu peste mult timp, ca prin magie, vistieria împărăției s-a golit, iar dregătorii au început să numere fiecare bănuț. Au numărat orele dascălilor, au numărat copiii din clase, au numărat bursele și au strâns cureaua școlii”.
După această introducere, organizația abandonează explicit registrul de basm: „Iar dacă toate acestea par prea cunoscute pentru un basm, este pentru că povestea noastră e reală. Împărăția este România”.
CNE rezumă cei peste 35 de ani astfel: s-au schimbat „legi, miniștri, programe, examene și strategii”, iar proiectele au venit cu ținte și termene, însoțite de fiecare dată de promisiunea că următoarea reformă va pune educația pe drumul cel bun. Unele schimbări au produs progrese, susține organizația, dar altele „au rămas pe hârtie, au fost abandonate la jumătatea drumului sau înlocuite înainte să apuce să producă efecte”.
„Astăzi, după mai bine de trei decenii și jumătate, poate că întrebarea nu mai este ce reformă urmează, ci ce au lăsat în urmă toate reformele de până acum”, scrie CNE. Organizația spune că vrea să compare promisiunile reformelor cu școala pe care elevii o întâlnesc efectiv și să arate ce trebuie schimbat pentru ca „următorii 35 de ani să nu fie doar un alt șir de hărți întinse și abandonate pe masa sfetnicilor”.
Cele 10 probleme puse pe masa autorităților
Prima este finanțarea educației. CNE amintește că pragul de minimum 6% din PIB prevăzut de Legea educației din 2011 a fost amânat succesiv și apoi abrogat, în timp ce noul prag, de minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat, introdus prin legile educației din 2023, a fost la rândul său amânat până în 2027. Organizația citează date OECD potrivit cărora România aloca în 2023 2,6% din PIB educației, comparativ cu media OECD de 4,2%.
A doua problemă este accesul la consiliere psihopedagogică. Deși norma stabilită în 2024 este de maximum 500 de elevi pentru un profesor-consilier, CNE susține că în anul școlar 2025-2026 media reală era de aproximativ 756 de elevi pentru un consilier. Organizația cere suplimentarea și ocuparea posturilor, extinderea serviciilor în mediul rural și posibilitatea ca minorii de peste 16 ani să poată accesa consiliere psihologică fără acordul prealabil al părinților.
CNE cere și extinderea programului „Masă sănătoasă” către toate școlile cu risc educațional ridicat și publicarea anuală a impactului său. În 2026, programul ajunge, potrivit documentului, la 1.427 de școli și la peste 542.000 de beneficiari, cu un buget de 1,53 miliarde de lei.
În privința abandonului școlar, reprezentanții elevilor cer continuarea Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație, MATE, după încheierea finanțărilor PNRR. România avea în 2025, potrivit datelor invocate de CNE, o rată de părăsire timpurie a educației de 15,5%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană.
CNE: Creșterile salariale ale profesorilor au fost „umbrite” de măsurile fiscal-bugetare din 2025
Un capitol distinct privește atractivitatea profesiei didactice. CNE notează creșterile salariale din 2023 și 2024, dar consideră că progresele au fost „umbrite de măsurile fiscal-bugetare adoptate în 2025”: creșterea normei de predare cu două ore pe săptămână, reducerea normelor plătite în regim de plată cu ora și reorganizarea rețelei școlare, care a afectat 507 unități de învățământ.
Organizația citează și raportul Education at a Glance 2026, potrivit căruia 2,8% dintre posturile didactice din România sunt neocupate – după cum a scris Edupedu.ro, și cere condiții de muncă mai bune, reducerea sarcinilor administrative și măsuri pentru disciplinele și comunitățile cu deficit de profesori.
Elevii critică transformarea „Școlii altfel” și „Săptămânii verzi” în perioade pentru recuperarea materiei
În ceea ce privește rezultatele elevilor, CNE invocă PISA 2025: 52% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la matematică, 48% la lectură și 46% la științe.
Organizația critică însă soluția de a folosi „Școala altfel” și „Săptămâna verde” pentru activități remediale: „Decalaje acumulate pe parcursul mai multor ani nu pot fi recuperate prin transformarea a două săptămâni destinate învățării nonformale în extensii ale programului obișnuit”. CNE cere programe remediale finanțate constant, pe tot parcursul anului.
Elevii atrag atenția și asupra modului în care a fost pusă în aplicare reforma curriculară pentru liceu. Deși noile programe au început să fie aplicate clasei a IX-a din anul școlar 2026-2027, procedura pentru noile manuale nu era finalizată la sfârșitul lunii septembrie. CNE cere ca programele, formarea profesorilor, standardele de evaluare și manualele să fie pregătite înainte ca un curriculum nou să ajungă efectiv în clase.
43 de elevi cu CES pentru fiecare profesor itinerant și de sprijin
O altă problemă semnalată este situația elevilor cu cerințe educaționale speciale. Cadrul adoptat în 2024 prevede un profesor itinerant și de sprijin la 8-12 elevi pentru nivelurile de sprijin I și II. În anul școlar 2025-2026, însă, în învățământul de masă de stat erau 73.247 de elevi cu CES și numai 1.700 de profesori itineranți și de sprijin, adică aproximativ 43 de elevi pentru fiecare post, potrivit bilanțului făcut de Edupedu.ro. În 2023-2024 raportul fusese de aproximativ 28 de elevi la un post.
Ultimele două teme sunt orientarea în carieră și mecanismul de raportare anonimă a violenței. CNE cere mai multă consiliere individuală, contact al elevilor cu universitățile și angajatorii, vizite și experiențe practice. Organizația invocă faptul că România avea în 2025 cea mai mare pondere din UE a tinerilor de 15-29 de ani care nu lucrează și nu urmează educație sau formare, de 19,2%.
În cazul „Butonului roșu”, mecanismul de semnalare anonimă a violenței introdus în iunie 2025, CNE reclamă că, la mai mult de un an de la introducerea acestuia, nu există o raportare publică națională privind numărul sesizărilor și felul în care acestea au fost soluționate.
Cele 10 direcții cerute de Consiliul Național al Elevilor sunt: finanțare predictibilă și suficientă pentru educație, acces mai bun la consiliere psihopedagogică, extinderea programului „Masă sănătoasă”, consolidarea MATE, creșterea atractivității profesiei didactice, finanțarea programelor remediale, finalizarea reformei curriculare și reorganizarea elaborării manualelor, sprijin real pentru elevii cu CES, dezvoltarea orientării școlare și profesionale și transformarea „Butonului roșu” într-un mecanism verificabil de soluționare a sesizărilor.
Comunicatul integral al CNE:
3 comments
Un scurt expozeu despre reforma educației.
Reforma Structurată a Educației ca Pilon Central al Modernizării Statului Român.
Un Manifest pentru Eficiență, Depolitizare și Conectare cu Realitatea.
De peste trei decenii, societatea românească este captiva unei „reforme perpetue” în învățământ. Din laboratoarele de politici publice și din institutele de profil s-au lansat periodic concepte abstracte, teorii corporatiste și metafore desprinse din basme care nu au făcut altceva decât să genereze maculatură, oboseală cronică în cancelarii și o confuzie totală în rândul elevilor și părinților.
Adevărata reformă a educației a eșuat deoarece a fost tratată izolat, ca un experiment de laborator, complet decuplată de arhitectura administrativă, fiscală și socială a țării.
Colac peste pupăză, a a mai apărut și mesia Bolojan cu măsurile contabile de nivel CAP pentru reducerea deficitului bugetar, iar președintele spune public cu nonșalanță că trebuie să luăm bani de la educație pentru a susține Ucraina și efortul de înarmare.
Prezentul expozeu propune o schimbare radicală de paradigmă: reforma profundă a educației nu poate fi un panaceu de sine stătător, ci trebuie să fie un demers integrat în reforma structurală a statului.
Nu putem asista la un non-sens administrativ în care o mână promovează centralizarea agresivă prin comasări de unități administrativ-teritoriale, iar cealaltă mână mimează o „descentralizare” fragmentată, transferând doar vina eșecului de la centru la nivel local.
Modernizarea reală a sistemului de învățământ se fundamentează pe trei piloni tehnici, pragmatici și eliberați de lozinci propagandistice:
I. Desființarea Inspectoratelor Școlare și Centralizarea Logistică Locală
Actualele Inspectorate Școlare Județene (ISJ) funcționează ca ministere în miniatură, fiind anacronice, profund politizate și utilizate ca vehicule de control teritorial. Soluția logică și curată este desființarea lor imediată.
• Transformarea în aparat tehnic apolitic: Personalul tehnic din inspectorate trebuie redistribuit în cadrul autorităților locale (primării și consilii județene). Aceștia vor primi statutul juridic de funcționari publici specializați. Această transformare garantează stabilitatea profesională și elimină subordonarea politică dublă.
• Scurtarea lanțului decizional: Problemele stringente ale școlilor — reparații, utilități, microbuze școlare, avize de securitate — aparțin logistic și bugetar de comunitatea locală. Prin integrarea specialiștilor tehnici direct în aparatul primăriilor, decizia se ia acolo unde se află resursele, eliminând traseul birocratic steril dintre instituții decuplate. Rolul lor se transformă radical: din organe de control opresiv în structuri de suport operațional.
II. Externalizarea Inspecțiilor Academice către Mediul Universitar
Cea mai mare fractură a evaluării actuale este birocrația. Inspectorul clasic verifică hârtii, ștampile, dosare și planificări calendaristice. Propunerea structurală constă în transferul integral al inspecțiilor strict academice către mediul universitar — adică exact către acele instituții implicate direct în formarea cadrelor didactice (Facultăți de profil, DPPD-uri).
• Bucla de feedback închis (Closed-Loop Feedback): Profesorii universitari care predau teorii pedagogice vor fi obligați să coboare din „turnul de fildeș” direct la firul ierbii, în cancelariile din provincie și din mediul rural. Confruntarea directă cu realitatea unei clase cu 30 de elevi va genera un feedback instantaneu: universitățile vor fi forțate să își adapteze cursurile și programele în funcție de realitățile practice constatate la clasă.
• Evaluare de competență, nu de maculatură: Un evaluator provenit din mediul academic de specialitate (Matematică, Fizică, Litere) nu va mai număra dosare, ci va analiza conținutul științific și calitatea actului didactic real. Profesorul de la catedră nu se va mai simți vânat de un controlor politic, ci ghidat de un mentor academic.
III. Meritocrație Reală și Deblocarea Carierelor pentru Tinerii Dascăli.
Discursul public condamnă adesea examenul național de titularizare, numindu-l un „măr otrăvit” care oferă stabilitate pe viață în detrimentul performanței. În realitatea socio-politică a României, acest examen rămâne singurul filtru obiectiv împotriva nepotismului, clientelismului politic și a abuzurilor directorilor sau primarilor locali.
Adevărata problemă sistemică nu este examenul, ci blocajul fizic al catedrelor. Confruntat cu o salarizare derizorie a debutanților, statul încurajează menținerea în activitate a profesorilor pensionari până la limite biologice extreme. Profesorii tineri, chiar și cei care obțin note maxime (8, 9 sau 10) la examenele naționale, constată că nu au pe ce posturi să se titularizeze, fiind condamnați la statutul precar de suplinitori temporari.
Reforma profundă a statului trebuie să rezolve acest cerc vicios prin:
1. Salarizare motivantă la intrarea în sistem: Concurența și selecția valorică nu apar prin presiune administrativă, ci prin atragerea absolvenților de top ai universităților printr-un salariu de debutant corelat cu realitatea economică.
2. Deblocarea posturilor: Limitarea severă sau interzicerea cumulului pensiei cu salariul pe posturile viabile din învățământ, transformând catedrele în trambuline de carieră pentru tinerii dascăli, nu în structuri de conservare.
Concluzie
O „Românie pe bune” nu se construiește cu metafore corporatiste, strategii copiate mecanic din manuale străine sau reforme aplicate pe bucăți. Ea începe prin măsuri administrative de bun-simț.
Prin mutarea logisticii la autoritățile locale (prin funcționari tehnici apolitici), încredințarea evaluării academice către universități (pentru un feedback real de la firul ierbii) și asigurarea unui statut financiar demn pentru tinerii debutanți, educația încetează să mai fie cobaiul „reformed perpetue”. Ea devine ceea ce a fost întotdeauna menită să fie: motorul stabil, predictibil și performant al unui stat modernizat în profunzime.
Am fi stat mai bine după 35 de ani dacă nu schimbau absolut nimic (mă refer la organizarea sistemului, nu la conținuturile unor discipline de studiu).
Dacă n-ai idee ce vrei să obții, nu te mai apuca să dărâmi.
Cu amabilitati din astea elevii nu ajung departe. Nu-i asculta nimeni si unii le spun ca nu au voie sa vorbeasca. E strategia parsiva de tip „locul femeii e la cratita” – locul elevului e la scoala si treaba lui e sa invete si sa asculte (de adulti).
Ar trebui sa invete de la Trump si Putin. „Carrot and Stick” (strategia morcovul si batul) – asta functioneaza in post-adevar cu niste nemernici ajunsi politicieni. Pentru astia nu exista win-win, exista doar „war” si frica.