Directoarea Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași, Camelia Gavrilă, a declarat că nu va accepta „sub nicio formă să considerăm că limba română se poate preda în 2 ore, ca obiect de bacalaureat”. „Indiferent ce va fi absolventul – fizician, chimist, literat sau jurist – el va trebui să comunice, să structureze un discurs, să aibă logică interioară, o gramatică curată, adecvată contextului”, a menționat aceasta. Declarațiile au fost făcute, marți, 25 februarie, în cadrul unei dezbateri organizate la Iași privind proiectele de planuri-cadru pentru liceu.
- Dezbaterea de la Iași face parte din consultările organizate pe tema noilor planuri-cadru pentru liceu pentru elevii de clasa a IX-a din 2026, proces consultativ care urmează să se finalizeze în perioada următoare. Urmează o dezbatere la Timișoara pe 4 martie și o dezbatere națională online pe 6 martie.
Directoarea Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași spune referitor la proiectele planurilor cadru că acestea trebuie să ajute absolventul „să comunice, să structureze un discurs, să aibă logică interioară, o gramatică curată, adecvată contextului, indiferent de ce filieră urmează și ce va fi el”. A dat câteva exemple: fizician, chimist, literat sau jurist.
Camelia Gavrilă a mai subliniat că nu este de acord ca la unele filiere, de exemplu la vocațional și tehnologic, să rămână doar 2 ore pe săptămână la limba română, în clasele a XI-a și a XII-a.
- De precizat, elevii care vor susține Bacalaureatul pe noile planuri-cadru de liceu vor primi la examen materia parcursă la ore, a explicat Gabriel Vrînceanu, șef-serviciu Curriculum la o dezbatere online.
Redăm intervenția integrală a directoarei C. N Costache Negruzzi din Iași
„Plecăm de la niște axiome, că toți sunteți mulți matematicieni în această echipă. Axiomele de care avem nevoie sunt următoarele: Cu ce dorim să plece absolventul de liceu? Și cunoaștere, și competențe, trasând cunoașterea înspre a ști să faci ceva cu ea și deschidere culturală, sensibilitate artistică și valori, valori de toate felurile: morale, intelectuale, deci tot palierul acesta. Și mai trebuie să știm un lucru: de multe ori, primim replica că informația e la un click distanță de noi. Există un timp al acumulării și timpul acesta al adolescenței este timp când învățăm, când sedimentăm, când temeiurile cunoașterii se adună și abia după aceea vine un timp al operării cu aceste cunoștințe, al selecției lor.
Deci, de acest timp trebuie profitat, pentru că, înainte de a fi creativi și foarte inventivi, elevii, adolescenții, studenții trebuie să învețe temeiurile științelor și pentru asta este nevoie de a preda, de un trunchi comun solid, bine gândit, de cercurile concentrice ale devenirii, de adăugarea aceasta de curriculum de specialitate, de curriculum la decizia elevului, apăsând pe elev, pe școală, pe elemente bune, pentru că flexibilitate, adaptare, libertate, o anumită autonomie a școlilor, măcar ca un orizont de speranță, există. Sigur că vom vedea în ce măsură acest orizont se va traduce și implementarea concretă.
Aș vrea să punctez un lucru foarte important, din perspectiva identităților pe care le avem, întrucât ați urmărit prin ceea ce ați propus dumneavoastră, ca model curricular, ideea de devenire a elevului, de selecție, de opțiune a liceanului, deci cumva o preprofesionalizare. Și de aceea ați apăsat foarte mult pe specializări, pe aspectele acestea esențiale, lăsând cumva complementaritățile deoparte. Ori noi trebuie să ne gândim că și absolventul de clasă de matematică-informatică sau de filieră tehnologică are nevoie și de complementul cultural. Și are nevoie, mergând la conceptul acesta de identitate, dincolo de identitatea personală și de opțiunile lui, de identitatea profesională, are nevoie de identitatea națională. Aparținem unei culturi și asta înseamnă limbă, literatură, cultură, istorie, geografie, latină.
Deci, toate acestea se adună pentru că ele ne arată cine suntem, care sunt rădăcinile ființei noastre, cum vibrăm artistic, sentimental, care sunt valorile noastre, ce înseamnă spațiul în care sunt relațiile, devenirea istorică, sensurile epocilor și a experiențelor pe care le-am parcurs. Deci, toate acestea trebuie să se adune într-un construct la fel de important.
Sigur că voi face pledoarie prin obiectivare deplină pentru istorie și pentru geografie, tratate temeinic și bine. Sigur că nu voi accepta sub nicio formă să considerăm că limba română se poate preda în 2 ore, ca obiect de bacalaureat sau ca disciplină care înseamnă și literatură, implicit cultură și devenire și epoci estetice și, sigur, familiarizarea cu ceea ce înseamnă complexul literal românesc și nu numai românesc, pentru că noi predăm și literatură universală, chiar prin orele de limbă și literatură, care înseamnă și gramatică, și limbă și comunicare. Este interfața, de fapt, între gândire și rostire, între ceea ce învățăm, ceea ce comunicăm, indiferent ce va fi să fie absolventul, dacă el va fi fizician sau chimist, sau literat, sau jurist, va trebui să comunice, să structureze un discurs, să vorbească, să aibă logica interioară, să aibă o gramatică curată, expresivă, adecvată contextului.
Deci, toate lucrurile acestea sunt foarte importante. Sigur, noi am făcut pledoarii, și ca filologi, și celelalte disciplile de asemenea. Și aș mai adăuga, pentru că vorbeam de identitate națională, că există și o identitate globală, internațională. În contextul în care noi vorbim de o lume multiculturală, de adaptarea absolventului, fie că studiază, fie că muncește, fie că circulă sau interferează cu medii multiculturale, atunci sigur că limba străină 2 nu poate fi făcută într-o oră, iar echitatea pe care ne-o dorim de a exersa, de a învăța, de a comunica într-o altă limbă nu se pot realiza aceste lucruri într-o oră pe săptămână, dacă nu ne gândim la meditații și la alte forme de a completa lucrurile acestea”.