Directoarea Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași, Camelia Gavrilă, a declarat că nu va accepta „sub nicio formă să considerăm că limba română se poate preda în 2 ore, ca obiect de bacalaureat”. „Indiferent ce va fi absolventul – fizician, chimist, literat sau jurist – el va trebui să comunice, să structureze un discurs, să aibă logică interioară, o gramatică curată, adecvată contextului”, a menționat aceasta. Declarațiile au fost făcute, marți, 25 februarie, în cadrul unei dezbateri organizate la Iași privind proiectele de planuri-cadru pentru liceu.
- Dezbaterea de la Iași face parte din consultările organizate pe tema noilor planuri-cadru pentru liceu pentru elevii de clasa a IX-a din 2026, proces consultativ care urmează să se finalizeze în perioada următoare. Urmează o dezbatere la Timișoara pe 4 martie și o dezbatere națională online pe 6 martie.
Directoarea Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași spune referitor la proiectele planurilor cadru că acestea trebuie să ajute absolventul „să comunice, să structureze un discurs, să aibă logică interioară, o gramatică curată, adecvată contextului, indiferent de ce filieră urmează și ce va fi el”. A dat câteva exemple: fizician, chimist, literat sau jurist.
Camelia Gavrilă a mai subliniat că nu este de acord ca la unele filiere, de exemplu la vocațional și tehnologic, să rămână doar 2 ore pe săptămână la limba română, în clasele a XI-a și a XII-a.
- De precizat, elevii care vor susține Bacalaureatul pe noile planuri-cadru de liceu vor primi la examen materia parcursă la ore, a explicat Gabriel Vrînceanu, șef-serviciu Curriculum la o dezbatere online.
Redăm intervenția integrală a directoarei C. N Costache Negruzzi din Iași
„Plecăm de la niște axiome, că toți sunteți mulți matematicieni în această echipă. Axiomele de care avem nevoie sunt următoarele: Cu ce dorim să plece absolventul de liceu? Și cunoaștere, și competențe, trasând cunoașterea înspre a ști să faci ceva cu ea și deschidere culturală, sensibilitate artistică și valori, valori de toate felurile: morale, intelectuale, deci tot palierul acesta. Și mai trebuie să știm un lucru: de multe ori, primim replica că informația e la un click distanță de noi. Există un timp al acumulării și timpul acesta al adolescenței este timp când învățăm, când sedimentăm, când temeiurile cunoașterii se adună și abia după aceea vine un timp al operării cu aceste cunoștințe, al selecției lor.
Deci, de acest timp trebuie profitat, pentru că, înainte de a fi creativi și foarte inventivi, elevii, adolescenții, studenții trebuie să învețe temeiurile științelor și pentru asta este nevoie de a preda, de un trunchi comun solid, bine gândit, de cercurile concentrice ale devenirii, de adăugarea aceasta de curriculum de specialitate, de curriculum la decizia elevului, apăsând pe elev, pe școală, pe elemente bune, pentru că flexibilitate, adaptare, libertate, o anumită autonomie a școlilor, măcar ca un orizont de speranță, există. Sigur că vom vedea în ce măsură acest orizont se va traduce și implementarea concretă.
Aș vrea să punctez un lucru foarte important, din perspectiva identităților pe care le avem, întrucât ați urmărit prin ceea ce ați propus dumneavoastră, ca model curricular, ideea de devenire a elevului, de selecție, de opțiune a liceanului, deci cumva o preprofesionalizare. Și de aceea ați apăsat foarte mult pe specializări, pe aspectele acestea esențiale, lăsând cumva complementaritățile deoparte. Ori noi trebuie să ne gândim că și absolventul de clasă de matematică-informatică sau de filieră tehnologică are nevoie și de complementul cultural. Și are nevoie, mergând la conceptul acesta de identitate, dincolo de identitatea personală și de opțiunile lui, de identitatea profesională, are nevoie de identitatea națională. Aparținem unei culturi și asta înseamnă limbă, literatură, cultură, istorie, geografie, latină.
Deci, toate acestea se adună pentru că ele ne arată cine suntem, care sunt rădăcinile ființei noastre, cum vibrăm artistic, sentimental, care sunt valorile noastre, ce înseamnă spațiul în care sunt relațiile, devenirea istorică, sensurile epocilor și a experiențelor pe care le-am parcurs. Deci, toate acestea trebuie să se adune într-un construct la fel de important.
Sigur că voi face pledoarie prin obiectivare deplină pentru istorie și pentru geografie, tratate temeinic și bine. Sigur că nu voi accepta sub nicio formă să considerăm că limba română se poate preda în 2 ore, ca obiect de bacalaureat sau ca disciplină care înseamnă și literatură, implicit cultură și devenire și epoci estetice și, sigur, familiarizarea cu ceea ce înseamnă complexul literal românesc și nu numai românesc, pentru că noi predăm și literatură universală, chiar prin orele de limbă și literatură, care înseamnă și gramatică, și limbă și comunicare. Este interfața, de fapt, între gândire și rostire, între ceea ce învățăm, ceea ce comunicăm, indiferent ce va fi să fie absolventul, dacă el va fi fizician sau chimist, sau literat, sau jurist, va trebui să comunice, să structureze un discurs, să vorbească, să aibă logica interioară, să aibă o gramatică curată, expresivă, adecvată contextului.
Deci, toate lucrurile acestea sunt foarte importante. Sigur, noi am făcut pledoarii, și ca filologi, și celelalte disciplile de asemenea. Și aș mai adăuga, pentru că vorbeam de identitate națională, că există și o identitate globală, internațională. În contextul în care noi vorbim de o lume multiculturală, de adaptarea absolventului, fie că studiază, fie că muncește, fie că circulă sau interferează cu medii multiculturale, atunci sigur că limba străină 2 nu poate fi făcută într-o oră, iar echitatea pe care ne-o dorim de a exersa, de a învăța, de a comunica într-o altă limbă nu se pot realiza aceste lucruri într-o oră pe săptămână, dacă nu ne gândim la meditații și la alte forme de a completa lucrurile acestea”.
Citește și:
Elevii care vor susține Bacalaureatul pe noile planuri-cadru de liceu vor primi la examen materia parcursă la ore, spune Gabriel Vrînceanu, șef-serviciu Curriculum / El a răspuns astfel unei eleve care a pus problema numărului redus de ore de română la profil tehnologic, în ani terminali
Muzica nu ar trebui tăiată din planurile-cadru pentru liceu, pentru că reducerea orelor amenință locurile de muncă ale profesorilor și afectează formarea elevilor, susțin universitățile de profil / Instituțiile cer introducerea instrumentelor muzicale în școli, coruri sâmbăta și jazz-pop la vocațional
Ștefan Lefter
Redacția
G4Media.ro
10 comments
Din pacate unii, deja compromisi in alte campanii, in care ne recomandau “tratamente medicale experimentale”, au continuat sa vorbeasca folosind acelasi “limbaj de lemn”!
JUNIMEA REDIVIVA.
I. Cea mai profundă și mai autentică dezbatere de până acum asupra noilor planuri-cadru a avut loc la Iași. Ca ATMOSFERĂ, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, arhiplină, la care participanții nu au rărit rândurile până la sfârșit, ca în cele anterioare. Ca PROBITATE PROFESIONALĂ și pertinență a observațiilor și, mai cu seamă, intuire a consecințelor greu previzibile pe care această incontrolabilă, grăbită revizuire le poate produce. Ca PARTICIPARE, cu personalități de marcă din învățământul universitar și profesori de renume din județele Moldovei. Ca SPIRIT OBIECTIV ȘI CRITIC, fără atitudini encomiastice, pe care prea puțin profesori din țară mai îndrăznesc să nu le manifeste într-o astfel de împrejurare.
Și, mai ales, cu manageri și profesori care au simulat deja, în propriile licee, consecințele de ordin material, financiar și al statutului cadrelor didactice, al profesorului din învățământul liceal, căruia i se periclitează brusc cariera profesională, întemeiat
JUNIMEA REDIVIVA.
I. Cea mai profundă și mai autentică dezbatere de până acum asupra noilor planuri-cadru a avut loc la Iași. Ca ATMOSFERĂ, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, arhiplină, la care participanții nu au rărit rândurile până la sfârșit, ca în cele anterioare. Ca PROBITATE PROFESIONALĂ și pertinență a observațiilor și, mai cu seamă, intuire a consecințelor greu previzibile pe care această incontrolabilă, grăbită revizuire le poate produce. Ca PARTICIPARE, cu personalități de marcă din învățământul universitar și profesori de renume din județele Moldovei. Ca SPIRIT OBIECTIV ȘI CRITIC, fără atitudini encomiastice, pe care prea puțin profesori din țară mai îndrăznesc să nu le manifeste într-o astfel de împrejurare.
Și, mai ales, cu manageri și profesori care au simulat deja, în propriile licee, consecințele de ordin material, financiar și al statutului cadrelor didactice, al profesorului din învățământul liceal, căruia i se periclitează brusc cariera profesională, întemeiată până acum pe principiile și drepturile constituționale consacrate, de CLARITATE, SECURITATE JURIDICĂ ȘI PREVIZIBILITATE A LEGII.
II. Prin aceste dezbateri, ne-am aflat, pentru câteva ore, în direct, în atmosfera spiritului critic al Junimii ieșene, al lui Titu Maiorescu, mentorul acesteia, adversar declarat al „FORMELOR FĂRĂ FOND”, care tindeau să invadeze, și atunci, spiritul public românesc, cu îndemnuri și convingeri că numai în afară se află influențe și modalități de modernizare a societății, fără o privire critică și o analiză riguroasă a acestora.
În momentul de față suntem îndemnați prea des, chiar cu tentă imperativă, de a ne inspira, a imita aproape exclusiv tot ceea ce este în afară în materie de învățământ: planuri-cadru, programe școlare, chiar și manuale. Parafrazând idei din textul maiorescian, aplicate acestor proiecte ale planurilor-cadru, se poate spune:
• fără a se cunoaște care au fost profesorii din grupurile de lucru pentru profilurile teoretic și tehnologic (lipsesc din OME nr. 6739/2023), coordonatorii elaborării acestora, numai de una-două specialități, nu au apreciat pe deplin importanța și echilibrul fiecărei discipline didactice în ansamblul educației elevilor;
• fără a cunoaște conținutul programelor școlare actuale, cel puțin ale celor din trunchiul comun sau al celor de cultură generală, și-au asumat falsul merit că vor reintroduce limba română la primele două clase de liceu, iar limba latină, istoria și geografia, în trunchiul comun al planurilor-cadru, deși ACESTE SUNT ȘI ACUM ÎN PLANURILE-CADRU ÎN VIGOARE; gramatica EXISTĂ LA TOATE CLASELE DE LICEU, în cadrul capitolelor de LIMBĂ – COMUNICARE de la disciplina limba și literatura română, alături de comunicare, fonetică, elemente de stilistică, iar istoria și geografia au avut o deplină reprezentare de-a lungul timpului;
• fără a fi cercetat măcar manualele alternative de limba și literatura română, de istorie și de geografie, chiar de fizică, matematică și chimie, s-a afirmat că acestea sunt vechi, de vreo 10 – 15 ani, și ca atare sunt depășite, impunându-se ca unele dintre acestea să fie comparate, măsură până la un punct pozitivă, cu manuale din țări europene;
• fără a aplica PRINCIPII ȘI CUNOȘTINȚE JURIDICE în redactarea acestor planuri-cadru, acestea nu îndeplinesc CERINȚELE DE CLARITATE, SECURITATE JURIDICĂ ȘI DE PREVIZIBILITATE A LEGII, menționate în art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legii: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”
III. Principiul SECURITĂȚII JURIDICE, principiu fundamental al statului de drept, exprimă faptul că cetățenii, aici profesorii, cărora li se periclitează securitatea locului de muncă, prin restrângeri de activitate, trebuie protejați „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze.“ (Predescu, apud Lucien François, Le problème de la sécurité juridique, lucrarea La sécurité juridique, Ed. Jeune Barreau de Liège, Liège, 1993).
Securitatea juridică a unei persoane reprezintă un ,,concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o STABILITATE firească dreptului, cât și VALORIFICAREA ÎN CONDIȚII OPTIME a drepturilor și libertăților fundamentale”. (Decizia CCR nr. 454/2018 și Decizia nr. 1/2021).
Principiului securității juridice i se opune procedeul FICȚIUNII JURIDICE: „Esența procedeului ficțiunii constă într-o artificială asimilare a unor lucruri care în realitate sunt diferite (uneori chiar contrare). Ficțiunea afirmă drept reale lucruri care nu există, asimilează, neagă alteori lucruri ce există, asimilează lucruri sau situații considerându-le prezente înainte de a avea înainte de a avea în realitate existență sau consideră că în realitate unele lucruri au apărut mai târziu decât au apărut în realitate. […] Principiul securității juridice mai presupune și că DREPTUL EXISTENT TREBUIE SĂ FIE PREVIZIBIL cunoscut și înțeles și că soluțiile juridice trebuie SĂ RĂMÂNĂ STABILE,” (Universul Juridic Premium, nr. 4/2016).
IV. În dezbateri, domnii directori, au exprimat, potrivit calculelor și simulărilor deja întreprinse, dificultăți în constituirea catedrelor, prefigurate, încă din primul an, CU RESTRÂNGERI DE ACTIVITATE, care se vor amplifica până în anul 2029. Conducerea ministerului o ține una și bună că numărul de ore va fi mai mare „pe ansamblu”, dar exacerbarea acestei risipe de ore printr-o pretinsă flexibilizare, pentru opțiuni facile și false „plăceri” ale elevilor. Faptul că un număr important de ore va fi ținut „sub masă”, la totalul pe verticală al CS-urilor ale și inventatelor CDOEȘ-urilor, fără a fi totuși „FIXATE” unde le este locul, acest fapt va constitui o masă de manevră împotriva profesorilor, rămași pur și simplu SĂ CEARĂ INDULGENȚĂ, an de an, la colț de catedră, elevilor și directorilor. Nu am vrea să se spună că tocmai FLEXIBILIZAREA aceasta poate conduce, prin mijloace subterane, la DESFIINȚAREA TITULARIZĂRII. Soluția facilă, anunțată în unele justificări, ar fi că, până în anul 2029, mulți profesori se vor pensiona, iar alții se vor recalifica (după ce își vor pierde catedra!?).
V. Unei doamne profesoare, Alla Apopei, la propunerea, extrem de bine motivată, de a se menține limba latină în trunchiul comun de la filologie, din partea ministerului i se răspunde că, prin CDEOȘ, ora aceasta poate fi pusă oriunde, la orice profil (!), la cererea elevilor. Am vrea să vedem un director doritor de limba latină și mai ales o clasă/grupă de elevi care să se înscrie in corpore la această disciplină!
De aceea, domnilor din comisia coordonatoare, puneți orele de CS unde trebuie să fie, la locul lor și unde aveți profesorii deja titulari, chiar și pe cele de CDEOȘ, fiindcă, tot în limba latină, verba volant, scripta manent.
De asemenea, reprezentanții sindicatelor de la Iași, spre deosebire de mulți alții din țară, care îndeamnă profesorii la reținere, la prudență, au fost fermi, domnul Laviniu Lăcustă vorbind despre „o adevărată axiomă a analfabetismului funcțional”, care ar părea să stabilească, din partea oficialilor ministerului, eșecul declarat al învățământului românesc, al întregului corp profesoral din România, fără a se lua totuși în considerare rezultatele la examenele naționale, cu o promovabilitate situată totuși în medie pe țară în jur de 75- 80%, nemaivorbind de statisticile cu care se prezintă marile colegii, cu medii și procentaje foarte ridicate. Domnul lider sindical vorbește și despre „ceața în care intrăm”, prin aplicarea, în această formă, a noilor planuri-cadru.
Tranșantă a fost și doamna Violeta Amariei, lideră de sindicat: „Să nu-mi spuneți dv. că nu vom avea colegi care nu vor rămâne fără catedră. Cu opționale nu se formează o catedră.” Recomandă, de aceea, să se facă mai întâi o simulare pe un grup de școli, pentru a se constata dificultățile și consecințele: „De ce să ne ducem peste toată țara, ca să distrugem totul?”.
VI. Ideea de a lăsa la alegerea elevului, în clasele a XI-a și a XII-a, 19 ore din 30 (!) pentru CS și CDEOȘ creează, și în cazul lor, efecte de DISCRIMINARE și mai ales de INSECURITATE JURIDICĂ, fiindcă afectează ȘANSELE DE EGALITATE în pregătirea elevilor, ca un fond de competențe absolut necesare în pregătirea pentru viață și evaluate și în concurență cu ceilalți, la admiterea în învățământul superior sau la obținerea unui loc de muncă. În condițiile propuse, alegerea CDEOȘ va depinde totuși de voința de grup, nu individuală, care poate fi superficială, în funcție de „plăcerea” care ar trebui să predomine în școală și care le poate diminua competențele necesare pentru mai târziu.
VII. EXCELENTĂ A FOST, chiar în deschiderea dezbaterilor propriu-zise, intervenția doamnei Camelia Gavrilă, secretar de stat într-o perioadă anterioară, de stabilitate a școlii românești, inspector general la ISJ Iași și în prezent director la Colegiul „Constantin Negruzzi din Iași. Spre deosebire de primele discursuri, netede, ușor elogioase, de la tribună, de sus, distinsa doamnă profesoară a anunțat, din primele cuvinte, citând dictonul cartezian „dubito, ergo cogito” (adăugând: fiindcă „ fiindcă și așa e văduvită latina”), că „probabil avem puterea de a suporta și elogii, și critici”. Noile planuri-cadru au reprezentat „o intenție bună”, dar generatoare de multe interogații: „de ce atât de repede”, de ce au fost elaborate „în cabinetele secrete sau semisecrete, oculte ale ministerului”, cu îndemnul de a fi „și un moment al reflecției”, fără „narcisism și subiectivitate”, atitudini pe care reprezentanții oficiali le atribuite numai contestatarilor. Doamna Gavrilă vorbește „în mai multe ipostaze, ca director, ca intelectual, ca om de cultură și ca filolog”, cu insistență și pe identitatea națională, ca apartenență a unei culturi rezultată prin discipline identitare, concluzia fiind că „NU VOI ACCEPTA ÎN NICIO FORMĂ CĂ LIMBA ROMÂNĂ SE POATE PREDA ÎN 2 ORE, ca obiect de bacalaureat sau ca disciplină ce înseamnă și literatură”!
Totodată, afirmă că „noi trebuie să ne gândim că și absolventul de clasă de matematică-informatică sau de filieră tehnologică are nevoie și de complementul cultural. Și are nevoie, mergând la conceptul acesta de identitate, dincolo de identitatea personală și de opțiunile lui, de identitatea profesională, are nevoie de identitatea națională. Aparținem unei culturi și asta înseamnă limbă, literatură, cultură, istorie, geografie, latină. […] Deci, toate acestea se adună pentru că ele ne arată cine suntem, care sunt rădăcinile ființei noastre, cum vibrăm artistic, sentimental, care sunt valorile noastre, ce înseamnă spațiul în care sunt relațiile, devenirea istorică, sensurile epocilor și a experiențelor pe care le-am parcurs. Deci, toate acestea trebuie să se adune într-un construct la fel de important.”
VIII. Nu cumva acesta este chiar acel „MODEL NOU” pentru prima disciplină a învățământului românesc, model recomandat la modul general de domnul ministru, căutat cu insistență, dar până acum de negăsit, fiindcă altfel limbii și literaturii române nu i s-ar acorda numărul de ore cuvenit, cel puțin acela avut până acum.
Nu cumva acesta este, în ideile principale, MODELUL EUROPEAN din „Recomandarea Consiliului privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2018/C 189/01)”, în care studierea limbii și limba și literatura română dezvoltă două competențe-cheie:
1. COMPETENȚA DE LITERAȚIE, care presupune dobândirea de CUNOȘTINȚE de limba maternă, dezvoltarea de ABILITĂȚI/COMPETENȚE de comunicare orală și în scris într-o varietate de situații etc. și ATITUDINI pentru deschiderea (dispoziția) pentru dialog constructiv, aprecierea calităților estetice, interesul pentru interacțiunea cu celălalt.
8. COMPETENȚA DE SENSIBILIZARE ȘI EXPRIMARE CULTURALĂ (în cazul de față prin literatură și domenii conexe), vizând CUNOAȘTEREA culturilor locale, naționale, regionale, europene și globale şi a formelor de exprimare, incluzând limbile, moștenirea și tradițiile, produsele culturale etc., ABILITĂȚI/ COMPETENȚE: abilitatea de a exprima și a interpreta idei metaforice și abstracte, experiențe și emoții, cu empatie, într-o varietate de arte și alte forme culturale etc. și ATITUDINI: atitudine deschisă și respect față de diversitatea exprimării culturale, împreună cu o abordare etică și responsabilă a proprietății intelectuale și culturale etc.
Lectura integrală a acestor competențe-cheie bazate pe studierea limbii și literaturii române ar trebui să îndemne la o meditație mai profundă pe cei care trebuie să decidă dacă acest complex informativ, cultural și atitudinal se poate realiza în numai 2 – 3 ore de limba și literatura română pe săptămână.
IX: La Iași s-a rostit astfel, pentru prima dată în spațiul public al dezbaterilor, o adevărată pledoarie pentru limba și literatura română, Numai la București s-a atras atenția, dar nu de către un profesor de limba română, că „dragii mei, toți cei care sunteți aici în țară, nu doar în sală, fără istorie și fără geografie și chiar fără latină, cu DIMINUAREA ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ,, veți intra în istorie ca acei care DAȚI STARTUL PENTRU PIERDEREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE.”
În dezbaterea de la Cluj, în schimb, chiar un inspector de specialitate a afirmat că limba și literatura română poate fi predată și într-o oră/1,5 ore pe săptămână, fără a se lua în considerare că nu există țară în Europa în care limba oficială să se predea în mai puțin de 3 – 4 ore săptămânal.
Diferența de viziune, între 1 – 1,5 ore de limba și literatura română și 3 – 4 ore se explică prin modul de interpretare a două școli celebre de gândire și de spiritualitate: ȘCOALA ARDELEANĂ, acum parcă uitată în luarea unor decizii extrem de importante pentru limba și literatura română, latină și istorie și SPIRITUL JUNIMII ieșene, încă viu, rațional și critic.
X. Dacă tot este vorba de APLICAREA DIN PUNCT DE VEDERE STRICT JURIDIC a prevederilor Legii nr. 198/2023, la art. 5 se menționează în mod expres: „Învățarea în școală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toți beneficiarii primari ai educației. PLANURILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT CUPRIND NUMĂRUL DE ORE NECESARE ȘI SUFICIENTE ÎNVĂȚĂRII LIMBII ROMÂNE. Autoritățile administrației publice asigură condițiile materiale și resursele umane care să permită însușirea limbii române.”
Autorii acestor planuri-cadru VOR FI CITIT oare această dispoziție esențială? VOR FI ÎNȚELES că limba română și literatura trebuie să aibă „ore necesare și suficiente” nu numai pe tot parcursul școlarității, dar mai ales la clasele finale de liceu, tocmai când elevii se pregătesc și pentru examenul de bacalaureat?
Având în vedere specialitățile celor care hotărăsc (au hotărât deja?), poate ar mai fi totuși o șansă, dacă limba română s-ar vorbi ori s-ar scrie cu cifre. Dacă poezia s-ar exprima în logaritmi, în fracții și radicali. Deși am avut un Dan Barbilian, care, ca poet, spunea că „Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia.”. Sau un Solomon Marcus, care, în lucrarea „Timpul”, nu drămuia ORELE, orele limbii și literaturii române, ci aborda aspectele multiple ale timpului filosofic și cuantic, într-o multidisciplinaritate spre care ar trebui să tindă și școala românească.
Tocmai am văzut un citat ( dat de presă) al unui director, profesor de limba română, cu grade didactice, care pusese o virgulă ce spune totul despre modul în care ,,a căpătat” funcțiile sale!
Așadar, orice discuție ar fi necesar să înceapă de la cine a dovedit măcar strădanie de devenire, de-a lungul timpului, în sensul cizelării lui intelectuale!
Nimeni nu e perfect, dar rangul de care zilnic beneficiezi se cere a fi onorat!
JUNIMEA REDIVIVA.
I. Cea mai profundă și mai autentică dezbatere de până acum asupra noilor planuri-cadru a avut loc la Iași. Ca ATMOSFERĂ, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, arhiplină, la care participanții nu au rărit rândurile până la sfârșit, ca în cele anterioare. Ca PROBITATE PROFESIONALĂ și pertinență a observațiilor și, mai cu seamă, intuire a consecințelor greu previzibile pe care această incontrolabilă, grăbită revizuire le poate produce. Ca PARTICIPARE, cu personalități de marcă din învățământul universitar și profesori de renume din județele Moldovei. Ca SPIRIT OBIECTIV ȘI CRITIC, fără atitudini encomiastice, pe care prea puțin profesori din țară mai îndrăznesc să nu le manifeste într-o astfel de împrejurare.
Și, mai ales, cu manageri și profesori care au simulat deja, în propriile licee, consecințele de ordin material, financiar și al statutului cadrelor didactice, al profesorului din învățământul liceal, căruia i se periclitează brusc cariera profesională, întemeiată până acum pe principiile și drepturile constituționale consacrate, de CLARITATE, SECURITATE JURIDICĂ ȘI PREVIZIBILITATE A LEGII.
II. Prin aceste dezbateri, ne-am aflat, pentru câteva ore, în direct, în atmosfera spiritului critic al Junimii ieșene, al lui Titu Maiorescu, mentorul acesteia, adversar declarat al „FORMELOR FĂRĂ FOND”, care tindeau să invadeze, și atunci, spiritul public românesc, cu îndemnuri și convingeri că numai în afară se află influențe și modalități de modernizare a societății, fără o privire critică și o analiză riguroasă a acestora.
În momentul de față suntem îndemnați prea des, chiar cu tentă imperativă, de a ne inspira, a imita aproape exclusiv tot ceea ce este în afară în materie de învățământ: planuri-cadru, programe școlare, chiar și manuale. Parafrazând idei din textul maiorescian, aplicate acestor proiecte ale planurilor-cadru, se poate spune:
• fără a se cunoaște care au fost profesorii din grupurile de lucru pentru profilurile teoretic și tehnologic (lipsesc din OME nr. 6739/2023), coordonatorii elaborării acestora, numai de una-două specialități, nu au apreciat pe deplin importanța și echilibrul fiecărei discipline didactice în ansamblul educației elevilor;
• fără a cunoaște conținutul programelor școlare actuale, cel puțin ale celor din trunchiul comun sau al celor de cultură generală, și-au asumat falsul merit că vor reintroduce limba română la primele două clase de liceu, iar limba latină, istoria și geografia, în trunchiul comun al planurilor-cadru, deși ACESTE SUNT ȘI ACUM ÎN PLANURILE-CADRU ÎN VIGOARE; gramatica EXISTĂ LA TOATE CLASELE DE LICEU, în cadrul capitolelor de LIMBĂ – COMUNICARE de la disciplina limba și literatura română, alături de comunicare, fonetică, elemente de stilistică, iar istoria și geografia au avut o deplină reprezentare de-a lungul timpului;
• fără a fi cercetat măcar manualele alternative de limba și literatura română, de istorie și de geografie, chiar de fizică, matematică și chimie, s-a afirmat că acestea sunt vechi, de vreo 10 – 15 ani, și ca atare sunt depășite, impunându-se ca unele dintre acestea să fie comparate, măsură până la un punct pozitivă, cu manuale din țări europene;
• fără a aplica PRINCIPII ȘI CUNOȘTINȚE JURIDICE în redactarea acestor planuri-cadru, acestea nu îndeplinesc CERINȚELE DE CLARITATE, SECURITATE JURIDICĂ ȘI DE PREVIZIBILITATE A LEGII, menționate în art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la calitatea legii: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”
III. Principiul SECURITĂȚII JURIDICE, principiu fundamental al statului de drept, exprimă faptul că cetățenii, aici profesorii, cărora li se periclitează securitatea locului de muncă, prin restrângeri de activitate, trebuie protejați „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze.“ (Predescu, apud Lucien François, Le problème de la sécurité juridique, lucrarea La sécurité juridique, Ed. Jeune Barreau de Liège, Liège, 1993).
Securitatea juridică a unei persoane reprezintă un ,,concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o STABILITATE firească dreptului, cât și VALORIFICAREA ÎN CONDIȚII OPTIME a drepturilor și libertăților fundamentale”. (Decizia CCR nr. 454/2018 și Decizia nr. 1/2021).
Principiului securității juridice i se opune procedeul FICȚIUNII JURIDICE: „Esența procedeului ficțiunii constă într-o artificială asimilare a unor lucruri care în realitate sunt diferite (uneori chiar contrare). Ficțiunea afirmă drept reale lucruri care nu există, asimilează, neagă alteori lucruri ce există, asimilează lucruri sau situații considerându-le prezente înainte de a avea înainte de a avea în realitate existență sau consideră că în realitate unele lucruri au apărut mai târziu decât au apărut în realitate. […] Principiul securității juridice mai presupune și că DREPTUL EXISTENT TREBUIE SĂ FIE PREVIZIBIL cunoscut și înțeles și că soluțiile juridice trebuie SĂ RĂMÂNĂ STABILE,” (Universul Juridic Premium, nr. 4/2016).
IV. În dezbateri, domnii directori, au exprimat, potrivit calculelor și simulărilor deja întreprinse, dificultăți în constituirea catedrelor, prefigurate, încă din primul an, CU RESTRÂNGERI DE ACTIVITATE, care se vor amplifica până în anul 2029. Conducerea ministerului o ține una și bună că numărul de ore va fi mai mare „pe ansamblu”, dar exacerbarea acestei risipe de ore printr-o pretinsă flexibilizare, pentru opțiuni facile și false „plăceri” ale elevilor. Faptul că un număr important de ore va fi ținut „sub masă”, la totalul pe verticală al CS-urilor ale și inventatelor CDOEȘ-urilor, fără a fi totuși „FIXATE” unde le este locul, acest fapt va constitui o masă de manevră împotriva profesorilor, rămași pur și simplu SĂ CEARĂ INDULGENȚĂ, an de an, la colț de catedră, elevilor și directorilor. Nu am vrea să se spună că tocmai FLEXIBILIZAREA aceasta poate conduce, prin mijloace subterane, la DESFIINȚAREA TITULARIZĂRII. Soluția facilă, anunțată în unele justificări, ar fi că, până în anul 2029, mulți profesori se vor pensiona, iar alții se vor recalifica (după ce își vor pierde catedra!?).
V. Unei doamne profesoare, Alla Apopei, la propunerea, extrem de bine motivată, de a se menține limba latină în trunchiul comun de la filologie, din partea ministerului i se răspunde că, prin CDEOȘ, ora aceasta poate fi pusă oriunde, la orice profil (!), la cererea elevilor. Am vrea să vedem un director doritor de limba latină și mai ales o clasă/grupă de elevi care să se înscrie in corpore la această disciplină!
De aceea, domnilor din comisia coordonatoare, puneți orele de CS unde trebuie să fie, la locul lor și unde aveți profesorii deja titulari, chiar și pe cele de CDEOȘ, fiindcă, tot în limba latină, verba volant, scripta manent.
De asemenea, reprezentanții sindicatelor de la Iași, spre deosebire de mulți alții din țară, care îndeamnă profesorii la reținere, la prudență, au fost fermi, domnul Laviniu Lăcustă vorbind despre „o adevărată axiomă a analfabetismului funcțional”, care ar părea să stabilească, din partea oficialilor ministerului, eșecul declarat al învățământului românesc, al întregului corp profesoral din România, fără a se lua totuși în considerare rezultatele la examenele naționale, cu o promovabilitate situată totuși în medie pe țară în jur de 75- 80%, nemaivorbind de statisticile cu care se prezintă marile colegii, cu medii și procentaje foarte ridicate. Domnul lider sindical vorbește și despre „ceața în care intrăm”, prin aplicarea, în această formă, a noilor planuri-cadru.
Tranșantă a fost și doamna Violeta Amariei, lideră a FSLI: „Să nu-mi spuneți dv. că nu vom avea colegi care nu vor rămâne fără catedră. Cu opționale nu se formează o catedră.” Recomandă, de aceea, să se facă mai întâi o simulare pe un grup de școli, pentru a se constata dificultățile și consecințele: „De ce să ne ducem peste toată țara, ca să distrugem totul?”.
VI. Ideea de a lăsa la alegerea elevului, în clasele a XI-a și a XII-a, 19 ore din 30 (!) pentru CS și CDEOȘ creează, și în cazul lor, efecte de DISCRIMINARE și mai ales de INSECURITATE JURIDICĂ, fiindcă afectează ȘANSELE DE EGALITATE în pregătirea elevilor, ca un fond de competențe absolut necesare în pregătirea pentru viață și evaluate și în concurență cu ceilalți, la admiterea în învățământul superior sau la obținerea unui loc de muncă. În condițiile propuse, alegerea CDEOȘ va depinde totuși de voința de grup, nu individuală, care poate fi superficială, în funcție de „plăcerea” care ar trebui să predomine în școală și care le poate diminua competențele necesare pentru mai târziu.
VII. EXCELENTĂ A FOST, chiar în deschiderea dezbaterilor propriu-zise, intervenția doamnei Camelia Gavrilă, secretar de stat într-o perioadă anterioară, de stabilitate a școlii românești, inspector general la ISJ Iași și în prezent director la Colegiul „Constantin Negruzzi din Iași. Spre deosebire de primele discursuri, netede, ușor elogioase, de la tribună, de sus, distinsa doamnă profesoară a anunțat, din primele cuvinte, citând dictonul cartezian „dubito, ergo cogito” (adăugând: fiindcă „ fiindcă și așa e văduvită latina”), că „probabil avem puterea de a suporta și elogii, și critici”. Noile planuri-cadru au reprezentat „o intenție bună”, dar generatoare de multe interogații: „de ce atât de repede”, de ce au fost elaborate „în cabinetele secrete sau semisecrete, oculte ale ministerului”, cu îndemnul de a fi „și un moment al reflecției”, fără „narcisism și subiectivitate”, atitudini pe care reprezentanții oficiali le atribuite numai contestatarilor. Doamna Gavrilă vorbește „în mai multe ipostaze, ca director, ca intelectual, ca om de cultură și ca filolog”, cu insistență și pe identitatea națională, ca apartenență a unei culturi rezultată prin discipline identitare, concluzia fiind că „NU VOI ACCEPTA ÎN NICIO FORMĂ CĂ LIMBA ROMÂNĂ SE POATE PREDA ÎN 2 ORE, ca obiect de bacalaureat sau ca disciplină ce înseamnă și literatură”!
Totodată, afirmă că „noi trebuie să ne gândim că și absolventul de clasă de matematică-informatică sau de filieră tehnologică are nevoie și de complementul cultural. Și are nevoie, mergând la conceptul acesta de identitate, dincolo de identitatea personală și de opțiunile lui, de identitatea profesională, are nevoie de identitatea națională. Aparținem unei culturi și asta înseamnă limbă, literatură, cultură, istorie, geografie, latină. […] Deci, toate acestea se adună pentru că ele ne arată cine suntem, care sunt rădăcinile ființei noastre, cum vibrăm artistic, sentimental, care sunt valorile noastre, ce înseamnă spațiul în care sunt relațiile, devenirea istorică, sensurile epocilor și a experiențelor pe care le-am parcurs. Deci, toate acestea trebuie să se adune într-un construct la fel de important.”
VIII. Nu cumva acesta este chiar acel „MODEL NOU” pentru prima disciplină a învățământului românesc, model recomandat la modul general de domnul ministru, căutat cu insistență, dar până acum de negăsit, fiindcă altfel limbii și literaturii române nu i s-ar acorda numărul de ore cuvenit, cel puțin acela avut până acum.
Nu cumva acesta este, în ideile principale, MODELUL EUROPEAN din „Recomandarea Consiliului privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2018/C 189/01)”, în care studierea limbii și limba și literatura română dezvoltă două competențe-cheie:
1. COMPETENȚA DE LITERAȚIE, care presupune dobândirea de CUNOȘTINȚE de limba maternă, dezvoltarea de ABILITĂȚI/COMPETENȚE de comunicare orală și în scris într-o varietate de situații etc. și ATITUDINI pentru deschiderea (dispoziția) pentru dialog constructiv, aprecierea calităților estetice, interesul pentru interacțiunea cu celălalt.
8. COMPETENȚA DE SENSIBILIZARE ȘI EXPRIMARE CULTURALĂ (în cazul de față prin literatură și domenii conexe), vizând CUNOAȘTEREA culturilor locale, naționale, regionale, europene și globale şi a formelor de exprimare, incluzând limbile, moștenirea și tradițiile, produsele culturale etc., ABILITĂȚI/ COMPETENȚE: abilitatea de a exprima și a interpreta idei metaforice și abstracte, experiențe și emoții, cu empatie, într-o varietate de arte și alte forme culturale etc. și ATITUDINI: atitudine deschisă și respect față de diversitatea exprimării culturale, împreună cu o abordare etică și responsabilă a proprietății intelectuale și culturale etc.
Lectura integrală a acestor competențe-cheie bazate pe studierea limbii și literaturii române ar trebui să îndemne la o meditație mai profundă pe cei care trebuie să decidă dacă acest complex informativ, cultural și atitudinal se poate realiza în numai 2 – 3 ore de limba și literatura română pe săptămână.
IX: La Iași s-a rostit astfel, pentru prima dată în spațiul public al dezbaterilor, o adevărată pledoarie pentru limba și literatura română, Numai la București s-a atras atenția, dar nu de către un profesor de limba română, că „dragii mei, toți cei care sunteți aici în țară, nu doar în sală, fără istorie și fără geografie și chiar fără latină, cu DIMINUAREA ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ,, veți intra în istorie ca acei care DAȚI STARTUL PENTRU PIERDEREA IDENTITĂȚII NAȚIONALE.”
În dezbaterea de la Cluj, în schimb, chiar un inspector de specialitate a afirmat că limba și literatura română poate fi predată și într-o oră/1,5 ore pe săptămână, fără a se lua în considerare că nu există țară în Europa în care limba oficială să se predea în mai puțin de 3 – 4 ore săptămânal.
Diferența de viziune, dintre 1 – 1,5 ore de limba și literatura română și 3 – 4 ore se explică prin modul de interpretare a două școli celebre de gândire și de spiritualitate: ȘCOALA ARDELEANĂ, acum parcă uitată în luarea unor decizii extrem de importante pentru limba și literatura română, latină și istorie, și SPIRITUL JUNIMII ieșene, încă viu, rațional și critic.
X. Dacă tot este vorba de APLICAREA DIN PUNCT DE VEDERE STRICT JURIDIC a prevederilor Legii nr. 198/2023, la art. 5 se menționează în mod expres: „Învățarea în școală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toți beneficiarii primari ai educației. PLANURILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT CUPRIND NUMĂRUL DE ORE NECESARE ȘI SUFICIENTE ÎNVĂȚĂRII LIMBII ROMÂNE. Autoritățile administrației publice asigură condițiile materiale și resursele umane care să permită însușirea limbii române.”
Autorii acestor planuri-cadru VOR FI CITIT oare această dispoziție esențială? VOR FI ÎNȚELES că limba română și literatura trebuie să aibă „ore necesare și suficiente” nu numai pe tot parcursul școlarității, dar mai ales la clasele finale de liceu, tocmai când elevii se pregătesc și pentru examenul de bacalaureat?
Având în vedere specialitățile celor care hotărăsc (au hotărât deja?), poate ar mai fi totuși o șansă, dacă limba română s-ar vorbi ori s-ar scrie cu cifre. Dacă poezia s-ar exprima în logaritmi, în fracții și radicali. Deși am avut un Dan Barbilian, care, ca poet, spunea că „Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia.”. Sau un Solomon Marcus, care, în lucrarea „Timpul”, nu drămuia ORELE, orele limbii și literaturii române, ci aborda aspectele multiple ale timpului filosofic și cuantic, într-o multidisciplinaritate spre care ar trebui să tindă și școala românească.
Da, dar niciun studiu, nici un experiment, nici altceva nu pot înlocui ,,calitatea” celui din fața elevului, adică profesorul! Nu e nevoie de ,,modificări ” (chiar cu acordul academiei) nici ale categoriilor gramaticale, nici ale denumirilor ,,savante” (vezi complementul circumstanțial), doar pentru ,,teze de doctorate”! Încep o anumită categorie gramaticală prin clasele primare, care, apoi suferă modificări pe la gimnaziu, culminând cu licee filologie, ca să nu mai spun de facultățile de litere! Cât despre limbile străine- încep din clasa pregătitoare! P.S Limba română, cu tot ce presupune aceasta pleacă de la 7 ore pe săptămână și, mi se pare logic să scadă numărul, odată cu vârsta celui ce o studiază! E o părere și luați-o ca atare!
Și cum vă explicați că astăzi, cu 5-6 ore de limba și literatura română pe săptămână, elevi de nivel mediu ca pregătire generală nu știu să scrie și să vorbească corect?? Mulți!! Se lucrează la nivel “înalt”, analize stilistice, eseu etc, dar ei nu știu să construiască corect o frază, folosesc aiurea semnele de punctuație, habar nu au când să pună 2 sau 3 de i, iar de cratime nu mai vorbesc! Dacă intram și mai mult în problemă, descoperim că nu pot identifica idei într-un text și nu au în vocabular cuvinte uzuale. Deci nu i-au ajutat cu nimic cele 5-6 ore de română, pentru că dumneavoastră, profesorii de limba și literatura română fugiți de realitate și nu vă preocupați efectiv de capacitatea de comunicare a elevilor, ci, mai degrabă, de antrenarea lor pentru subiectele de examen. Chiar ați fost favorizații astrelor ca număr de ore și, totuși, elevii fac pregătiri pe bandă rulantă, chiar din gimnaziu! Clar, nu faceți bine ce faceți și, poate, ar trebui să fiți puși în fața aceleiași realități ca toți ceilalți profesori care se străduiesc în 1-2 ore să formeze elevii. Poate v-ați gândi mai mult la ce faceți efectiv pentru elevi, pentru dezvoltarea reală a capacității de comunicare a acestora!
Daca-n 5 ore/ saptamana nu acumuleaza mare lucru, devenind majoritatea pana-n 15 ani analfabeti functional (45% descoperiti de PISA + 17% care abandoneaza, nemaiapucand ,,italienii” sa-i ia in calcul la 15 ani) sigur, sigur ca-n 3 ore/ saptamana se rezolva stiut fiind ca se va renunta la multa materie ,,pastrandu-se esentialul”, se intelege. Apoi, se face multa gargara pe ideea ca absolventul de matematică-informatică e prea tare ,,fixat pe cifre” si ,,nu-si cultiva partea culturala”, ,,identitatea nationala”, cand de fapt nimeni nu pricepe ca au nevoie in primul rand sa stapaneasca lb romana tocmai pentru a intelege in primul rand enunturile matematice, fizice, informatice etc. pentru a fi apoi peste medie pe partea pe care si-au ales-o.
Școala a ajuns o bătaie de joc din partea profesorului. Totul este relaxat , la ore se spicuiește doar ,din programă, se îndruma elevii sa intre pe diferite site uri pentru a citi acolo ce nu se face la clasa. Marea majoritate a profesorilor asta fac, pe relax la școală și activi acasă, în privat. Nu mai spun de lipsa la ore a profesorilor, mai ales in perioadele de simulări. Nu vine nimeni sa-i înlocuiască , trei zile consecutiv. Inacceptabil!!Se merge la școală doar pentru a fi evaluate cunoștințele, în rest…butaforie…
Mult tam tam pentru mai nimic. Nu cred ca are rost sa scazi puncte la bac sau un examen pentru cateva greseli gramaticale daca nu esti pe profil uman. Gramatica de cand am terminat eu scoala sa tot schimbat dupa cum ia taiat capul, ca nu mai sti cum ar trebui sa fie limba romana