Ce șanse are educația din România? Ce șanse are România fără educație?

De la mijlocul lunii noiembrie, de când a devenit ministrul educației (pentru al 4-lea mandat), Ecaterina Andronescu „schimbă” cel puțin o dată pe zi ceva în educație.

În primul rând, a promis că va face în 3 luni o nouă lege a educației, ceea ce guvernul PSD nu a reușit să facă în ultimii doi ani, deși primul ministru al educației din guvernul Grindeanu, Pavel Năstase, anunța în februarie 2017 că noua lege a educației va fi gata până la finalul acelui an.

Până să fie, însă, gata noua lege a Ecaterinei Andronescu, „schimbări” sunt anunțate la fiecare apariție publică, fie în emisiuni televizate, fie în interviuri la radio sau în presa scrisă.

În primul rând, să punem în context acest mandat.

Într-un interviu acordat Adevărul, Ecaterina Andronescu a declarat „am puterea de la Dumnezeu de a aduce ceva în plus în învățământ.”

Așadar, un om al științei, la bază profesor de chimie, ne anunță că schimbările din învățământul românesc vor fi aduse cu ajutorul lui Dumnezeu.

Apoi, să vorbim despre schimbări.

Ne-a anunțat că vrea să introducă bacalaureatul diferențiat: un tip pentru cei de la liceele tehnologice și altul pentru cei care vor să meargă la facultate. Ideea nu este nouă, ea a mai fost pusă în practică în urmă cu câțiva ani, dar s-a renunțat repede la ea, pentru că ministerul educației a ajuns la concluzia că e mai dificil de organizat un bacalaureat cu centre de evaluare și subiecte diferențiate și nu mai există suficient de mulți profesori de specialitate din școlile profesionale, care să se ocupe de elaborarea subiectelor și de corectarea lucrărilor.

A spus că trebuie micșorat numărul de ore petrecute de elevi la școală. Și în același timp, o contradicție, ca elevii cu rezultate slabe la învățătură să rămână suplimentar la școală pentru ore remediale, chiar începând cu semestrul al ll-lea al acestui an școlar.

Asta în condițiile în care numeroase școli din țară suferă de lipsă de spațiu, iar elevii învață în trei schimburi. Așadar, o nouă idee aruncată de pe o zi pe alta, fără un plan scris, fără soluții în ceea ce privește plata suplimentară a profesorilor ori supraaglomerarea școlilor.

Am mai aflat și că fiecare elev din România va avea o tabletă. Păi, cum? Nu ne spusese deja Victor Ponta, pe când era prim-ministru, că orice elev din România deține o tabletă?

Știați, doamna ministru, că trendul în școlile occidentale este să fie interzise telefoanele și tabletele în școli pentru că s-a dovedit științific că informația citită în spațiul virtual rămâne mult mai puțin timp întipărită în memorie, decât cea citită de pe hârtie?

Ultima idee, anunțată la Digi 24, este ca elevii de clasa l să poată fi lăsați repetenți.

Păi, doamna ministru, cum rămâne cu orele remediale? Nu trebuia să îi pregătească suplimentar profesorii pe elevii care sunt în urmă la învățătură? Cum ar mai putea ajunge, în aceste condiții, să fie lăsați repetenți?
În plus, cum ar afecta asta rata abandonului școlar? Ați făcut un studiu de impact în acest sens?

Ce ar urma să se întâmple cu învățătorii care lasă copiii repetenți la clasa l? În ce măsură ar fi vina lor dacă după un an de zile, un copil de 7 ani nu ar ști lucrurile esențiale pentru vârsta lui?

Cu ce specialiști v-ați consultat înainte să rostiți această idee?

Și, nu în cele din urmă, Ecaterina Andronescu susține, în timp ce ne aflăm în pragul unei epidemii de gripă, că elevii ar trebui să vină la școală cu “șervețele umede”, știind dumneaei că acelea sunt antibacteriene. Asta, într-o țară în care peste 2.000 de școli au toaletele în curte și alte câteva mii duc lipsă de apă caldă sau săpun.

Toate aceste “rachete” lansate de Ecaterina Andronescu sunt apoi comentate în spațiul public de aceiași specialiști în educație, de Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, de sindicatele din învățământ sau de către Consiliul Național al Elevilor.

Așa se face reforma în educație, în România, la 30 de ani de la Revoluție.

Alexandra Tănăsescu este jurnalist ProTV, specializat pe Educație și Cultură