Au fost publicate rezultatele testării PISA 2022, iar performanțele elevilor din România la acest test indică cel puțin trei concluzii importante:
- Dacă ne uităm la rezultatele medii ale OECD (care au scăzut dramatic față de anul 2018), rezultatele elevilor din România pot fi interpretate ca fiind îmbucurătoare deoarece au fost relativ constante. Am văzut o ușoară creștere la citire și științe și o ușoară scădere la matematică, însă aceste schimbări ne plasează pe o poziție mai bună față de multe alte țări participante (p. 156). Este greu de spus cu precizie care factori au putut contribui la această diferență în performanță, însă aș specula următoarea idee: Aceasta este prima generație de elevi care a început să frecventeze școala în clasa pregătitoare (și nu în clasa 1). Este posibil ca introducerea clasei pregătitoare să fi permis elevilor să profite mai mult de efectele benefice ale școlarizării. Această idee este susținută de studiile noastre care arată că prezența elevilor la școală este un predictor cheie al performanței lor la învățătură.
- Dacă ne uităm la performanța generală a elevilor, rezultatele nu sunt deloc îmbucurătoare. Procentul elevilor ale căror scoruri îi plasează sub nivelul 2 (de bază) este în continuare mare la citire (42%), matematică (49%) și științe (44%). Aceste procente sunt mult mai mari față de media OECD (26% la citire, 31% la matematică și 24 % la științe). Cu alte cuvinte, decalajul este în continuare foarte mare între elevii din România și media elevilor din țările participante la testare.
- Cel mai îngrijorător aspect al acestui raport este faptul că România iese în evidență clasându-se pe ultimul loc dintre toate țările participante la capitolul echitate educațională. Mai precis, în România avem cele mai mari diferențe între performanțele elevilor la matematică în funcție de statutul socio-economic (pg. 44 și 117). Acest lucru poate însemna multe lucruri, inclusiv faptul că performanța multor elevi este dependentă de măsura în care părinții lor își pot permite să plătească meditații după orele de școală. În acest caz, așa cum am mai scris, performanța autentică a sistemului educațional din România (ca sistem gratuit de servicii publice) ar fi mult mai slabă decât o arată datele PISA.
În plus, rezultatele plasează România pe locul 4 în funcție de variația în performanță la testul de matematică a școlilor participante (pg. 63) (cu cât variația este mai mare, cu atât sistemul educațional e mai inechitabil). Acest lucru înseamnă că performanța elevilor variază considerabil în funcție de școala pe care o frecventează. Însă interpretarea acestor date trebuie făcută cu grijă, deoarece variația mare în performanță a școlilor se confundă cu variația în performanță în funcție de statutul socio-economic (școlile cu performanță mai slabă au o concentrare mai mare de elevi care provin din medii defavorizate).
Mai mult decât atât: raportul PISA 2022 arată că România este una dintre cele 8 țări în care discrepanța dintre elevi în funcție de mediul socio-economic s-a accentuat față de rezultatele testării din 2018 (pg. 44). Cu alte cuvinte, nu doar că avem un sistem inechitabil, dar nu facem pașii potriviți să rezolvăm această problemă și mergem chiar în direcția opusă. Demersul legislativ de acum 6 luni prin care s-a legiferat examinarea suplimentară a elevilor pentru ocuparea locurilor la unele licee (despre care am scris aici) este un exemplu perfect de măsură prin care se adâncește segregarea educațională a elevilor din România (iar impactul acestui demers se va reflecta doar peste un deceniu în datele PISA).
Ce e de făcut? Prioritatea absolută după acest raport ar trebui să fie schimbarea tendinței de segregare educațională a elevilor din România și focalizarea pe alocarea de resurse și pe dezvoltarea de programe care duc la reducerea inechități sociale. Într-o analiză viitoare am să prezint rezultatele parțiale ale unui asemenea program pe care l-am implementat în 40 de comunități din România – și elementele de noutate pe care cercetarea noastră le aduce comunității științifice internaționale – însă asemenea programe nu se pot desfășura la nesfârșit prin susținerea financiară de către guvernele altor țări (cum este cazul țărilor donatoare din Spațiul Economic European). E nevoie de interes și voință politică în România pentru a face schimbări în direcția potrivită.
___
Despre autor: Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.