Daniel David: Reforma europeană a universităților. E bună? Unde suntem noi?

În urmă cu patru zile, în 18 ianuarie 2022, Comisia Europeană și-a prezentat Strategia europeană pentru universități, Strategie care va greva decisiv aria europeană a educației în următorii ani. 

În sinteză, conform acestei Strategii, universitățile trebuie focalizate simultan pe excelență și incluziune și sunt văzute (a) ca un mod european de viață, într-o legătură bidirecțională universitate-societate, și (b) ca cei mai potriviți actori pentru a aborda probleme societate globale, deoarece integrează trei elemente fundamentale: educație-cercetare-inovare. Comisia Europeană se angajează prin această Strategie la patru direcții majore de acțiune asupra universităților:

1. Întărirea componentei europene prin: alianțe transnaționale (alianțele universităților europene și alte consorții similare sunt văzute ca exemple relevante); susținerea alianțelor transnaționale pentru a avea personalitate juridică; oferirea de certificare multiplă sub cupola „European Degree label”; inițiativa „European Student card”.
2. Tratarea universităților ca instituții ale modului de viață european: calitate și competențe pentru profesiile viitorului (ex. prin inovații pedagogice; microcredențiale; învățarea pe parcursul vieții („lifelong learning”), ecosisteme sociale, angajabilitate etc.); diversitate și incluziune; valori democratice (incluzând libertatea academică/autonomia universitară).
3. Tratarea universităților ca actori cheie în transformările digitale și verzi. În această direcție, cu impact direct pe educație, trebuie să fim atenți la recomandarea din Strategie, care vorbește despre continuarea postpandemie a sistemului hibrid în educație (pg. 12): „…During the COVID-19 pandemic, the higher education sector showed its ability to adapt to the new situation. It became evident that digital solutions cannot and should not fully replace physical activities. The future should be based on hybrid solutions representing a good balance between physical presence and digital tools”.
4. Tratarea universităților ca agenți ai leadershipului și competitivității europene globale (ex. promovarea ariei educaționale europene la nivel global în demersuri comune de tip „Team Europe approach”, nu doar individuale; consorții transeuropene; recunoașteri reciproce transeuropene de diplome/competențe; circulația/mobilitatea rapidă a competențelor).

Aceste direcții majore de acțiune asupra universităților vor fi susținute instituțional și financiar de la nivelul Comisiei, dar ele trebuie susținute și de la nivel național. În acest sens, Comisia a propus Consiliului Uniunii Europene să recomande statelor membre să implementeze la nivel național mecanisme care să susțină administrativ și financiar aceste direcții de acțiune (vezi detalii aici).

GUILD – organizația unora din cele mai relevante universități europene de cercetare avansată, din care și UBB face parte – a făcut recent o analiză a acestor documente programatice (vezi detalii aici). Dincolo de diverse aprecieri și recomandări ce pot fi regăsite în poziția GUILD, concluzia cheie este că, deși cele două mari mecanisme propuse de Comisiei pentru a asigura competitivitatea universităților europene – (1) colaborările transnaționale și (2) „excelența incluzivă”– sunt importante, probabil că nu vor putea asigura competitivitatea europeană fără a pune inițial în centru „știința de excelență” (în formula completă de cercetare-dezvoltare-inovare, „top down” și „bottom up”). Construirea colaborărilor și incluziunii menționate în Strategie trebuie să se facă obligatoriu de pe această platformă a „științei de excelență”, integrând astfel mai bine aria europeană a educației cu aria europeană a cercetării. 

Implicațiile acestor dezbateri europene pentru România sunt extrem de importante:

1. Întărirea colaborărilor transnaționale. Alianțele universităților europene sunt aici unul dintre mecanismele principale care trebuie susținute, dar acțiunea nu trebuie să se reducă doar la acest mecanism, ci trebuie să avem mai multe direcții concomitente de acțiune (ex. încurajarea programelor de master de tip „Erasmus Mundus”; susținerea diverselor consorții europene/internaționale etc.). Ca o notă personală, trebuie să avem grijă aici ca diversele alianțe/consorții, paradoxal, să nu reducă libertatea colaborărilor dintre instituții; spre exemplu, o universitate din afară țării, membră într-o alianță/într-un consorțiu cu o universitate din țară, să nu fie descurajată în a avea colaborări și cu alte universități din țară, altfel spus, alianțele/consorțiile să nu limiteze vechea dinamică Erasmus, ci să o amplifice!).
2. Analiza urgentă a implementării unei flexibilizări hibride a sistemului educațional.
3. Modificări legislative implementaționale pentru a susține direcțiile 1-4 din Strategie (cu accent rapid pe „joint degrees”, microcredențiale, personalitatea juridică a diverselor consorții/alianțe în relație cu „European degrees”).
4. Suport financiar adecvat pentru a implementa direcțiile 1-4 din Strategie. Un început excelent în acest sens este programul Ministerului Educației de a susține cercetarea în universități; acesta trebuie să beneficieze de un buget mai mare și ținut la standarde de competitivitate.
5. PNRR trebuie adaptat cu atenție, prin Ghiduri specifice, pentru a susține financiar și ca implementare (reformă) direcțiile 1-4 din Strategie.

____________

Daniel David este profesor de științe cognitive clinice, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), profesor asociat („adjunct professor”) la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, SUA și directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute în New York, SUA. Este evaluator internațional în cercetare și educație, iar în 2019 și 2020 a fost inclus între cei 2% mai citați oameni de știință ai lumii (în sistemul Scopus).