DOCUMENT Autorii programei de Limba și literatura română au semnat pe propria răspundere că nu vor include conținuturi și trimiteri rasiste, antisemite sau xenofobe / Exemplele publicate de profesori, din operele indicate de coordonatoarea științifică Oana Fotache, contrazic acest angajament

Autorii programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a au semnat, la începutul procesului de elaborare, o declarație pe proprie răspundere prin care s-au angajat că nu vor include în programele școlare texte, informații sau conținuturi cu caracter rasist, xenofob, antisemit ori instigator la ură și că vor avea în vedere eliminarea stereotipurilor și a prejudecăților. Documentul a fost trimis la solicitarea Edupedu.ro de Ministerul Educației și Cercetării. În formular fiecare autor de programă din grupul de lucru își asumă sub incidența articolului 326 din Codul Penal privind falsul în declarații care sunt standardele etice și științifice pe care membrii grupului de lucru declară că le respectă.

După ce mai mulți profesori universitari și cercetători au semnalat existența unor conținuturi și abordări cu potențial discriminatoriu, declarația semnată de profesorii din grupul de lucru pentru progama de Limba și literatura română este una foarte importantă.

„Declar pe propria răspundere că nu voi include în programa/programele școlară/școlare trimiteri/texte/informații/conținuturi care aduc atingere identității și valorilor naționale, elemente antisemite, rasiste, xenofobe sau de promovare a ideologiei naționalist-extremiste, precum și a discursului instigator la ură”, prevede documentul semnat de toți cei 1500 de autori de programe școlare.

Documentul semnat poate fi consultat aici – a fost solicitat Ministerului Educației de Eudupedu.ro, iar instituția l-a pus la dispoziție:

Dezbaterea a fost declanșată public odată cu a doua variantă a programei, pusă în dezbatere și numită de profesorul universitar Ștefan Baghiu, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu „programa Fotache 2”, după coordonatoarea grupului de lucru – Oana Fotache-Dubălaru, declana Facultății de Litere a Universității din București.

Baghiu a acuzat faptul că în versiunea „Fotache 2” programa introduce unele grile de lectură cu conotații rasiste, indicând explicit recomandarea de a preda Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu prin tema „noi și ceilalți”. Potrivit lui Baghiu, o asemenea formulare produce un proces de alterizare și riscă să legitimeze în spațiul școlii o separație simbolică între un „noi” majoritar și un „ceilalți” marginalizați.

„O acuz direct pe președinta comisiei programei la limba și literatura română și decana Facultății de Litere din București de rasism (pentru că a conceput o programă cu elemente rasiste în ea). Prin transfer de răspundere, Ministerul Educației e gata să trimită în școli o programă rasistă.

Da, varianta revizuită a programei (de fapt n-au revizuit nimic, au adăugat o autoare sau două și au păstrat toate celelalte prostii; au mimat că introduc teme, de fapt le leagă de autorii pe care oricum i-au propus inițial), spune așa la „Afirmarea conștiinței culturale (sec. 18-începutul sec. 19)”, unde se predau „Iluminismul și Școala Ardeleană”: „Teme și forme: Reprezentări ale lumii și ale omului: noi și ceilalți (identitate și alteritate) în texte diverse ale perioadei; Forma: epopeea parodică (fragment)”.”, potrivit profesorului Baghiu.

Acuzațiile au fost respinse public de coordonatoarea științifică a programei, Oana Fotache Dubălaru, care a susținut că interpretarea este eronată și că documentul curricular nu promovează rasismul, ci urmărește analiza critică a reprezentărilor alterității. Fotache a argumentat că textele literare, indiferent de contextul istoric în care au fost scrise, pot fi abordate critic la clasă, fără ca predarea lor să însemne validarea perspectivelor discriminatorii conținute în ele.

„Nu știu dacă ar trebui să ne adresăm instanței pentru alegațiile domnului Ștefan Baghiu, care, fără nicio sfială, mă acuză de lucruri foarte grave, chestiuni care, dacă ar fi adevărate, m-ar supune oprobriului, sau să râdem alături de toți oamenii de bună-credință și să nu acordăm atenție unei acuzații lipsite de temei și limpede răuvoitoare.

Cum sunt o persoană responsabilă, pe această cale, răspunzând întrebării dumneavoastră, mă adresez în primul rând cetățenilor români de etnie romă, oameni cinstiți, atrași gratuit în această dispută a conținutului programei, precizând că textele literare care ar putea face obiectul unei discuții cu elevii în cadrul acestui modul nu sunt purtătoare de elemente de rasism, xenofobie, dispreț sau segregare față de etnia romă. Cum, de altfel, nu au astfel de conotații nici pentru minoritățile maghiară, germană, ucraineană, cehă, sârbă și altele”, a replicat Oana Fotache-Dubălaru.

Coordonatoarea științifică a grupului de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării a adăugat și cheia în care a pus în programă acele teme: „Desigur că aici, în chestiunea temelor identității și alterității în texte diverse ale perioadei, am avut în vedere mai ales memorialistica de călătorie (Dinicu Golescu, I. Codru-Drăgușanu) și, din literatura franceză, „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu (v. lista de autori recomandați), care permit o discuție consistentă și care nu ar crea probleme de interpretare.

Înverșunarea cu care dl Baghiu formulează acuzații grave, translatând discuția despre identitate și alteritate doar în dreptul epopeii parodice a lui I. Budai-Deleanu, ne arată că dorește să creeze o falsă problemă, speculând că descoperirea identității în raport cu alteritatea, în înțelegerea lumii, poate duce la… rasism. E limpede pentru orice om onest că nu avem de-a face cu așa ceva. În plus, orice text și orice reprezentare pot fi discutate critic (și e normal să fie), deci scopul nu e nicidecum însușirea părerii unor autori sau personaje”.

Explicațiile coordonatoarei nu au închis însă discuția, ci au amplificat-o. A reacționat profesorul universitar Andrei Terian, prorector al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, care a publicat pe Edupedu.ro o analiză detaliată.

Terian a adus exemple concrete de șovinism, rasism și xenofobie din operele și autorii invocați public în apărarea programei: „Doamna Fotache susține că (1) pentru analiza temei „noi și ceilalți” a avut în vedere „mai ales” memorialistica de călătorie a lui Dinicu Golescu (Însemnare a călătoriei mele, 1826) și I. Codru-Drăgușanu (Peregrinul transilvan, 1865), și nu – sau „mai puțin”? – Țiganiada lui I. Budai-Deleanu; și (2) că a putut avea în vedere „mai ales” memorialistica de călătorie, și nu „epopeea parodică”, pentru că, în cadrul modulelor literare, „temele” (= „reprezentările lumii și ale omului”) sunt concepute independent de „forme”. (…)

(…) Mărturisesc că, răsfoind volumul lui Codru-Drăgușanu (mai exact, ediția a II-a, pref. Nicolae Iorga, Tip. Societății „Cultura Neamului Românesc”, București, 1923, din care voi cita în continuare), eu am identificat câteva „probleme de interpretare” din categoria rasismului, antisemitismului și xenofobiei:

– „Navigația [pe Dunăre] n-avu pentru noi nicio atracție, fiindcă toți călătorii, afară de câțiva negustori de lipitori francesi și englezi, erau Jidani. E trist că clasa industrială și comercială în Ungaria numai acești fii ai lui Israel o represintă.” (p. 95); se vehiculează aici unul dintre cele mai cunoscute stereotipuri antisemite, acela că evreii s-au infiltrat în și apoi au acaparat bogățiile națiunilor pornind de la comerț și fără să muncească;

– „fiind în Frankfurt, nu putui să înconjur a-ți menționa de Dieta germană, care residă aici și e întâia curiositate a acestui oraș liber. A doua curiositate locală e Jidanul Rotschild – zi: împăratul Europei – care, cu spiritul și sufletul său de metal galben (aurul), face legi și prescrie regule de îndreptare tuturor potentaților creștini ai acestui continent.” (pp. 199-200); clișeele anterioare sunt amplificate aici exponențial: evreii subminează prin finanțe suveranitatea statelor europene, alcătuind un guvern mondial din umbră + evreii nu au suflet/ sunt arghirofili/ sufletul lor e aurul etc.;

– „Nobilii români se numesc boieri (bolieri, adecă Bulgari; sic!), amintind regatul bulgaro-român, când barbarii bulgari subjugaseră pe Români și trăiau din sudoarea lor.” (p. 36); o descriere xenofobă la fel de fantezistă ca și etimologia termenului boier: niciodată de-a lungul istoriei nu se poate spune că „barbarii bulgari” ar fi trăit „din sudoarea” românilor;

– „Românii, în genere, având puțin spirit de speculă, nu ieau singuri amenzile, ci pentru acestea s-au atras în țară o sumă de cațaoni greci, bulgari și sârbotei, cari nici în a șaptea seminție nu se vor face Români, sau măcar românofili” (p. 80); șovinism gratuit, însoțit de stigmatizări lingvistice caricaturale;

– „[În comparație cu Francezii,] Spaniolii, Italienii, Germanii, până și fioroșii Turci, în asemenea împrejurări deveniră femei în războiu. Las’ că pe Turci numai din punctul de vedere al luxuriosității i-am adaus, fiindcă altminteri sânt și rămân barbarii antici.” (p. 259); orientalism forțat, însoțit de negarea unei întregi civilizații;

– maurii sunt descriși ca „barbari industrioși și amatori de știință” (p. 266); orientalism similar celui din exemplul precedent, deși ironia face ca în perioada la care se referă Codru-Drăgușanu Al-Andalus era mult mai civilizată decât restul Europei;

– „Polonii, un popor cavaleresc, niciodată nu se va ridica, însă nici prea merită, căci, ca şi Maghiarii noştri, după Musulmani, sânt poporul cel mai hegemonic din lume.” (p. 267); șovinism absolut gratuit, în care se neagă dreptul la autodeterminare unui alt popor în temeiul unor superstiții naive;

– „Poate nu știi istoria Țiganului la masa cumătrului? Să ți-o spun:

Un Țigan avea cumătru român. Fu odată invitat de acesta la ospăț, și i se servi zară (lapte bătut) cu mămăligă caldă. După firea lui, Românul se scusă pentru puţinătatea bucatelor, îmbiind pe cumătru să poftească. Țiganul, între protestaţii de mulțămire, lăudă darul Domnului și-și prevăzu pântecele cu zară din bielşug. Se aduse, apoi, purcel fript și plăcinte, iar Țiganul d-a se căi și d-a-și mușca buzele la toată bucătura ce ducea cumătrul la gură, căci el n-avea unde să mai bage. 

– «Ai, cumetre!», zise, în sfârșit, «ce bucate bine gătite, dar rău potrivite… Trebuia întâiu purcelatele, apoi plăcintatele şi, la urmă, să fi zăruit cui i-ar mai fi trebuit».” (pp. 184-185) Anecdotă stereotipă, similară cu aceea despre tânguială (p. 28), prin care romii sunt portretizați ca ființe reduse, instinctuale, incapabile de cumpătare și de reflecție aprofundată;

– „Comerțul și industria sunt mai cu totul în mâna străinilor; așa și artele, dacă și de acestea poate fi vorbă. Grecii preponderează, apoi Sârbi, Maghiari, Germani, Evrei și ceva Francesi exploatează aceste mijloace puternice de înavuțire și scot din aceste izvoare foloase imense, pe care, putem zice, le întrebuințează spre detrimentul patriei, pe când, de altă parte, nici cu darea ordinară nu contribuiesc spre uşurarea indigenilor supţi de dânșii. Ba încă e teamă că, cu încetul, vor și desnaţionalisa țara, cu avuţia şi inteligența, pe care mai bine le preţuiesc decât Românii.” (p. 81) Șovinism colectiv, de factura celui care a alimentat extremismul interbelic și cel contemporan: străinii controlează țara, îi „sug” pe români, le fură avuția națională etc.

Așadar, studiind Peregrinul transilvan în grila „noi și ceilalți”, elevii de clasa a IX-a vor avea ocazia să învețe: cuvinte noi – sau validarea „literară” a unor cuvinte vechi – pentru a denumi minoritățile naționale din România („jidani” pentru evrei, „țigani” pentru romi, „cațaoni” pentru greci, „sârbotei” pentru sârbi); că sufletul „jidanilor” e aurul și că ei controlează din umbră întreaga Europă; că turcii, arabii, dar și bulgarii (?) sunt „barbari”; că romii sunt structural inferiori; că unele popoare (polonezii) „nu merită” să se ridice; că în România totul a fost – mai este încă? – „în mâna străinilor”, care ne „sug” (de) toate cele; și care, dacă nu-i … (???) „noi” pe „ei” (= pe „ceilalți”), ne vor „desnaționaliza țara”., scrie profesorul Terian.

Toate aceste exemple ilustrate din literatura recomandată în programă chiar de coordonatoarea grupului de lucru sunt în contradicție majoră cu documentul oficial asumat de autorii programei. Includerea indirectă a unor asemenea texte, fie prin liste de autori recomandați, fie prin exemple tematice invocate public, ridică problema respectării acestui angajament.

Mai mult, declarația semnată de autori include și obligația de a elimina stereotipurile și prejudecățile privind rolurile sociale și identitare. Cu toate acestea, criticii programei au arătat cu argumente că documentul păstrează perspective problematice, fie prin grile tematice insuficient explicate, fie prin lipsa unor avertismente și clarificări metodologice clare, mai ales în raport cu vârsta elevilor de clasa a IX-a.

Vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Cătălin Raiu, a avertizat într-un interviu pentru Edupedu.ro că simpla prezentare, în cadrul programei sau al activităților didactice, a unor termeni, texte sau reprezentări cu conținut antisemit, rasist sau discriminatoriu, în fața unor elevi de 14–16 ani, fără un cadru explicativ clar și fără contextualizare critică explicită, poate produce efecte nocive.

Raiu a subliniat că responsabilitatea nu poate fi transferată integral profesorilor de la clasă și că documentul curricular trebuie să conțină garanții clare privind modul în care asemenea conținuturi sunt abordate, pentru a evita legitimarea stereotipurilor și a discursului de ură în mediul școlar.

Programa Fotache 2 a fost criticată și în scrisoarea deschisă semnată de peste 30 de profesori universitari, cercetători, scriitori și profesori din învățământul preuniversitar, care solicită Ministerului Educației să nu avizeze programa în forma actuală și să reia procesul de elaborare de la zero, cu o altă comisie. Semnatarii avertizează că documentul este viciat procedural și științific și că aprobarea lui ar putea fi vulnerabilă inclusiv din punct de vedere juridic.

Mai multe programe școlare de liceu au fost însoțite, în acest an, de controverse majore, în special în cazul disciplinei Limba și literatura română. Procesul de aprobare a acestei programe a fost prelungit printr-o amânare succesivă a avizării, în contextul reacțiilor critice venite din partea profesorilor, cercetătorilor și organizațiilor profesionale pentru varianta pusă inițial în dezbatere. La momentul demisiei ministrului Educației și Cercetării, Daniel David, pe 22 decembrie, programa de Limba și literatura română a rămas singura dintre programele de liceu care nu fusese aprobată.

În mesajul publicat în ziua demisiei, Daniel David a scris: „Ca urmare a respectului pentru dezbaterile publice și pentru cei implicați, am amânat decizia față de programa la limba și literatura română, astfel că noului ministru îi va rămâne de adoptat programa, dar am creat contextul închiderii polarizării dezbaterii prin solicitarea către comisia de specialitate de a lua în seamă următoarele (eu aș aproba-o, dacă aș vedea incluse aceste solicitări):

• Flexibilizarea structurii programei, prin focalizarea pe competențe și o listă de referință de autori reprezentativi, care apoi pot să fie personalizate sub forma metodei/logicii de predare și a referințelor literare suplimentare de către profesor, în funcție de clasa pe care o are – întoarcem așadar decizia la profesori și elevi, în cadrul unor repere fundamentale (așa cum am făcut și cu planurile cadru alternative).
• Includerea sugestiilor relevante, chiar dacă vin din școli de gândire diferite;”.

Programele școlare de liceu sunt documente curriculare esențiale și stabilesc conținuturile obligatorii, competențele urmărite și orientările metodologice pentru fiecare disciplină, fiind documente-cheie care ghidează predarea, evaluarea și elaborarea manualelor. Actualele programe de liceu au fost aprobate în urmă cu 20 de ani, iar noile programe ar urma să intre în vigoare și în predare la clasă din septembrie 2026, conform declarațiilor oficialilor.