Subsemnatul, Cătălin Osiceanu, Profesor de matematică la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod”, București, în baza dreptului garantat prin articolul 30 alin. (6) din Constituția României și conform Deciziei Curții Constituționale nr. 8/1996 privind natura constituțională a dreptului la replică, solicit publicarea următorului text, ca răspuns la articolul „Institutul pentru Științe ale Educației, organizatorul PISA în România, după criticile unor profesori…” publicat la data de 13 august 2025, în care sunt menționat nominal.
Precizare introductivă
Demersul meu nu urmărește un conflict personal cu echipa de implementare PISA în România, ci clarificarea unor aspecte esențiale, pentru o informare corectă și completă a publicului. În articolul publicat de dvs. se omiteau elemente factuale pe care le-am adus în discuție, iar interpretările formulate nu răspund în mod direct criticilor exprimate inițial în articolul meu din Newsweek România.
1. Despre „recunoașterea internațională” a rezultatelor
Faptul că rezultatele PISA sunt validate tehnic de OECD nu echivalează automat cu relevanța lor pentru realitatea educațională românească. Recunoașterea formală nu înseamnă că procesul de implementare intern a fost și optim, corect sau adaptat la contextul nostru.
2. Reprezentativitatea statistică și includerea elevilor neparticipanți
Argumentul IȘE că includerea tuturor elevilor din eșantion (inclusiv repetenți sau cei care nu mai frecventează școala) este „normă internațională” nu răspunde problemei semnalate: lipsa corelării cu situația reală a frecvenței școlare din România. Or, un test care se dorește a fi relevant trebuie să țină cont de aceste diferențe structurale.
3. Aspecte omise în răspunsul IȘE
Articolul dvs. nu a abordat trei aspecte concrete pe care le-am ridicat:
• Transparența procesului de selecție a elevilor și a școlilor
• Infrastructura IT deficitară, iar responsabilitatea tehnică a fost transferată către școli fără suport adecvat
• Comunicarea insuficientă cu cadrele didactice implicate în colectarea datelor
4. Contextul socio-educațional românesc
Nu putem ignora realitățile:
• 41,5% dintre copii sunt în risc de sărăcie și excluziune socială
• România este constant țara cu cele mai mari decalaje între elevii cu resurse și cei defavorizați (conform rapoartelor PISA)
• Doar 27,7% dintre cetățeni au competențe digitale de bază (media UE fiind 54%)
Aceste statistici arată de ce implementarea procedurilor „standard” necesită adaptare locală și sprijin suplimentar, altfel testarea măsoară mai degrabă inegalitățile decât calitatea sistemului.
5. Concluzie și solicitare
Reiterez faptul că solicitarea mea nu este de a contesta utilitatea instrumentului PISA în sine, ci de a asigura că publicul primește o imagine completă și echilibrată asupra modului concret în care se desfășoară această testare în România.
În virtutea dreptului la replică, vă solicit publicarea integrală a prezentului text, cu menționarea sursei și păstrarea structurii, conform articolelor 34-36 din Legea 504/2002 a audiovizualului și normelor aplicabile presei scrise.
Vă mulțumesc pentru publicare în termenul legal.
Cătălin Osiceanu
Profesor de matematică
Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod”, București
1 comment
Ce nu înțeleg eu, deși încerc să înțeleg, este cum obține institutul participare la testare de 91-95%, când eșantionul este ales aleatoriu, incluzând elevi în risc de abandon, adică elevii care lipsesc cu anii, elevii plecați peste hotare și nedeclarați, elevii care absentează frecvent, mamele minore care nu frecventează, elevii „căsătoriți” care nu frecventează, elevii spitalizați și toate acele categorii de elevi care nu dau pe la școală nu cu zilele, ci cu săptămânile sau cu lunile. Să nu uităm că vorbim despre vârsta de 15 ani, când elevii sunt aproape pregătiți (zic unii) să finalizeze învățământul obligatoriu (!?!), să primească drept de vot (!?!), drept de muncă (!?!) și drept de condus autoturisme (!?!). Marea mea enigmă este cum de reușește ISE să îi motiveze să vină pentru testarea PISA, fără vreun beneficiu, când ei nu sunt interesați nu doar de propriile note, cele care asigură promovarea, dar nici măcar de propriile situații școlare, de promovarea sau repetarea anului școlar, că de educație formală/reușită academică/știință nici nu poate fi vorba. Pe cale de consecință, cum poate valida participarea lor, atâta timp cât interesul acestora nu este aliniat scopurilor testării, iar cei mai mulți, aduși cu arcanul, probabil nici nu au alt scop decât să părăsească sala cât mai repede și să își vadă de viață. Trebuie să recunosc și că, asistând la modul în care a fost realizată testarea Brio, altă testare standardizată de mai mare râsul-plânsul, am unele dubii când vine vorba despre integritate în administrarea unor asemenea evaluări.