„Eu sărbătoresc supraviețuirea”. De Ziua Internațională a Profesorului, șase profesori vorbesc despre ce îi face să meargă mai departe

După un an școlar pe care unii dintre ei îl descriu drept cel mai greu din întreaga carieră, șase profesori din comunitatea Merito au spus pentru Edupedu.ro ce mai au de sărbătorit de Ziua Internațională a Profesorului, ce îi face să rămână în școală și de unde își mai iau energia pentru a merge mai departe. Răspunsurile lor merg de la „sărbătoresc supraviețuirea” și dorința de predictibilitate până la bucuria pașilor mici făcuți de copii și a întâlnirilor cu foști elevi care le spun, după ani, că ceea ce au făcut la clasă a contat.

Pentru unii dintre profesori, după un an de schimbări succesive în sistemul de educație, cea mai simplă dorință pentru 5 octombrie este ca anul următor să nu mai înceapă cu o nouă rundă de incertitudine.

„Dacă ar fi să ne punem o dorință, ca de ziua noastră, pe 5 octombrie mi-aș dori puțină predictibilitate”, spune Antoaneta Luchian, profesoară de educație muzicală la Liceul UAIC din Iași.

„Asta îmi lipsește în ultimii ani: să merg în anul școlar următor cu ceva preluat din anul trecut. Așteptăm cu emoții începutul de an, să vedem ce ni se mai pregătește, ce sarcini mai avem de dus, suplimentare față de sarcinile suplimentare de anul trecut. Așadar, de Ziua Educației mi-aș dori predictibilitate, dacă se poate.”

Pentru Ștefan Nuț, director al Liceului „Marin Preda” din Odorheiu Secuiesc, tocmai existența unei zile dedicate educației spune ceva despre importanța ei.

„Eu cred că este important să existe Ziua Educației ca zi de sărbătoare, pentru că lucrurile importante au o astfel de zi. Niciodată nu a fost ușor în învățământ. Am participat la niște evenimente și am primit ziarul scos la 200 de ani de la înființarea unui colegiu, unde erau scrise toate greutățile de la vremea respectivă. Apoi am primit și ziarul de la 100 de ani al aceluiași colegiu, plin de articole despre cât de greu era și cu ce se confruntau. Mi-am dat seama că în învățământ niciodată nu a fost ușor și nici nu va fi. Nu cred că e bine să visăm că va fi vreodată ideal, ușor, fără provocări și fără dificultăți.”

„Eu sărbătoresc supraviețuirea”

Pentru Raluca Voina, învățătoare și director adjunct la Școala Gimnazială nr. 6 „Iacob Mureșianu” din Brașov, răspunsul este mult mai direct.

„Vă spun foarte sincer: eu sărbătoresc supraviețuirea. Faptul că am supraviețuit unui an. A fost cel mai greu an din cei 32 ai mei, nu de buletin, de vechime. Am fost și director și am avut și clasă, o clasă a IV-a dificilă. De aceea spun că pentru mine chiar e o reușită că am supraviețuit anului școlar trecut. Plus toate modificările pe care a trebuit să le implementăm începând cu jumătatea lui august anul trecut și care s-au propagat ca o undă peste tot anul.”

„Am uitat să ne bucurăm că avem parte de educație”

Briena Stoica, profesoară de engleză la Liceul UMFST din Târgu Mureș, privește Ziua Educației și din perspectiva elevilor și a felului în care este percepută astăzi școala.

„M-am gândit că poate am uitat ca de Ziua Educației să ne bucurăm că avem parte de educație, de cunoaștere. Nu o mai privim ca pe un dar, ca pe o binefacere. Am ajuns să pierdem din vedere că educația e un drept, dar pentru mulți și un privilegiu.”

Profesoara vorbește despre protestele elevilor francezi și despre un elev intervievat care spunea: „Educația asta nici măcar nu e a noastră, ne pun să stăm în școală de la opt la șase.”

„Eu sărbătoresc faptul că putem să învățăm, că avem acces la resurse, că lumea noastră s-a deschis. Eu sunt dintre cei flămânzi: m-am născut în ’80. Am avut o perioadă în care nu am avut acces la biblioteci, la cărți, la video. Am învățat engleza cu transcriere fonetică. Mă doare să văd că tinerii de astăzi cred că educația e ceva ce li se impune, e urâtă, e o povară. Au pierdut nu doar apetitul pentru cunoaștere, ci și bucuria de a învăța.”

În discuțiile cu propriii elevi, spune profesoara, a încercat să mute atenția și spre problemele copiilor pentru care școala nu reușește să asigure competențele de bază.

„Am avut și eu o discuție cu copiii săptămâna aceasta, care voiau să protesteze din solidaritate. Le-am spus: bine, e dreptul vostru să protestați, dar mi-ar plăcea să fim cu toții în stradă pentru rezultatele acestea, pentru analfabetismul funcțional, pentru colegii voștri care nu au acces, care nu au în fața lor oameni care să-i scoată din anumite contexte. Nu copiii analfabeți funcțional sunt de vină. Suntem o țară de analfabeți produși de cineva. Copiii aceia nu au nicio vină că au ajuns unde au ajuns.”

Pentru Doru Modrișan, profesor de informatică la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, una dintre cele mai puternice amintiri de Ziua Educației nu vine dintr-o festivitate oficială, ci dintr-o cabană din Munții Făgăraș.

De 22 de ani, profesorul merge lunar cu elevii în excursii pe munte. În urmă cu doi ani, una dintre ele a coincis cu 5 octombrie.

„Era sâmbătă, eram la cabană cu toți copiii, a fost foarte fain. La un moment dat s-a stins lumina și au intrat cu niște lumânări și au început să cânte «La mulți ani». Uitasem complet de Ziua Educației și mă întrebam a cui e ziua. La sfârșit au zis: «Domnii profesori să trăiască!» Și atunci mi-am amintit. Asta ar fi idealul: să putem sărbători alături de elevii noștri, nu neapărat la școală, mai ales că este zi liberă.”

Tot elevii sunt, spune profesorul, cei care pot reda sensul muncii după ani.

„Cei care rămân mai mult de 20 de ani au făcut-o din vocație. Iar când simți că nu ai muncit degeaba, primești și feedback. În 2021 propusesem un curs opțional de Python. Iată că a devenit limbajul din programă la clasa a IX-a. Iar unul dintre puști mi-a spus, după ce a ajuns la facultate: «Faceți asta în continuare, pentru că ați făcut-o foarte bine, mi-a prins teribil de bine la facultate.» Asta te face să poți merge mai departe și să-ți găsești energia. Dar dacă n-ar fi gustul amar din tot ce se întâmplă pe lângă, ar fi bine.”

„Nimic din ce facem cu ei nu se pierde”

În învățământul special, reușitele pot avea alte dimensiuni și alt ritm. Laura Dogeanu, profesoară la CSEI Satu Mare, cu o clasă în Negrești-Oaș, spune că de Ziua Profesorului sărbătorește tocmai acești pași.

„Voi sărbători așa cum sărbătoresc în fiecare zi alături de copii: pașii mici pe care îi facem împreună. După 13 ani în învățământul special am început să înțeleg că nu există rețete magice, dar că stă foarte mult în capacitatea noastră să facem schimbări în viețile copiilor cu care lucrăm.”

„După atâția ani nu mai simt nevoia să demonstrez că școala e perfectă. Avem zile extraordinare, dar și zile foarte, foarte grele. Aceasta e realitatea în care aleg în fiecare zi să rămân alături de copii și să fac tot ce pot ca să fiu un profesor suficient de bun pentru ei.”

În clasă, Ziua Profesorului a însemnat și inversarea rolurilor pentru câteva minute.

„Azi am sărbătorit cu copiii în clasă și i-am provocat să fie ei profesori pentru câteva minute. Felul în care au intrat cu totul în rol mi-a arătat că nimic din ce facem cu ei nu se pierde. Rămâne acolo, într-un fel sau altul.”

Dacă ar putea cere ceva sistemului de educație, Laura Dogeanu ar cere resurse, inclusiv oameni.

„Cel mai mult mi-aș dori resurse. Nu doar materiale pentru copii, ci și resurse umane: specialiști de la care să putem învăța și oameni care să-și dorească cu adevărat să lucreze în învățământul special și cu copiii în general.”

Și o schimbare a perspectivei celor care iau deciziile: „Mi-aș mai dori ca cei care fac politici educaționale să se gândească cum ar arăta ceea ce vor să schimbe într-o clasă luni sau marți dimineața, atât în clasele din centrul Capitalei, cât și în cele din nordul țării, în zone îndepărtate, în clase cu copii cu CES și în clase fără.”

„Merito ne-a văzut”

Pentru Briena Stoica, comunitatea Merito a devenit și un răspuns la sentimentul că munca profesorilor rămâne adesea nevăzută de instituțiile statului.

„De aceea dăm înapoi în Merito: pentru că Merito ne-a văzut. În rest, statul care beneficiază de munca noastră nu cred că vede prea mult din ce facem și cine suntem. Nu ne caută pe profesorii buni să ne spună «hai să faceți și voi ceva». La noi selecțiile se fac pe alte criterii, numirile se fac cum se fac. Așa că, pentru mine, Merito e un punct de sprijin, o ancoră.”

Ștefan Nuț, intrat recent în comunitate, fiind director Merito din 2026, povestește că a descoperit-o într-un moment în care începutul de an școlar era dominat de discuțiile despre proteste și boicotarea festivităților.

„A fost forumul de la Sibiu, m-am dus acolo și am văzut o sală plină cu peste 200 de oameni cu entuziasm, cu dorința de a face, care nu și-au pierdut credința în misiunea lor pentru copii. Am venit acasă cu inima plină de bucurie, am povestit tuturor ce am găsit acolo și am început anul foarte bine.”

Ce le transmit colegilor de Ziua Profesorului

Raluca Voina le urează colegilor „sănătate, pentru că pe ea ne bazăm, inspirație și creativitate: nu doar să se descurce, ci să găsească soluții la provocări”.

„Sunt învățătoare și poate din perspectiva aceasta spun că uneori cartea, creionul și caietul fac treaba foarte bine. Un om bun și măiastru și un copil care vrea să învețe: aceasta e combinația câștigătoare, poate mai mult decât gadgeturile și politicile educaționale.”

Laura Dogeanu le transmite profesorilor să nu uite că efectele muncii lor nu sunt întotdeauna imediate: „Să nu uităm că absolut tot ceea ce facem contează, chiar și atunci când rezultatele nu se văd imediat. Și să nu uite să aibă grijă și de ei, pentru că nu pot oferi copiilor dintr-un rezervor gol. Să-și umple propriul rezervor.”

Doru Modrișan le urează „să aibă încredere, deși e destul de greu în condițiile actuale”.

„Faptul că nu ajungi la steaua inaccesibilă nu contează; contează cel mai mult drumul până la ea.”

Antoaneta Luchian le urează, înainte de toate, sănătate.

„Știu că ei știu că nu lucrează cu piulițe sau șuruburi, ci au în față viitorul țării. Știu că sună măreț, dar asta e: fiecare copil din fața noastră e un suflet, e copilul cuiva și e un om în devenire. E viitorul nostru. Iar când nu mai pot, să ceară ajutorul unui coleg de cancelarie sau îi așteptăm la un forum Merito. Noi suntem deschiși oricând; suntem alături de ei.”

Briena Stoica le dorește colegilor să nu înceteze să fie ei înșiși oameni care învață:

„Le doresc de Ziua Educației să-și găsească bucuria în propria lor învățare. Un profesor învață mereu. Și le mai doresc să fie deschiși la feedback, la critica constructivă, fără de care nu putem crește.”

Iar Ștefan Nuț spune că va marca ziua alături de elevi, amintindu-le și de profesorii care au rămas în propria lui viață.

„În fiecare an, de Ziua Profesorului, de când avem această sărbătoare, îi adun pe toți elevii și le cântăm «La mulți ani» profesorilor. Le voi spune că sunt recunoscător învățătoarei mele, care m-a învățat să scriu și să citesc, și profesorului care și-a pus amprenta și m-a făcut să vreau să fiu profesor.”

• Toți cei șase profesori intervievați de Edupedu.ro sunt premiați ai Proiectului Merito, care recunoaște public profesori din învățământul preuniversitar românesc pentru rezultatele lor cu elevii și pentru felul în care își schimbă comunitățile. Profesorii formează o comunitate activă, care organizează forumuri, formări și schimburi de experiență între profesori din toată țara.