Andreas Schleicher, directorul pentru Educație și Competențe al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, a trimis pentru Edupedu.ro un editorial video dedicat rezultatelor PISA 2025 pentru România. În mesaj, oficialul OCDE avertizează că decalajul de performanță dintre elevii cei mai avantajați și cei mai dezavantajați din România a continuat să se adâncească în ultimul deceniu, iar progresul înregistrat de sistemul de educație nu a ajuns în mod egal la fiecare elev.
Potrivit datelor publicate de OCDE marți, 8 septembrie, elevii români de 15 ani au obținut, în 2025, în medie, 425 de puncte la științe, 419 la matematică și 413 la citire, sub mediile OCDE de 482, 463 și, respectiv, 461 de puncte. Rezultatele au scăzut ușor față de 2022 la matematică și științe și au avut o scădere mai mare la citire.
VIDEO editorial transmis exclusiv Edupedu.ro de către Andreas Schleicher, directorul pentru Educație și Competențe al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică: progresul înregistrat de sistemul de educație nu a ajuns în mod egal la fiecare elev / Dacă fiecare elev din România ar atinge cel puțin nivelul 2 de bază de competență măsurat de PISA, câștigul economic pe termen lung ar putea depăși 3,26 mii de miliarde USD, pe durata vieții profesionale a elevilor de astăzi
Redăm mai jos, integral, editorialul lui Andreas Schleicher, în traducere din limba engleză.
„Felicitările mele cele mai calde pentru profesorii și directorii de școli din România. Într-un moment în care multe sisteme de educație se confruntă cu dificultăți, România a demonstrat stabilitate. Performanțele sale din 2025 la matematică și științe rămân, în linii mari, neschimbate față de 2022. Iar acest lucru contează enorm, pentru că sălile de clasă pe care le construiți astăzi vor deveni economia, societatea, democrația în care veți trăi mâine. Educația este întotdeauna locul unde o țară își scrie ciorna viitorului. Elevii care stau astăzi în băncile școlilor din România vor fi mâine ingineri și antreprenori, medici, cercetători, profesori, funcționari publici. Ei vor crea afaceri, vor rezolva probleme, vor consolida comunități și vor modela instituțiile de care va depinde viitorul României. Iar miza economică este uriașă.
Cercetători de la Universitatea Stanford au estimat că, dacă fiecare elev din România ar atinge cel puțin nivelul 2 de bază de competență măsurat de PISA, și știu că acesta rămâne încă un obiectiv ambițios pentru România, dar dacă s-ar întâmpla acest lucru, câștigul economic pe termen lung ar putea depăși 3,26 mii de miliarde de dolari americani, pe durata vieții profesionale a elevilor de astăzi. Gândiți-vă la această cifră. 3.300 de miliarde de dolari americani. Nu descoperiți în subteran, nu produși din petrol sau minerale, ci generați în sălile voastre de clasă, prin ceea ce învață elevii români și prin ceea ce profesorii români îi ajută pe elevi să devină. Iată ce devine posibil atunci când tot mai mulți tineri termină școala înzestrați nu doar cu diplome, ci cu cunoștințele, competențele și încrederea necesare pentru a participa pe deplin la economia și societatea modernă. Iar aceasta este adevărata superputere a profesorilor.
Și mai este un lucru care ar trebui să îi facă pe profesorii români mândri. Aproximativ 7 din 10 elevi români spun că profesorii lor manifestă un interes real față de învățarea lor, continuă să predea până când fiecare elev înțelege și intervin cu sprijin suplimentar atunci când elevii au cea mai mare nevoie de el. Iar acest lucru contează mai mult decât realizăm uneori.
Pentru că educația nu este niciodată doar o tranzacție în care profesorii livrează conținut, iar elevii îl primesc. Educația este întotdeauna un demers uman. Elevii învață cel mai bine atunci când simt că profesorii lor îi cunosc cu adevărat, cred în ceea ce pot deveni și sunt dispuși să meargă alături de ei în această călătorie.
PISA arată încă un lucru profund încurajator despre tinerii din România. Mulți dintre ei sunt curioși. Sunt dispuși să învețe lucruri noi, să depună un efort suplimentar atunci când lucrurile devin dificile, să își stabilească propriile obiective și să își asume responsabilitatea propriei învățări. Aceste calități s-ar putea să nu apară întotdeauna într-un carnet de note tradițional. Dar, într-o lume în care cunoașterea se schimbă mai rapid ca niciodată, ele devin una dintre cele mai importante monede ale succesului. Curiozitatea ne menține în procesul de învățare. Perseverența ne ține în mișcare atunci când răspunsurile nu sunt evidente.
Iar capacitatea de a acționa în mod autonom le oferă tinerilor încrederea de a-și modela propriul viitor, în loc să aștepte pur și simplu ca viitorul să li se întâmple.
Dar există și o provocare importantă în față. În ultimul deceniu, decalajul de performanță dintre elevii cei mai avantajați și cei mai dezavantajați din România a continuat să crească. Progresul nu a ajuns în mod egal la fiecare elev. De aceea, următorul capitol contează atât de mult.
România a făcut deja din echitate o prioritate majoră. Acum sarcina este să ne asigurăm că locul de unde vine un copil contează din ce în ce mai puțin decât locul unde acel copil poate ajunge. Pentru că adevărata promisiune a educației nu este pur și simplu să răsplătească avantajul deja existent. Este să creeze oportunități acolo unde acestea nu existau. Pentru că adevăratul test al unui sistem de educație nu este dacă poate crea câteva școli de excelență. Aproape orice țară poate face asta. Adevăratul test este dacă o țară poate crea excelență la scară largă.
Și apoi vine tehnologia. PISA arată că elevii din România sunt utilizatori entuziaști ai tehnologiei digitale, inclusiv ai inteligenței artificiale. Recunoscând acest potențial, guvernul a făcut din depășirea lipsei de echipamente o prioritate. Acest lucru poate fi un atu extraordinar pentru viitorul lor. Și este un omagiu adus numeroșilor profesori care îi ajută deja pe tineri să navigheze în această lume digitală.
Dar relația dintre tehnologie și învățare nu este atât de simplă. Depinde foarte mult de modul în care este folosită tehnologia. Concluzia este simplă, știți. Nu ajungem să fim în formă privind emisiuni sportive la televizor. Ajungem în formă practicând sport. Învățarea necesită întotdeauna efort. Necesită concentrare. Necesită efort cognitiv. Așadar, scopul tehnologiei nu ar trebui să fie acela de a face lucrurile mai ușoare. Ar trebui să fie acela de a-i face pe cei care învață mai puternici. Dacă nu investim în capacitatea profesorilor de a folosi tehnologia în mod inteligent, riscăm să ajungem la una dintre cele două extreme.
Fie educatorii externalizează prea mult din gândire către mașini, fie resping inovațiile care ar putea îmbogăți cu adevărat învățarea. Iar, evident, niciuna dintre variante nu este bună pentru viitor.
Și mai este o ultimă provocare pe care vreau să o subliniez. Școlile nu pot face totul singure. Ar fi naiv să ne așteptăm ca școlile să compenseze pur și simplu tot ceea ce familiile nu pot oferi. Întrebarea mai puternică este cum pot școlile să implice familiile ca parteneri în procesul de învățare.
PISA arată că sprijinul familiei este puternic asociat cu rezultate mai bune ale învățării. Sprijinul familiei nu înseamnă ca părinții să petreacă trei ore în fiecare seară predând matematică la masa din bucătărie. De fapt, unele dintre cele mai puternice forme de sprijin sunt mult mai simple. Ele se rezumă la a arăta copiilor că ceea ce fac la școală contează pentru părinții lor. Părinții nu trebuie să știe toate răspunsurile. Trebuie să arate că întrebările la care lucrează copiii lor contează pentru ei.
Trebuie să întrebe ce învață copiii lor. Trebuie să asculte. Trebuie să încurajeze. Trebuie să transmită un mesaj simplu: educația ta contează pentru mine. Iar acesta este un domeniu în care România poate merge mai departe. Prea adesea, potrivit PISA, părinții din România se văd pe ei înșiși drept clienți ai școlii. Dar cele mai puternice sisteme de educație îi tratează pe părinți ca parte a comunității școlare.
Așadar, acum oportunitatea este să continuăm să mergem înainte, știți, mai repede, mai departe și cu fiecare copil alături, pe parcursul acestei călătorii. Pentru că cea mai valoroasă resursă naturală a României nu este ceva ce se află sub pământ, ci talentul, imaginația, potențialul care stau astăzi în băncile școlilor voastre. Iar ceea ce va face România cu acest talent va determina ce fel de țară va deveni mâine.”
Editorialul a fost trimis de Andreas Schleicher la solicitarea Edupedu.ro.