Singurul ministru al educației din România care a demisionat după ce guvernul nu a acordat Educației 6% din PIB așa cum promisese la preluarea mandatului și unul dintre fondatorii legii educației din 2011, Mircea Miclea a declarat în cadrul dezbaterii organizate de Edupedu.ro și World Vision România cu privire la rezultatele obținute de România la testarea PISA 2022 că „e aberant să spunem că a rămâne pe ultimul loc este o dovadă de reziliență. Mai degrabă, ai ajuns la limita de jos și nu mai ai unde să cobori”.
În ziua lansării raportului OCDE cu rezultatele testării internaționale PISA, care situează România la coada UE, ministra Ligia Deca a făcut un anunț optimist: Avem un sistem de educație rezilient și țara noastră a reușit, prin ansamblul măsurilor luate, să limiteze efectele pandemiei, a spus Deca.
LIVE VIDEO Declarațiile invitaților la dezbaterea Edupedu.ro-World Vision despre rezultatele PISA 2022:
Declarațiile integrale ale fostului ministru al Educației Mircea Miclea, profesor și cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească:
- „Aș vrea să încep cu o analogie sau o etapă, cum vreți să o luați dvs. Să presupunem că avem într-o pădure un copac care e căzut la pământ. Să presupunem că în pădurea aceea vine furtuna și copacii care nu sunt căzuți la pământ sigur se înclină din cauza furtunii. Putem oare spune despre copacul căzut la pământ, care nu se înclină, că e rezilient, pentru că a rămas căzut la pământ și înainte? Nu cred că putem să spunem. De aceea, prin analogie, cred că la fel de aberant este să spunem că a rămâne pe penultimul loc este o dovadă de reziliență [așa cum a calificat ministrul Ligia Deca sistemul de educație din România, după rezultatele obținute la testarea PISA 2022 care a poziționat țara noastră pe penultimul loc în UE – N.Red.], ci mai degrabă ai ajuns la limita de jos și nu mai ai unde să cobori.
- Există un loc de la care nu mai prea poți coborî. Și atunci nu poți să spui că ești rezilient, ci ai ajuns la limita nivelului de a coborî, cel puțin în contextul cu infrastructura, cu finanțarea, cu mediul cultural din Uniunea Europeană, suntem pe penultimul loc. Deci nu putem să spunem că suntem rezilienți.
- Ca să fac o altă comparație: dacă, de pildă, avem un corigent în clasă sau este pe penultimul loc în clasă și, în urma unor probleme, cei care sunt cu 9, cu 10 și cu 8 au ajuns să aibă note mai mici, ce să spunem? Că cel care este în continuare corigent este mai rezilient decât cei care au coborât de la nouă la opt sau de la nouă la șapte? Este complet neprofesional să interpretezi o astfel de situație ca fiind expresia unei reziliențe. De aceea, a prezenta situația ca o situație de reziliență mi se pare că e complet greșită, e lipsită de profesionalism.
- Ce m-a îngrijorat pe mine în această prezentare este că, practic, se încearcă o negare a realității. Ori e foarte greu să găsești soluții când negi realitatea; trebuie să ai o reprezentare lucidă a realității și atunci ai șanse mai mari să produci soluții. Prin urmare, după câte am văzut, și soluțiile care au fost oferite… de exemplu, una dintre soluțiile pe care le-am auzit de la dna. ministru, pornind de la aceste rezultate, era aceea de a înmulți evaluările, mai ales în privința analfabetismului funcțional, de a da evaluări în fiecare an. Eu nu cred că aceasta este soluția. Repet, nu vreau să intru în niciun fel de contradicție cu dna. Vreau să vă reamintesc doar următorul lucru: deja din Legea 1 din 2011 [Legea educației nr. 1/2011] – și dl. Funeriu poate să vă spună foarte clar lucrul acesta, pentru că dânsul a promovat această lege – sunt evaluări din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a. Pe baza lor, se poate prezice reușita la nivelul clasei a IX-a. Înainte de pandemie, am făcut o astfel de analiză în care am arătat că procentul celor care au note slabe în clasa a II-a și a IV-a la aceste evaluări naționale este același cu procentul pe care-l au cei care pică examenul de Evaluare Națională.
- Deci, din clasele a II-a și a IV-a se poate prezice ce se va întâmpla la nivel de Evaluare Națională la clasa a VIII-a. Sunt date pentru asta și am făcut analiză. Ce vreau să vă spun? Aceste date de la aceste evaluări n-au fost utilizate deloc, ele nu au fost convertite în programe remediale.
- Mai pe scurt spus: nu e nevoie de noi evaluări, e nevoie de conversia evaluărilor existente în programe remediale. Noi putem să dăm evaluări în fiecare zi. Dacă aceste evaluări nu se convertesc în programe remediale cât mai personalizate, noi n-am făcut nimic, doar că o să avem o colecție de clasamente în fiecare zi. Deci, soluția nu este a înmulți evaluările, ci a converti rezultatele de la evaluări în programe remediale personalizate. Și asta este soluția care e adecvată în acest context.
- Aș mai spune încă ceva. Ceea ce e îngrijorător, din nou, în această evaluare PISA, este faptul că, practic, din 2012 și până în prezent, am avut o scădere semnificativă a rezultatelor. Nu e vorba doar de pandemie, deci se face comparație 2018-2022, ori să ne uităm, cele mai bune rezultate au fost obținute în 2012, cred că a fost mai multă coerență în sistem. Atunci [testarea PISA a elevilor] a venit după ce Daniel Funeriu [ca ministru al Educației a acea vreme] a încercat să pună coerență în sistem și am văzut că sunt cele mai bune rezultate de atunci până în 2023. Până acum, practic, avem o scădere de 10 până la 17 puncte în rezultatele elevilor noștri. Ce înseamnă acest lucru? Din păcate, înseamnă că: 1) în 10 ani am avut o scădere de 10 până la 17 puncte a performanțelor elevilor noștri la evaluările tip PISA. În al 2-lea rând, este tot un fapt, tot în această perioadă, da, din 2013-2014 încoace se susține un proiect prezidențial „România educată”. Îl susține și ministerul, îl susțin și tot felul de actori care sunt în spatele acestui program, dar iată că impactul acestui program, de 10 ani de grijă guvernamentală sau prezidențială pentru problema educației asupra performanțe lor la nivel educațional, validate prin testul PISA, sunt nesemnificative. Practic, avem două fapte.
- Primul fapt – rezultate de la PISA, comparație 2012-2023. Al 2-lea fapt: acest program prezidențial susținut de Guvern, dacă le punem împreună, apare foarte clar concluzia: acest program nu a avut impact pe îmbunătățirea performanțelor educaționale. Acestea sunt actele, nu vorbesc de interpretări, vorbesc de fapte. (…) Este extrem de îngrijorător acest fapt că la echitate educațională suntem pe ultimul loc dintre toate statele participante. Și eu cred că este foarte îngrijorător. (…)
- Pe analizele pe care le-am făcut înainte de pandemie se putea vedea de pe evaluările de la clasele a II-a, la a IV-a, la a VI-a, a VIII-a că diferența, de exemplu, rural-urban crește de la a IV-a, în comparație cu a II-a. E și mai mare în a VI-a raportat la ce se întâmplă în casa a IV-a și mai mare la Evaluarea Națională. Știam deja că este inechitate în sistem de atunci. Știam și că ar fi trebuit să intervenim, nu s-a intervenit și, din păcate, din nou îngrijorător este faptul că legislația, cel puțin cea care a fost susținută acum cu această nouă lege a educației, legislația, din păcate, după părerea mea, adâncește această inechitate. Introducând admiterea la colegiile naționale pe baza unui nou examen, în afară de Evaluarea Națională, care presupune noi meditații și noi eforturi financiare din partea părinților, practic, inechitatea va fi și mai mare.
- Din punct de vedere al echității educaționale, această inechitate, din păcate, cred că se va accentua. Deci, cred că rezultatele actuale de la PISA arată într-adevăr un declin. Nu cred că exprimă deloc o reziliență, un declin mai ales în raport cu 2012, atunci când am obținut maximum de performanță la aceste teste. Cred că într-adevăr sunt mulți factori implicați și nu avem o singură cauză și, deci, nici nu există o singură soluție care ne va scoate din această situație. Cu siguranță că pandemia a afectat rezultatele în toate țările, dar cu siguranță nu e doar pandemia. Dau încă un factor care e foarte probabil implicat: este vorba de disciplină sau de auto-disciplină.
- Cred că trebuie făcută o analiză a tuturor factorilor care sunt relevanți și căutată o soluție de a remedia problema aceasta. Dar asta înseamnă că avem luciditatea de a recunoaște situația și nu de a cosmetiza situația, nu de a prezenta ca reziliență ceea ce de fapt este un eșec, pentru că nu facem altceva decât să jucăm o carte politicianistă. Eventual, nu cred că slujim nici interesele sistemului de educație, nici ale acestei țări. Cred că trebuie să fim lucizi și să vedem ce avem de făcut. Nu trebuie să căutăm neapărat vinovați, trebuie să căutăm cauze și trebuie să producem soluții.”