Rezultatele obținute de România la cea mai importantă testare internațională, PISA 2025, „ar trebui să șocheze autoritățile”. Situația României s-a înrăutățit și la Științe, și la Lectură, și la Matematică, iar la noua probă de competențe digitale suntem de asemenea sub media OECD, a declarat fostul ministru Mircea Miclea într-o analiză realizată pentru Edupedu.ro astăzi, 8 septembrie 2026, în ziua în care au fost publicate rezultatele PISA 2025. O altă concluzie alarmantă a testării PISA este faptul că România se clasează în primele 10 țări și regiuni economice din cele 91 participante „în care inegalitatea dintre școli este la cel mai înalt nivel posibil și 50% din performanța elevilor se explică nu prin competențele lor, nu prin mintea lor, ci prin școala la care învață”, a avertizat Miclea.
„Inegalitatea aceasta se replică: ai o inegalitate la nivelul educației, care apoi se propagă mai departe în societate. Diferența dintre cei care fac parte din medii selectate și merg la școli bune și cei care sunt în spate va crește din ce în ce mai mult. De fapt, și datele PISA din acest an arată, la nivel global, că diferența dintre scorurile celor mai buni elevi și cele ale celor mai slabi este la cel mai ridicat nivel din toată istoria PISA. Așa că e cu atât mai important de luat în seamă reducerea inegalității dintre școlile din România, pentru că altfel această inegalitate va fi din ce în ce mai mare și va produce falii sociale. Se vor crea moduri total diferite de gândire între cei care au un traseu legat de o școală bună și un mediu familial, socioeconomic avantajat, și cei care au un statut socioeconomic dezavantajat și o școală proastă. Se vor crea falii sociale: vor gândi diferit, vor acționa diferit, vor trăi diferit, din ce în ce mai diferit. Adică asta este o problemă de securitate națională: această creștere a inegalității”, a declarat Mircea Miclea în interviul acordat Edupedu.ro.
Mircea Miclea este singurul ministru din istoria României care a demisionat când premierul său, Tăriceanu, nu a acordat educației bugetul promis la preluarea mandatului (5% din PIB). Este autorul diagnozei învățământului și cercetării românești care a stat la baza legii educației 1/2011, cunoscută de altfel și sub numele de Miclea-Funeriu, este fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fondatorul institutului de cercetare Cognitrom.
Interviul integral acordat de profesorul și cercetătorul Mircea Miclea pentru Edupedu.ro, cu privire la rezultatele PISA 2025 publicate astăzi de OECD:
Edupedu.ro: Ce înseamnă PISA 2025 în evoluția României de când participă la testarea internațională și până acum? Ce arată rezultatele de astăzi ale cele mai importante diagnoze multianuale făcute sistemului educațional românesc prin comparație cu alte peste 91 de state și teritorii?
Mircea Miclea: PISA din 2025 a fost cea mai amplă evaluare a adolescenților de 15 ani, a cuprins 760.000 de participanți din 91 de țări și regiuni economice, așa că ne oferă un cadru relevant de comparație cu celelalte state.
Prima concluzie este că, din păcate, situația performanțelor școlare a scăzut semnificativ la toate disciplinele evaluate. Le iau pe rând:
- la Științe, România are scor de 425, față de media OECD care este 484 și, din păcate, față de 2022, a pierdut 7 poziții în ranking
- la Lectură are 413 și în raport cu 2022 a pierdut 7 poziții
- la Matematică are 419 și din nou, în raport cu 2022, am pierdut 2 poziții
Deci peste tot e mai rău decât în 2022. Situația s-a înrăutățit, așadar, ceea ce nu este deloc o veste bună.
S-a introdus pentru prima dată o evaluare a competențelor digitale, pentru că PISA încearcă să țină cont de competențele necesare odată cu dezvoltarea societății economiei. Și, din păcate, și la aceste competențe digitale, raportat la media OECD care este de 500, România este sub medie cu 442. Deci, per ansamblu, la toate disciplinele evaluate suntem sub media OECD și rezultatele s-au deteriorat și față de 2022.
Edupedu.ro: Având sub ochi acest tablou, este în mod particular una dintre concluziile raportului PISA care ar trebui să îngrijoreze sau să șocheze autoritățile din România mai abitir?
Mircea Miclea: Ar trebui să șocheze autoritățile, dar mă îndoiesc că vor fi șocate, pentru că sunt interesate de cu totul alte aspecte, irelevante pentru această țară: de interese proprii, nu de interese naționale. Uitați, un alt rezultat al acestor date de la PISA arată foarte clar că, până la o investiție de 85.000 de dolari pe an per elev, cu cât crește investiția în educație, cu atât crește performanța. De la 85.000 de dolari per elev pe an în sus, nu mai există o corelație între câți bani dai și ce performanțe se obțin la evaluări. În general, noi suntem foarte departe de cei 85.000 de dolari pe an cheltuiți per elev, fie că vorbim de mediul primar, gimnazial sau liceal. Prin urmare, primul lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă autoritățile este acesta: dacă dăm mai mulți bani, vor crește performanțele. Nu o spunem noi, nu o spun sindicatele, o spun aceste date. Ar trebui să se uite la date și să nu mai taie din banii care sunt dați pentru educație. Cum s-a tăiat ultima dată, inclusiv bursele sociale, în timpul vacanței.
Datele acestea arată foarte clar un al doilea lucru care ar trebui să îngrijoreze foarte mult autoritățile: România este printre cele 10 țări în care apartenența la o școală, adică la ce școală ești elev, decide 50% din variația scorurilor; adică jumătate din performanțele elevilor sunt determinate de calitatea școlii din care fac parte. Faci parte dintr-o școală bună sau dintr-o școală slabă – de regulă, mediul urban versus mediul rural – aceasta explică 50% din diferențele de performanță. Prin urmare, suntem în primele 10 țări în care diferența asta este de peste 50%, ceea ce este extrem de îngrijorător: arată că învățământul nostru este, concret, inegal, cu o inegalitate mult mai mare decât în majoritatea celor 91 de țări luate în calcul în clasament, nu doar dintre țările OECD.
Prin urmare, trebuie să se intervină substanțial pentru a reduce această inegalitate dintre școli, pentru că ea decide, repet, jumătate din diferențele dintre elevi. Deci nu e vorba de mintea lor, că unii ar fi mai proști și alții mai deștepți, ci de calitatea școlilor. Atunci, din nou, trebuie să facem o intervenție masivă în acele școli care sunt dezavantajate, nu doar să concentrăm toate resursele, de exemplu profesorii de bună calitate, pe câteva școli. Dar, repet, deși aceste rezultate sunt evidente (așa cum au fost și alte date, evident), mă îndoiesc că vor fi luate în seamă de autoritățile actuale.
Edupedu.ro: Deci inegalitatea dintre școli, reală și confirmată oficial și de PISA 2025, este cea care hrănește fenomenul numit „vizele de flotant” cu privire la care ne tot întrebăm, din 2011 încoace, de ce îl permit autoritățile și de ce părinții apelează la o astfel de soluție pentru a-și înscrie copilul la școala pe care o doresc, în detrimentul școlii de care aparțin formal?
Mircea Miclea: Întrucât vrei binele copilului tău! Vrei să îl dai la o școală mai bună, pentru că știi că la ce școală este face o mare diferență. Iată, și aceste date arată că face o diferență de 50% în performanțe. Atunci este rațional să faci apel la toate mijloacele legale sau cvasi-legale ca să îți dai copilul la o școală bună. Cum se va pune capăt acestui fenomen, altfel decât dacă reconsiderăm investițiile în școlile mai slabe și reducem din inegalitatea de șanse?
Una dintre soluțiile pe care le-am repetat de 15 ani este crearea unei platforme de învățare la nivel național. Pe acea platformă să fie puse, de la clasa I până în clasa a XII-a, lecțiile celor mai buni profesori din țara aceasta, accesibile tuturor copiilor și părinților lor. Și atunci ai fi creat posibilitatea ca și un copil dintr-o clasă slabă sau dintr-un sat să aibă acces la lecțiile celui mai bun profesor. Au fost mulți bani alocați pe această temă și nu s-a întâmplat absolut nimic.
Sunt și alte modalități de a reduce inegalitatea, dar repet: suntem în primele 10 țări cu cea mai mare inegalitate dintre școli.
Edupedu.ro: Din 91 de state.
Mircea Miclea: Din 91 de state, da, inclusiv Camerun și alte țări din Africa și regiuni economice și așa mai departe.
Edupedu.ro: Principalul contraargument al guvernelor, de fiecare dată când subfinanțează educația, este acesta: „Se fură în educație! Uitați câți bani băgăm și cum e tot mai rău!”
Mircea Miclea: Ar trebui, în primul rând, să se uite la ei, la partide, și abia după aceea să vadă ce se fură în școli. Gestiunea școlilor este în autoritatea consiliilor locale: ei gestionează marea majoritate a resurselor financiare ale școlilor, mai ales cele referitoare la infrastructură și logistică. Prin urmare, dacă se fură, se fură de către consiliile locale. Iar la consiliile locale sunt adesea cei care sunt legați de cei aflați la putere, adică de autorități. Adică, practic, autoritățile spun: „Atenție, noi, autoritățile, furăm!” E adevărat, mai ales la nivel local. Asta spun, de fapt, prin acest gen de declarații. E complet incorect să crezi că școala e vinovată de această scurgere de resurse către alte lucruri decât educația.
Edupedu.ro: Mai sunt și proiecte fără nicio finalitate, fără eficiență pentru copii și profesori, pe care Ministerul Educației nu le monitorizează cu consecințe de eliminare a acelor organizații care nu fac decât să scurgă bani din sistemul de învățământ.
Mircea Miclea: Multe dintre proiectele acestea sunt susținute de Ministerul Educației. Uneori, multe dintre ele sunt chiar inițiate de Ministerul Educației, ca să dea bani cui dorește ministerul să dea bani, nu ca să rezolve o problemă. Proiectele sunt utilizate pentru a crea avantaje pentru anumite grupuri asociate cu cei aflați la putere, mai puțin pentru a rezolva probleme. Da, sigur, și asta ține de responsabilitatea Ministerului Educației. Și dumneavoastră știți o grămadă de exemple în care se scurg bani pe lucruri care nu ar trebui făcute.
Edupedu.ro: Sunt publice în anchete realizate de Edupedu.ro. Deci, atunci când mai auzim acest argument, „se fură”, ar trebui ca autoritatea să enunțe și soluția: cum controlăm să nu mai fure?
Mircea Miclea: Sunt cele care gestionează aceste resurse. Și ele fură? Nu trebuie să spună că școala fură. Nu, adevărul este că «noi, autoritățile, furăm, dar dăm vina pe școală».
Edupedu.ro: Care este binele pe care acest rău arătat de lupa PISA îl poate scoate pentru România? Concret, ce avem de îndreptat, cu diagnoza OECD pe masă, și care sunt soluțiile pe care le avansați dumneavoastră? Cele mai recente soluții avansate de dvs pentru România, introduse în Legea educației din 2011, au devenit în 2025 testare internațională. Care sunt ideile dvs de construcție pentru România, astăzi?
Mircea Miclea: Sunt câteva lucruri care ar trebui luate în seamă.
- 1. Primul: dacă e să reconsiderăm Evaluarea Națională, ar trebui să ne orientăm spre ceea ce se întâmplă acum la PISA. Adică evaluarea să se facă printr-o probă transdisciplinară de Științe, o probă de Limba și literatura română, o probă de Matematică (care poate fi combinată cu cea de Științe) și o probă de Competențe Digitale. Iată patru componente care sunt clar evaluate de PISA și care ar putea constitui un reper pentru reconsiderarea Evaluării Naționale în această cheie.
Lucrurile acestea le-am spus din 2011. Atunci a existat în legea educației o evaluare similară la finalul gimnaziului, dar nu a fost luată în seamă [a fost amânată aplicarea unei Evaluări Naționale pe model PISA la final de gimnaziu din 2011 și până în 2023, când legea a fost înlocuită cu alta – N.Red.] și a rămas tot la cele două discipline, deci Evaluarea Națională pe care o știm și acum. Noroc că am pus capăt unei aberații care era mai-mai să se producă din acest an, mă refer la la o evaluare de admitere la nivelul liceelor.
Deci, PISA e un reper pentru Evaluarea Națională. Aș merge și mai departe: PISA utilizează 6 niveluri [de competență]. Ar merita să mergem și noi pe 6 niveluri de evaluare a competențelor, așa cum face PISA, ca să avem o metrică similară cu a PISA, care să ne permită să comparăm constant rezultatele noastre cu rezultatele de la PISA. Adică inclusiv metrica poate fi preluată de la PISA, pentru că e o metrică internațională, agreată și în alte părți, și constituie un exemplu de bună practică; nu trebuie să tot inventăm. Putem să utilizăm acest exemplu.
- 2. Al doilea lucru care trebuie luat clar în seamă este o creștere semnificativă a finanțării. Repet, există o corelație liniară între banii dați în educație și rezultatele pe care le obțin elevii. Sigur, această corelație este valabilă până la nivelul de 85.000 de dolari cheltuiți pe elev. Noi suntem departe de a cheltui această sumă, deci trebuie înțeles foarte clar: dai mai mulți bani, ai performanțe mai mari. Punct. Acestea sunt datele, deci avem de ales. Dacă vrem performanțe mai mari, trebuie să dăm mai mulți bani pentru educație. Sigur, plusul de bani nu rezolvă toate problemele, dar finanțarea este esențială până la nivelul la care am arătat și corelația este foarte clară. Deci trebuie clar o finanțare mai mare.
- 3. Al treilea lucru este reducerea inegalităților. Cum am mai spus, România este în primele 10 țări în care inegalitatea dintre școli este la cel mai înalt nivel posibil și 50% din performanța elevilor se explică nu prin competențele lor, nu prin mintea lor, ci prin școala la care învață. Inegalitatea aceasta se replică: ai o inegalitate la nivelul educației, care apoi se propagă mai departe în societate. Diferența dintre cei care fac parte din medii selectate și merg la școli bune și cei care sunt în spate va crește din ce în ce mai mult. De fapt, și datele PISA din acest an arată, la nivel global, că diferența dintre scorurile celor mai buni elevi și cele ale celor mai slabi este la cel mai ridicat nivel din toată istoria PISA. Așa că e cu atât mai important de luat în seamă reducerea inegalității dintre școlile din România, pentru că altfel această inegalitate va fi din ce în ce mai mare și va produce falii sociale. Se vor crea moduri total diferite de gândire între cei care au un traseu legat de o școală bună și un mediu familial, socioeconomic avantajat, și cei care au un statut socioeconomic dezavantajat și o școală proastă. Se vor crea falii sociale: vor gândi diferit, vor acționa diferit, vor trăi diferit, din ce în ce mai diferit. Adică asta este o problemă de securitate națională: această creștere a inegalității.
Edupedu.ro: Poate conduce la conflicte?
Mircea Miclea: Poate conduce la conflicte, poate conduce la tensiuni politice majore, la alianțe majore de angajament politic; are consecințe economice și sociale substanțiale. Și, din păcate, asta înseamnă că școala nu-și atinge una dintre menirile ei fundamentale: de reducere a inegalităților. Adică, indiferent din ce mediu provii, dacă înveți, atunci va fi mai bine pentru tine. Or, din păcate, la noi școala nu funcționează ca un mecanism de reducere a inegalităților sociale, ci, invers, ca un mecanism de creștere a inegalității sociale, ceea ce e absolut aberant și extrem de îngrijorător.
Edupedu.ro: Cum se traduce pe piața de afaceri, în mediul de business internațional, acest scor obținut de România?
Mircea Miclea: Aș vrea să nu mă refer doar la rezultatele din România. Aș vrea să mă refer și la rezultatele pe media OECD și după aceea aș reveni la România, ca să avem o idee despre consecințele pentru afaceri. Dacă luăm media OECD, atunci constatăm că față de 2022, când la nivelul mediei OECD erau 25% low performers (adică la nivelul 1 sau 2 de competențe), acum sunt 29%, adică aproape o treime. Deci, de la un sfert de low performers la nivelul OECD am ajuns la o treime de low performers. Deci situația s-a înrăutățit major și la nivelul OECD. Prin comparație, de exemplu la Științe, diverse teritorii și zone din China care au fost evaluate au cu 100 de puncte mai mult decât media OECD. Asta ar trebui să îngrijoreze extrem de mult toți politicienii din Europa, pentru că arată că la Științe, dar și la lectură și la matematică, zona asiatică este mult deasupra mediei OECD și a țărilor din Europa Occidentală.
Deci asta arată că investițiile și progresele majore în știință și tehnologie vor avea loc mai degrabă acolo decât în Europa sau decât în Vest. Ceea ce, repet, este extrem de îngrijorător și arată cât de indiferenți a fost lidearshipul european actual la problemele educației. Iar în ceea ce ne privește pe noi, situația este cu atât mai îngrijorătoare. Constatăm un declin al competențelor la Științe, la Lectură, la Matematică, ceea ce va face ca interesul companiilor de a investi în domenii de vârf în România să scadă. Adică asta înseamnă că, în loc să vină investiții pentru muncă de înaltă calitate, care să producă valoare adăugată majoră, eventual vor fi investiții în muncă de slabă calitate sau nu vor fi deloc. Nu investești, de regulă, într-o țară în care vezi că competențele cetățenilor sau ale celor care vor intra pe piața muncii din țara respectivă sunt din ce în ce mai slabe. De ce să investești? Ca să-ți dai afacerea pe mâna unor oameni tot mai slab pregătiți? Deci asta va avea ca și consecință clară scăderea bunăstării naționale, a avuției naționale. Dar, din nou, ecuația este foarte simplă: aceste rezultate arată, încă o dată, că există o corelație clară între nivelul performanței educaționale și avuția națională. Dar, dacă nu ești interesat decât să extragi resurse, nu-ți pasă de aceste date.
Bănuiesc că politicienii o să vorbească două zile despre ele, după care o să le uite și vor trece la vechile lor preocupări, așa cum au mai făcut-o. Suntem conduși de elite extractive, a căror menire este să ajungă la putere ca să extragă resurse pentru interesul propriu, nu de elite rezolutive, adică elite capabile să rezolve probleme, nu să extragă resursele din sistem.
Edupedu.ro: Care sunt țările ale căror politici educaționale ar trebui să devină, de azi, un model pentru autoritățile din România?
Mircea Miclea: Aș da două exemple. Turcia, de exemplu, care e în preajma noastră și nu e neapărat mai dezvoltată decât noi, a avut un salt din 2022 până în 2025 de 15 poziții. Trebuie văzut ce se întâmplă în Turcia, din moment ce a avut acest progres spectaculos. Austria a crescut cu șapte poziții. Noi am scăzut șapte poziții, șapte poziții, două poziții, depinde pe ce domeniu luăm în calcul. Iată, așadar, repere sigure.
Ar trebui studiată și zona asiatică. Ce se întâmplă acolo? De ce performanțele lor sunt atât de ridicate? De ce au cu 100 de puncte mai mult decât media OECD la științe? Ce se întâmplă la matematică? Asta înseamnă, din nou, să studiezi lucrurile fără să fii orbit de ideologii, să le studiezi ca pe niște fapte din care vrei să extragi niște concluzii, pe care să le transformi în politici publice.
Edupedu.ro: Rezultatele vin în a doua zi de școală din România. Simbolic, avem două momente extrem de importante. Cum ar trebui să înțeleagă părinții această diagnoză? Ce este de luat aminte, la ce să fie mai atenți în deciziile legate de creșterea copiilor și cum să-și calibreze reacțiile, știind ceea ce ne-a arătat astăzi OECD?
Mircea Miclea: Dacă mă uit la date, cel puțin două concluzii ar putea fi extrase de părinți.
- Prima: să fie și mai atenți la ce școală își dau copiii. Acestea sunt datele și e trist că e așa, dar asta arată datele: că foarte mult contează la ce școală îți dai copilul. Și la asta se vor uita, în mod clar, părinții, mai ales dacă autoritățile noastre sunt pasive și interesate de alte agende, nu de cele relevante la nivel național.
- Al doilea lucru la care cred că trebuie să fie atenți este următorul: aceste date arată că atitudinea familiei față de școală contează mult pentru performanța școlară a elevului. Datele arată că, dacă ai o atitudine pozitivă față de școală – în sensul că îți susții copilul să învețe, îi spui că învățarea merită făcută, că merită să știe mai multe lucruri, îl întrebi din când în când ce a mai învățat la școală, îl susții în ceea ce învață -, acest suport pozitiv din partea familiei față de școală, această atitudine pozitivă a familiei pentru școală dă socoteală pentru 35 de puncte în performanța elevilor. Face o diferență de 35 de puncte în performanța elevilor la evaluările PISA. Adică poți compensa o școală mai slabă dacă tu ca familie acorzi mai multă atenție învățării și o prețuiești în fața copilului tău. Și, sigur, dacă e la o școală mai bună și tu, ca părinte, acorzi și atenție, atunci e și mai bine.
Ce trebuie să înțeleagă părinții este că foarte mult contează ce fac ei și ce atitudine au față de școală și față de învățare, în performanțele școlare ale propriilor copii. Această constantă devalorizare a școlii, care a devenit deja o modă la noi – în care toată lumea, toți părinții lovesc în școală și sunt nemulțumiți de ea – nu e deloc de bun augur pentru performanțele propriilor lor copii. De ce să mai învețe cu entuziasm, dacă părinții lor devalorizează școala? Deci ar trebui să fie atenți părinții și să înceapă să revalorizeze învățarea, atitudinea pozitivă față de școală, dacă vor ca elevii lor să aibă performanțe mai bune. Rezultatele la PISA arată că 35 de puncte sunt legate de atitudinile familiei. 35 de puncte se traduc, dacă luăm terminologia PISA, în cam cât ai învăța într-un an de zile; de fapt, este chiar un pic mai mult decât atât. Se consideră că o diferență de 20 de puncte înseamnă o diferență de un an de studiu. Prin urmare: dacă ai o atitudine pozitivă față de învățare, prețuiești învățarea alături de școală, îl ajuți pe copilul tău să învețe, îi arăți cât de important e să învețe și recompensezi asta, atunci ai șanse ca performanța lui să crească semnificativ. Invers, dacă devalorizezi școala, dacă devalorizezi învățarea, de exemplu sub forma „ce să mai înveți, că găsești totul pe net”, atunci performanța propriului copil se va reduce cu 35 de puncte. Deci asta trebuie să înțeleagă foarte clar părinții: atitudinea lor față de școală și față de învățare e esențială pentru performanța școlară a copilului.
Edupedu.ro: Acestea au fost întrebările mele. Dacă este ceva care vă preocupă în legătură cu concluziile PISA și ce nu am atins, vă ascult cu mare interes.
Mircea Miclea: Știi ce mă îngrijorează la nivelul PISA, atât în general, dar și la noi? Mă îngrijorează mai ales rezultatele foarte slabe la literație, la lectură, la competențele de înțelegere și interpretare a textului, pentru că asta se măsoară prin PISA. Când vorbim despre lectură, e vorba de înțelegerea și interpretarea textului, nu doar de a citi mecanic. Și aici PISA este în cădere liberă. Vă dau datele: în 2010 scorul era 500, în 2022 era 482, iar acum este 463, deci e o cădere liberă la înțelegerea și interpretarea textului.
Și dacă ne uităm atent la date, scăderea aceasta se leagă mai ales de capacitatea mult mai redusă de a parcurge texte lungi, nu texte scurte, ci texte lungi, în care trebuie să ții minte mai multe aspecte ca să înțelegi propoziția sau fraza respectivă. Deteriorarea performanțelor la lectură înseamnă deteriorarea capacității logice de a înțelege textul, de a argumenta, de a căuta dovezi care să susțină sau să infirme un text.
Adică acest lucru arată că am trecut (ca să folosesc o terminologie pe care am văzut-o într-un studiu) de la o societate literată la o societate post-literată. Lectura și scrisul au intrat într-o criză majoră, care va avea consecințe majore asupra gândirii logice, asupra gândirii critice. Adică, dacă ținem tot așa, vom fi din ce în ce mai ușor de manipulat, pentru că oamenii nu mai înțeleg texte lungi și nu mai știu să le interpreteze. Și atunci asta are consecințe dezastruoase, această societate post-literată. Am trecut dintr-o societate literată, în care textul era foarte important; iar textul, prin faptul că e scris liniar, favorizează gândirea logică, favorizează concentrarea atenției, favorizează gândirea abstractă. Din păcate, toate astea se deteriorează odată cu deteriorarea acestei capacități.
De asta sunt extrem de îngrijorat. Practic, vom fi din ce în ce mai ușor de manipulat, tot mai expuși la fake news și cred că, în acest context, predarea limbii și literaturii se face în cel mai neprielnic mediu din ultimul secol, adică interesul pentru text și angajamentul de a citi, analiza și interpreta texte lungi este la cel mai scăzut nivel posibil. E ca și cum ne-am întoarce la perioada dinainte de apariția tiparului. Dar asta va avea consecințe majore asupra a tot ce înseamnă gândire logică, argumentare, gândire critică, reducerea vulnerabilității la manipulare și așa mai departe, și asta este extrem de îngrijorător.