Ideea unui profesor britanic: acces universal la învățământul superior – “cheie” pentru combaterea dezinformării / În lumea digitală, pentru oameni e vitală “capacitatea de a nu fi înșelat”

“Pandemia ne scufundă în lumea virtuală mai adânc și mai rapid decât ne-am fi putut imagina cu doar un an în urmă, iar ușurința de proliferare a falsurilor devine tot mai tulburătoare”, scrie într-un articol publicat de revista de specialitate Times Higher Education profesorul Tim Blackman, vice-cancelar al The Open University, mare universitate britanică având o lungă tradiție de predare la distanță. În acest context, el face trimitere la rolul educației de a preveni înșelăciunea și afirmă: “pentru ca învățământul superior să poată vaccina populațiile împotriva dezinformării, e nevoie să universalizăm accesul la acesta”.

• The Open University din Marea Britanie, unde Tim Blackman este vic-cancelar, este una dintre cele mai mari universități din lume, din punct de vedere al numărului de studenți. Instituția se concentrează de mulți ani, pentru studiile de licență, pe învățământ la distanță. Tim Blackman, cu o carieră de management universitar, este profesor în domeniul științelor sociale.

În articolul său, el citează o carte a expertului în educație Alex Beard, “Nature Born Learners”, care susține că, în lumea digitală, cel mai important rol al educației este acela de a forma “capacitatea de a nu fi înșelat”. Potrivit articolului citat, “învățământul trebuie să îi învețe pe elevi și studenți nu doar să creeze și să descopere informații, ci și să descopere ceea ce nu este adevărat (…)”.

Autorul semnalează încă o problemă, legată de utilizarea tot mai extinsă a inteligenței artificiale: “companiile folosesc deja inteligența artificială în recrutare, dar judecățile făcute de algoritmi se bazează pe opiniile despre lume ale unui grup social foarte restrâns, format din absolvenți ai unui numpr mic de universități foarte selective”.

De aceea, continuă argumentul, este nevoie acum de mai multă alfabetizare a oamenilor în domeniul inteligenței artificiale și de o mai mare participare la discuțiile și inițiativele pe această temă.

Aici intervine învățământul superior: potrivit profesorului citat, universitățile pot contribui la întărirea acestei alfabetizări, dar “pentru ca aceasta să funcționeze, e necesar să deschidem universitățile către mai multe tipuri de studenți. Universitățile fiind și în avangarda tehnologică a digitalizării, incluziunea și diversitatea sunt cu atât mai importante.”

Rolul de „vaccin împotriva dezinformării”

Autorul afirmă că, “pentru ca învățământul superior să poată vaccina populațiile împotriva dezinformării, trebuie să universalizăm accesul la acesta, așa încât mintea fiecăruia să poată dezvolta cele mai puternice talente, să atingă nivelul de alfabetizare informațională necesar pentru a minimiza răspândirea și influența falsurilor. Acest lucru este cu atât mai adevărat când politicienii populiști, a căror bază e formată din cei fără acces la învățământ superior, își clădesc puterea pe ignoranță.”

Profesorul Blackman afirmă că, din punct de vedere al tinerilor dornici să învețe, accesul la educație superioară nu ar fi greu de obținut, dar în multe țări sistemele de învățământ nu vizează dezvoltarea abilităților tuturor, ci promoverază o selecție umană și creează o diviziune socială profundă. Or, afirmă autorul, “pentru era digitală e nevoie nu să stabilim cine este cel mai bun, ci (..) cum putem să lucrăm mai bine împreună.”

• În opinia autorului, trei lucruri ar fi definitorii pentru educația viitorului, în pofida faptului că tehnologia permite mașinilor să acționeze în toate aceste zone: să înveți să gândești, să înveți să faci (experimente, construirea unei argumentații etc.), să înveți să îți pese.

Același profesor avertizează că, în același timp, există și riscul ca digitalizarea să “ucidă” universitățile publice, pentru că inovația digitală subminează modelul “lucrului bun învățat”, valabil pentru totdeauna, încurajând în schimb învățarea continuă și cea bazată pe cicluri scurte de predare pe teme aflate la mare căutare. Acestea, însă, “nu pot să devină un sistem public de sănătate pentru lumea digitală. Numai universitățile publice pot să joace acest rol”.