Când mă ambiționez să ofer copilului tot ce mi-a lipsit mie, adesea nu sunt în relație cu copilul meu, ci cu mine însămi. Confuzia aceasta între nevoile copilului care am fost eu și nevoile copilului meu mă face să nu văd ce simte el, ce își dorește el, ce îi place lui, ci să fac eforturi disperate să umplu o gaură neagră din mine copleșindu-l pe EL cu ce mi-ar fi plăcut MIE atât de mult să am, să fac, să primesc.
Asta mă face să uit că timpurile s-au schimbat, că azi copilul meu trăiește în altă lume, cu alte jucării, alte ocupații, alte interese, și mai ales că el este altcineva. Este o persoană întreagă, diferită de mine, cu emoții, vise și preferințe proprii.
Vă invităm să citiți continuarea articolului pe www.terapiafunctioneaza.ro
Îți plac informațiile pe care le găsești aici? Susține Edupedu.ro!
Become a Patron!
Redacția
Doru Căstăian
C.I.
