Pentru cine nu știe, între profesorii care dau concurs pentru Titularizare, majoritatea îl repetă, și nu pentru că nu au avut note peste 7 ci pentru că procedura de mobilizare a personalului nu a fost adaptată stării de fapt.
Dincolo de această deja nedreptate de a supune acești veșnic suplinitori cu note peste 7 la un examen inutil (care nu e singurul), urmează abuzul birocratic: an de an, aceiași profesori depun fizic niște dosare, cu puține modificări, retușabile prin adăugare, la inspectorate, aceleași documente care oricum există deja în sistem.
Doar în pandemie, în 2021, dosarele s-au putut depune online, în rest, în ciuda declarațiilor publice dosarele s-au depus și se depun personal, se stă la coadă de dimineață până după-amiază și mai absurd ca oricând, profesorul trebuie să aducă nu mai puțin de patru documente legate de aceeași temă:
- declarație pe proprie răspundere că nu a săvârșit abateri…de orice fel;
- cazier;
- adeverință de integritate… morală, acestea două, ambele de la poliție;
- adeverință de la școală pe ultimii trei ani cum că nu a fost sancționat disciplinar.
Și acum, surpriza: aceiași profesori care tot dau Titularizare de mulți ani, și tot schimbă școlile, și au cel puțin 2 școli, unii câte 6, alții câte 4 (și am optat intenționat pentru scrierea în cifre a numărului școlilor) vă rugăm să apreciați: cam de la câte școli va trebui să ceară nu doar situația laborală (numitul Revisal, pe trei ani) ci și acele adeverințe că profesorul nu a fost sancționat disciplinar?!
Nu doar că nu s-au redus hârtiile de făcut, din învățământ, ci chiar au fost în mod umilitor înmulțite.
Oare politicienii care au intrat prima dată într-o funcție în ultimii trei ani, au avut de pus la vreun dosar, așa cum îi obligă pe profesori?
Cine este coordonatorul metodologiei acestui aberant concurs, valabil doar pentru cei care intră pentru prima dată în sistemul de învățământ?
Ce fel de eficiență se așteaptă de la niște profesori care nu își primesc statutul legal conform notei, supuși an de an discriminării, unui același examen care nu devine o rutină ci un stres, pentru persoane care nu mai au 20 de ani deja?
Cum să intre profesori cu vocație aici când dinamica evoluției profesionale este menținută sub nivelul formării?
Cine gândește oare în acest sistem conform unor standarde de respect și atenție pentru cei care sunt responsabili de educarea și formarea unor generații viitoare?
În care profesie, vă rog, prezumția de vinovăție este înaintea acuzării efective?
Oare ce profesor cu antecedente, verificabil în sistemul digital, ar mai putea opta pentru examen în învățământ?
Ce sens au toate aceste adeverințe care sunt formale pentru un procent de 99,9% din mulțimea profesorilor?
Cui folosește o asemenea verificare – de patru ori?!- că nu ai făcut nimic reprobabil?
De ce e nevoie de documente scrise, de copii după documente, în fiecare an, pentru a verifica ceea ce există deja în arhivă, fie ea online sau fizică?
Despre autor:
Nina Vasile este profesoară de filosofie, scriitoare, doctor în filosofie.
___________
Nota redacției: Articolul a fost publicat inițial în 2020 și republicat acum la propunerea autoarei, în tot acest timp nefiind înregistrată nicio schimbare în birocrația pentru angajarea în învățământ.
Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Foto: 9079909 © Aldegonde Le Compte / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Advertorial
Ștefan Lefter
Redacția
Diana Ghimiși