Sorin Costreie, propus pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, a fost audiat luni, 19 octombrie 2026, începând cu ora 16:00 în Parlament și a primit aviz favorabil în Comisii, potrivit calendarului audierilor viitorilor membri ai Guvernului propus de premierul desemnat Luca Niculescu.
Sorin Ionescu, propus ca ministru delegat pentru Învățământul Preuniversitar va fi audiat între orele 17:00 și 18:00.
- Cine e Sorin Costreie, ministrul propus la Educație: profesor universitar din această vară, filosof ca formare, consilier pentru trei premieri și pentru președintele actual / Ce spunea despre salariile profesorilor, meditații, Legea 141/2025 și comasarea universităților
Despre nominalizarea iminentă a lui Sorin Costreie, Edupedu.ro a scris miercuri, 14 octombrie. – SURSE Sorin Costreie, consilierul prezidențial pe educație, în discuții pentru a prelua funcția de ministru al Educației și Cercetării în Guvernul Luca Niculescu
Principalele măsuri anunțate
Investiții majore în educația timpurie, cu precădere în mediul rural.
Toate cele trei testări ne arată o diferență foarte mare, în special în rural. Asta, ca un condensator care se lărgește, tensiunea creată între cele două Românii se intensifică. La noi, lucrurile stau și mai grav, dar, deocamdată e liniste sociala.
Program masiv de formare inițială și continuă, de lungă durată. Trebuie să avem profesori foarte bine pregătiți și motivați.
Profesionalizarea leadershipului educațional: un corp profesional cu accent pe management, lideri și inspectori bine formați, iar din acest corp să îi selectăm pe viitorii directori. Nu e o idee nouă.
Un program național de retenție și stimulare a resursei umane. Să avem tineri profesori bine pregătiți, care vin și vor să își facă meseria.
Digitalizarea: suntem pe ultimul loc la competențe digitale. Să vedem cum integrăm AI în învățare.
Sorin Costreie – intervenția in Parlament
Ministerul Educației, deci cumva trebuie să veghem și să vedem ce se întâmplă cu toată educația. Aș vrea aici să mutăm accentul de pe testare pe învățare, pentru că, dacă ne uităm cu atenție la sistem, copiii sunt învățați scheme. În loc să li se hrănească curiozitatea naturală, imaginația și căutarea, ei învață ca să facă bine la testele pe care le au, ca, bineînțeles, să aibă succes. Aici intervine întrebarea: pentru ce facem educație? Ca să aibă succes în școală sau o facem ca să aibă succes în viață, cu tot ce înseamnă viața, să se angajeze în familie, în societate și așa mai departe?
De aici voiam să plecăm. Cred că noi acum hrănim o cultură a standardizării și a memorării și trebuie să ne focalizăm pe ce cred eu că sunt trei lucruri foarte importante. Foarte pe scurt: unu, să avem o educație reflexivă. Doi, să fie relevantă. Trei, trebuie să fie inclusivă.
Și testele ne arată asta, pentru că anul acesta am avut rezultate la mai multe testări. A fost un raport UNICEF la începutul anului, după care au venit rezultatele PISA, ca un duș rece, iar ele au fost confirmate de alte rezultate de la OCDE. Sunt multe de făcut.
Punctul central pe care mi-l propun, și ni-l propunem, pentru că venim ca o echipă, este să restabilim încrederea în sistem: încrederea elevilor în profesori, a profesorilor în părinți, a societății în educație și așa mai departe.
Acum o să vă puneți în mod firesc întrebarea: bine, dar cum facem? Eu am fost, acum doi ani, parte a unui demers în care mi-am pus problema, și nu doar eu, pentru că nu eram singur: cum schimbăm sistemul fără să schimbăm sistemul, sistemul fiind această arhitectură educațională cu planuri-cadru, programe, manuale și așa mai departe. Percepția publică este că totul se face pe repede înainte și că e ceva foarte formal. Și asta nu e bine, pentru că hrănește ideea că suntem o formă fără fond, și nu e bine pentru că copiii sunt descurajați să aleagă calea cunoașterii și a educației pentru a avea succes în viață.
Atunci, trei lucruri cred că trebuie prioritizate. Unu, cum am spus, gândirea reflexivă și creativă ca rezultate ale învățării. Doi, să ne ducem la începuturi, să vedem ce facem cu educația timpurie și să începem cu această bună modelare de la început. Trei, tot procesul instructiv-educativ trebuie să fie ancorat în valori, deci o educație pentru valori.
Mai concret, o să vă spun acum măsurile pe care le văd eu prioritizate. Sunt mai multe și, în parte, se regăsesc, normal, în programul de guvernare pe preuniversitar.
Unu, trebuie să avem investiții majore în educația timpurie, cu precădere în mediul rural, pentru că, așa cum v-am spus, avem nevoie și de o educație echitabilă, iar toate cele trei testări ne arată o diferență foarte mare, în special între urban și rural. Este ca un condensator care se lărgește, în sensul că tensiunea socială acumulată în acest condensator, între cele două Românii, este foarte mare, pentru că creează frustrare. E un lucru pe care nu-l vedem doar în România. Uitați-vă zilele acestea la Franța, la Italia, la elevii care au ieșit în stradă și care cer exact același lucru. La noi lucrurile stau și mai grav, dar deocamdată, slavă Domnului, avem parte de liniște socială.
Doi, un program masiv și intensiv de formare inițială și de lungă durată, pentru că ținta sunt oamenii, în primul rând copiii. Dar ca să ajungi la copii și să-i formezi cum trebuie, trebuie să avem profesori foarte bine pregătiți, dedicați și motivați.
Trei, profesionalizarea leadershipului educațional. Aici vrem să creăm un corp profesionist, cu accent pe zona managerială, în care să avem lideri, directori, inspectori, tot ce înseamnă lideri educaționali bine formați, iar din acest corp să luăm pe viitorii conducători ai unităților școlare. Nu este o idee nouă, se întâmplă deja în unele țări. N-am face decât să o implementăm și să scăpăm de anumite probleme pe care le avem acum.
Patru, un program național de susținere și stimulare a resursei umane. Sistemul trebuie să devină atractiv și să avem tineri profesori bine pregătiți, care vin și vor să își facă meseria.
Șase, trebuie să vedem ce facem cu digitalizarea. Suntem pe ultimul loc în Europa la competențe digitale. Mai mult decât atât, trebuie să vedem cum integrăm în procesul de predare inteligența artificială, astfel încât să micșorăm diferența de care vă spuneam.
Asta pe preuniversitar. Pe universitar o să vă spun cele mai puține lucruri, pentru că e locul din care vin. Dar ce mi-aș dori să avem? O fluidizare și o flexibilizare a curriculumului, adică studenții să își poată alege mult mai ușor rute alternative, și o focalizare pe interdisciplinaritate.
Iar pentru cercetare cred că trebuie să ne stabilim niște domenii prioritare, cum ar fi inteligența artificială, biotehnologiile sau semiconductorii, să investim în ele, să devenim competitivi și să avem o finanțare corespunzătoare și predictibilă în sistem, cu o grijă aparte pentru marile proiecte de cercetare, ELI-NP și DANUBIUS. Și, cu o grijă și mai importantă, aici vorbesc de toate cele trei componente: creând copii creativi și inovativi, ducându-i în universitar și specializându-i, să-i avem în institutele de cercetare cât se poate de competitivi și să facem transferul tehnologic, transferul de cunoaștere și de inovație către societate și economie. Deci mi-aș dori o creștere a colaborării între universități, institute de cercetare și, în genere, preuniversitar.
