Luciana Antoci, consilier guvernamental la cancelaria premierului remarcă faptul că un student care dorește să devină profesor face practică puțină și că educația se face într-un mod generalizat. Ea a dat exemplu faptul că studenții fac puțină practică și aceea se face în colegii „de top”, iar apoi ajung în școli în mediul rural unde comunitatea este total diferită. Declarațiile au fost făcute luni, 5 octombrie 2026, la dezbaterea „De la investiție la impact. Ce rezultate vrem de la investițiile în educație?”, organizată de MIPE și World Vision.
„Știm cu toții că astăzi, la universitate, un aspirant la cariera didactică face practică pedagogică foarte puțină și face exclusiv într-un colegiu național de top, pentru că acolo sunt mentorii de practică pedagogică, iar după ce termină facultatea ajunge profesor, cel mai adesea într-o școală rurală, care înseamnă o comunitate total diferită decât ceea ce a văzut în practica pedagogică și în fața căreia se simte complet dezarmat”, a spus Luciana Antoci în conferința de presă.
Ea a remarcat faptul că „o zonă spre care ar trebui orientată foarte atentă resursa în anii următori este pregătirea aspiranților la cariera didactică în acord cu nevoile reale din școli”.
Redăm fragmente din declarația consilierului guvernamental Luciana Antoci în cadrul conferinței de presă
Luciana Antoci, consilier guvernamental: Trebuie să luăm în calcul un aspect că nu se realizează, din păcate, în România, o pregătire a resursei umane pentru sistem în acord cu realitățile din școli. A punctat foarte bine domnul ministru faptul că, din păcate, educația se face pe o formulă generalizată acum, fără să luăm în calcul nuanțele, diferențele, discrepanțele dintre medii și comunități. Știm cu toții că astăzi, la universitate, un aspirant la cariera didactică face practică pedagogică foarte puțină și face exclusiv într-un colegiu național de top, pentru că acolo sunt mentorii de practică pedagogică, iar după ce termină facultate ajunge profesor, cel mai adesea într-o școală rurală, care înseamnă o comunitate total diferită decât ceea ce a văzut în practica pedagogică și în fața căreia se simte complet dezarmat.
Foarte mulți dintre colegii tineri din sistem mi-au spus în diverse contexte că se simt neechipați pentru cariera didactică la absolvirea universității și cumva nepregătiți să facă față tuturor provocărilor, ceea ce ridică un foarte, foarte mare semn de întrebare. Prin urmare, o altă zonă spre care ar trebui orientată foarte atentă resursa în anii următori este pregătirea aspiranților la cariera didactică în acord cu nevoile reale din școli. Și aici eu mai vin cu o propunere care poate să pară foarte aplicată, foarte precisă, dar care reflectă și ea o nevoie și o realitate a sistemului de educație din România, care este foarte fragmentat.
Avem un număr de școli foarte mare, mai ales în rural, număr de școli cu puțini copii. Avem foarte multe clase în care se învață în continuare în regim simultan, evident, într-o pedagogie care nu mai este de secol XXI (…). E nevoie ca mediul academic să-și schimbe formula de pregătire a cadrelor didactice și să ofere studenților posibilitatea de a obține dublă sau triplă specializare, în așa fel încât în mediul rural să se poată titulariza, să-și facă mai ușor o normă. Vin aici cu un exemplu: un profesor care ar fi pregătit pentru matematică, informatică, fizică și ar găsi mult mai ușor o normă întreagă într-o școală rurală, ar avea continuitate la clasă și ar putea să predea transcurricular și cu aplicabilitate practică, în așa fel încât să-i pregătească pe elevi pentru rezultate mai bune la testările PISA.
Din păcate însă, pregătirea aceasta se face în continuare pe o formulă care este depășită și care nu corespunde nevoilor din școlile din România”.
