Experiența personală ca pacient și lipsa formării academice în comunicarea veștilor dificile sunt două dintre realitățile semnalate de medicul stomatolog Irina Șerban, care atrage atenția asupra unei lacune importante din educația medicală: absența cursurilor dedicate relației medic-pacient, după cum declară aceasta într-un interviu pentru Ziarul Lumina.
„Am fost și eu pacient când eram copil. Așa că știu cum este. Cine m-a învățat? Cred că mi-a rămas în minte, așa ca un exemplu, doamna doctor la care mergeam când eram mică, care din fericire activează și acum. Și era foarte tânără. Și să știți că de multe ori mă gândesc la ce făcea dânsa și cum mă primea în cabinet când eram mică. Pentru că, până să ajung la dânsa, am mai avut niște experiențe neplăcute la alți stomatologi și știu cum e”, spune medicul, explicând cum empatia față de pacienți s-a format în primul rând din propriile trăiri.
În ceea ce privește pregătirea din facultate, Irina Șerban subliniază că studenții nu sunt instruiți sistematic pentru a comunica diagnostice sensibile. Întrebată dacă a urmat în timpul studiilor superioare cursuri de comunicare cu pacienții despre diagnostice, medicul a spus că „la noi nu există, din păcate, în facultate; în curriculă, nu există așa ceva”. Ea a dat exemplul Angliei, unde există asemenea cursuri, care se numesc „Breaking Bad News”.
- „Există niște cursuri care se învârt în jurul acestui lucru și e foarte bine că e așa. La noi, nu există, din păcate, în facultate; în curriculă, nu există așa ceva”. Chiar și în stomatologie, unde cazurile nu par dramatice la prima vedere, impactul asupra pacientului poate fi major: „pierderea ultimului dinte este cea mai mare catastrofă pentru că, pentru un pacient, înseamnă apropierea de vârsta senectuții”.
Medicul atrage atenția și asupra situațiilor în care diagnosticul are implicații pe termen lung: „Sau atunci când comunici, de exemplu, unui adult că are o boală parodontală – și știm că boala parodontală are evoluție cronică și, uneori, stagnează, dar nu e curabilă. Asta înseamnă că, încet, încet, își va pierde dantura”. Totuși, Șerban menționează că ar putea exista inițiative recente: „Sunt cursuri și la noi, cred. Nu aș ști să vă spun sigur, dar cred că au început să fie cursuri postuniversitare pe această temă. Am înțeles că sunt mai ales pentru colegii de la medicină generală”.
În lipsa acestor cursuri, baza formării rămâne semiologia, disciplina fundamentală a primilor ani: „Semiologie am făcut în primul an de facultate. Se ocupă cu studiul semnelor și simptomelor. Cum să citești pacientul, mai exact. E adevărat că observi pacientul de cum intră pe ușă. Mersul îți spune ceva, faciesul, culoarea pielii și, ulterior, începem cu inspecție, palpare, percuție, o auscultație și toate procedurile acestea care constituie arsenalul semiologiei. Și semiologia, într-adevăr, alături de fiziologie și de anatomie, constituie abecedarul medicinei”.
Foto: Edhardream | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
G4Media.ro
Redacția
Mihai Peticilă