Meseria de profesor în lume: salarii mari și educație descentralizată în Germania, libertate la clasă pentru profesori în Finlanda. Salarii mici și clase supraaglomerate în Israel – analiză FranceInfo

Foto: © Volodymyr Tverdokhlib | Dreamstime.com

Anul acesta, în Franța au loc alegeri prezidențiale, iar una din mizele candidaților pentru Palatul Élysée este Educația: largi dezbateri pe reforme, salarizare, schimbări în parcursul elevilor, ele au loc în Republică de luni încoace. În acest sens, publicația franceză FranceInfo a publicat un material despre profesori și educație în Germania, Finlanda, Israel.

Iată analiza, concentrată pe trei țări – Germania, Finlanda, Israel, despre profesori, salariile lor, statut și rolul de la clasă, în funcție de ce au remarcat trei jurnaliști francezi ai publicației.

Germania

“De cealaltă parte a Rinului (care străbate Germania în Vest, aproape de granița cu Franța – n. red.), meseria de profesor este deosebit de bine văzută. Deficitul de cadre didactice datorat schimbărilor demografice este un alt factor care contribuie la nivelul ridicat al salariilor din țară. La finalul carierei, salariul poate ajunge la 5.500 de euro brut pe lună. Dar există diferențe semnificative între regiuni”.

În Germania, educația este de competența landurilor. Astfel că landurile sunt cele care stabilesc conținutul programelor de studii și al examenelor, dar și nivelul salariilor în funcție de grilele valabile în întreaga regiune. Prin urmare, în Germania nu există un echivalent al sistemului național de educație, așa cum, subliniază publicația franceză, este în Franța sau, alt exemplu, în România. Profesorii aplică direct la școlile în care doresc să lucreze. Directorii de școli sunt cei care conduc interviurile și selectează candidații.

“În general, salariile sunt mult mai mari decât în Franța. Un profesor debutant în învățământul primar câștigă între 3.500 și 4.000 de euro brut pe lună. În școlile gimnaziale și licee, salariile variază între 4.000 și 4.600 brut pe lună. Cele mai mari salarii sunt plătite profesorilor de liceu din Baden-Württemberg, cu 5.665 de euro brut pe lună”, mai notează sursa citată.

Nu există profesori în stradă, nu există greve ale profesorilor în țară, potrivit FranceInfo, făcând referire la grevele recente de amploare din Franța.

Este adevărat că statutul de funcționar public le interzice profesorilor să manifesteze. Cu toate acestea, există nemulțumiri care sunt legate și de variațiile puternice ale statutului cadrelor didactice. De exemplu, orașul Berlin, care a fost puternic îndatorat timp de mai mulți ani, a încetat să mai acorde statutul de funcționar public profesorilor săi din cauza lipsei de fonduri. Acest lucru a avut un efect dramatic asupra școlilor din oraș, profesorii fugind în orașul vecin, Brandenburg, care are niveluri salariale mai mari.

Finlanda

Această țară scandinavă este adesea considerată un model în materie de educație. De la începutul studiilor pe baza evaluărilor PISA, care testează cunoștințele elevilor în vârstă de 15 ani, Finlanda se află pe primele poziții în rândul țărilor europene, cu mult înaintea Franței. “Dar se pune întrebarea: suntem pregătiți să acceptăm toate schimbările culturale și sociale pe care le implică acest lucru”, dacă s-ar dori preluat acest model în Republică? întreabă jurnaliștii francezi.

“Pentru a răspunde la această întrebare, ne putem uita la profesori. Un profesor finlandez predă între 18 și 24 de lecții pe săptămână, la care se adaugă două ore de ședințe de predare. Aceștia trec printr-un proces de selecție drastic – rata de succes la examen variază între 8 și 20% – la finalul căruia trebuie să își “vândă” abilitățile directorilor și diriginților care îi vor angaja. Un sistem școlar de tip finlandez presupune, de asemenea, aproximativ 20 de elevi pe clasă și salarii de peste 3 000 de euro pe lună”, conform sursei citate.

Altă remarcă este și următoarea: “există și problema pedagogiei. În timp ce în Franța, accentul este pus pe disciplină și note, în Finlanda, cuvintele cheie sunt “inițiativa elevilor” și “evidențierea calității elevilor”. Profesorul nu poate acorda note sub 4 din 10, dar are libertatea totală de a adapta lecția. Trebuie să mă asigur că elevii mei pot comunica în limba engleză, dar ce metodă folosesc depinde de mine, spune Hemi, profesor de limbi străine în Finlanda, citată de publicație. “Deci, dacă în clasa mea funcționează mai bine proiectele, sau jocurile, muzica, așa fac”.

În plus, “nu există teama că un inspector școlar vă va aminti, ca profesor, programa școlară pe care o aveți de urmat: inspectoratul a fost desființat în anii 1990. Modelul finlandez încearcă să fie exportat. Există chiar organizații care vând know-how finlandez în străinătate – ele nu fac mai mult decât să amintească regulile valabile în orice reformă școlară: ai nevoie de timp, trebuie să mergi treptat și, mai presus de toate, ai nevoie de consens politic”.

Israel

În statul evreu, există diferite tipuri de educație: multe școli publice, școli private, yeshivas – aceste școli în care se predă doar religia. Dar dacă ne concentrăm pe școala publică, care aparține de stat, “putem spune că profesorii sunt plătiți destul de prost. La începutul carierei lor, dar și după mai mulți ani, profesorii din Israel – atât în școlile primare, cât și în cele secundare – au salarii derizorii. Potrivit unei analize anuale a educației în țările OCDE, publicată în septembrie 2021, profesorii din această țară sunt plătiți mai puțin decât media, în timp ce clasele israeliene sunt printre cele mai aglomerate”.

De fapt, ei câștigă cu 6% mai puțin atunci când salariile lor sunt comparate folosind o scară a puterii de cumpărare, în parte pentru că viața este scumpă în Israel. Uneori, salariul lor de pornire poate fi mai mic decât salariul obișnuit al chelnerilor. Potrivit unui sondaj publicat de cotidianul economic israelian The Marker, unul din cinci profesori israelieni părăsește profesia în primii trei ani.

Conform aceleiași surse, profesorii israelieni protestează de mult timp, criticând faptul că autoritățile din educație nu provin din rândul cadrelor didactice. Aceștia cer o creștere a salariului sau a prestigiului general al profesiei, iar la începutul fiecărui an școlar există amenințări cu greve conduse de sindicatul profesorilor. Ca urmare, în Israel există un deficit real de profesori.

O penurie care exista deja înainte de pandemia de coronavirus, dar care nu face decât să se agraveze. Principalul sindicat al profesorilor se teme de un început dificil al noului an școlar în septembrie anul viitor, dacă nu se ajunge la un acord asupra salariilor în iunie, menționând închiderea unor clase întregi.

Foto: © Volodymyr Tverdokhlib | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Exit mobile version