Proiectul de programă pentru Limba și literatura română – clasa a IX-a ar trebui „oprit” și readus „împreună cu celelalte clase”, deoarece așa „nu există și celelalte componente”, a apreciat președintele Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, într-o dezbatere organizată joi, 11 decembrie, de Academia Română pe tema acestei programe. El a apărat ideea de a folosi un model vechi de predare a literaturii, dar a spus că e de preferat o abordare care să țină cont și de teme: „ Putem să facem o variantă între tematic și diacronic”.
„Cineva spunea, unul dintre cei mai vocali, că chestia asta ne duce cu zeci de ani în urmă. Oare o fi rău? O fi rău că la limba și literatura română ne întoarcem la o experiență pe care am avut-o generații întregi care au dat scriitori de primă mărime și în cadre didactice și un mediu academic ilustru (…)”
- Amintim că filologul Liviu Papadima a fost printre primii care au acuzat abordarea învechită din noua programă. El a recomandat refacerea completă a componentei de literatură din proiectul pentru Limba și literatura română – liceu, spunând între altele că „îmi amintește foarte clar de programa pe care am învățat eu ca licean, acum 50 de ani”.
Varujan Vosganian a făcut de două ori referire la „manuale”, fie de liceu în general, fie de clasa a IX-a, fără să fie clar dacă se referă la manualele existente în prezent sau la proiectul de programă sau alte documente ce vor fi folosite pe viitor. El a făcut, însă, referire la ele în contextul nevoilor de predare pe viitor, spunând, între altele: „Eu simt nevoia să avem totuși un canon. Există în manualul de clasa a IX-a pe care l-am văzut autori de care eu nu am auzit. Și conduc Uniunea Scriitorilor! Dacă nu am auzit, poate e vina mea, dar în orice caz ei nu se numără printre scriitorii de vârf din literatura noastră”.
În intervenția sa în dezbaterea organizată joi de Academie, Varujan Vosganian a spus că Uniunea Scriitorilor „încurajează viziunea diacronică”, dar în așa fel încât să nu se limiteze la o abordare cronologică: „Viziunea cronologică spune cum au fost lucrurile. Viziunea diacronică aduce memoria și memoria față de trecut. Spre deosebire de trecut, care e adevărat sau fals, memoria spune ce e bun, ce e rău și induce o dimensiune valorică. Memoria este axiologie, trecutul este cronologie.”
O propunere a sa a fost „să facem o variantă între tematic și diacronic. De exemplu, atunci că vorbim de psaltire, putem să-i adăugăm acolo pe cei care au folosit psalmi. Putem să-i adăugăm acolo pe Arghezi, pe Ioan Alexandru, pe Daniel Turcea, pe Vasile Voiculescu (…)”.
Varujan Vosganian s-a plâns, în același timp, de lipsa literaturii contemporane în manuale – fără să fie clar dacă se referă la cele folosite în prezent – și a afirmat că „ai impresia că din 1980 nu s-a mai scris aproape nimic”.
- Iar despre elaborarea proiectului de programă, a apreciat că nu a existat suficientă transparență: „am avut sentimentul nelămurit că nu a existat transparența cuvenită în această comisie. Am avut discuții cu mai mulți membri ai comisiei, care mi-au spus că au fost nepregătiți să primească programa în forma ei finală și că nu a existat o dezbatere pe tema asta”.
Pentru președintele Uniunii Scriitorilor, o preocupare a fost ca dezbaterea pe noua programă să nu fie atinsă de „elemente extraliterare” precum „polical correctness” sau „cancel culture”. Dezbaterea să nu fie nici „contaminată” de„mutarea accentului de pe unicitatea și creativitatea culturii pe caracterul de masă și pe producția de serie în domeniul culturii”, optică despre care el spune că s-ar manifesta „la Ministerului Culturii și în dezbaterea europeană”.
Declarațiile lui Varujan Vosganian – pe larg (nu au fost incluse pasajele unde a fost foarte slabă calitatea audio a transmisiei online de la dezbatere):
„În legătură cu modul în care literatura este reprezentată în manuale. Pot să vă spun – așteptăm și programele pe anii următori – că avem o nemulțumire față de modul în care literatura contemporană este reflectată în manualele școlare. Ai impresia că din 1980 nu s-a mai scris aproape nimic. Și, în al doilea rând, avem o nedumerire în legătură cu modul în care se organizează – dispar scriitori care pentru noi sunt foarte importanți, nu apar alții care pentru noi sunt importanți. Și de aceea suntem aici, pentru că împreună cu Academia Română avem multe preocupări în comun (…).
În primul rând, am avut sentimentul nelămurit că nu a existat transparența cuvenită în această comisie. Am avut discuții cu mai mulți membri ai comisiei, care mi-au spus că au fost nepregătiți să primească programa în forma ei finală și că nu a existat o dezbatere pe tema asta. De aceea, îl rog pe domnul ministru, când se va întâlni cu comisia, să întrebe dacă există nemulțumiri privind transparența în comisie, pentru că mi s-a sugerat că ar fi existat un grup restrâns al comisiei care a luat decizia finală, fără să supună și celorlalți colegi. În al doilea rând, această chestiune este foarte importantă. Opinia mea și a colegilor mei din Uniunea Scriitorilor este că ar trebui oprită această programă de clasa a IX-a și readusă împreună cu celelalte clase.
A aduce numai programa de clasa a IX-a e ca o cruciadă a copiilor, fără să existe și celelalte componente. De aceea, într-un fel am vulnerabilizat literatura veche prin faptul că am adus-o doar pe ea, fără să facem și întreaga succesiune. Și aici am să adaug un lucru care este trist pentru mine, faptul că literatura a venit în avangarda… a venit de una singură, a alimentat anumite comentarii pe care eu le dezavuez și care au acuzat pe cei care susțin programa de încurajare a extremismului și a naționalist-comunismului. Mie mi se pare că am mutat dezbaterea de pe limba și literatura română pe acest câmp ideologic minat. Este periculoasă. Și îmi pare rău că sute de de oameni de cultură au semnat acest apel care este făcut și care asociază unei dezbateri literare o astfel de abordare extraviterară. Apoi vă pot că noi la Uniunea Scriitorilor încurajăm viziunea diacronică – îî spunem noi – mai mult decât cronologic. Viziunea cronologică spune cum au fost lucrurile. Viziunea diacronică aduce memoria și memoria față de trecut. Spre deosebire de trecut, care e adevărat sau fals, memoria spune ce e bun, ce e rău și induce o dimensiune valorică. Memoria este axiologie, trecutul este cronologie. (…)
Aș vrea să adaug încă ceva. E riscant să mergi cu literatura veche – merg până la pașoptiști, mă opresc până la pașoptiști deșii pașoptiștii nu mai sunt literatură veche – tot manualul de clasa a IX-a e riscant să-l duci la clasa a XI-a. Pentru că în clasa XI-a elevii sunt deja specializați. În clasa XI-a mulți dintre ei știu la ce facultate vor să dea. De aceea, ei nu vor da atenție limbii și literaturii române dacă au alte preocupări. De aceea, este bine asta să se facă la clasa a IX-a, când ei încă nu sunt specializați și atenția lor poate fi distribuită pe mai multe canale.
Nu-mi place acest argument că adolescenții au evoluat. Sigur că au evoluat. Dar atenție, școala nu este ca elevii să ne învețe pe noi, ci profesorii să îi învețe pe elevi și să învețe, la urma urmei, unii pe alții. Nu putem să mergem în ritmul în care ar dori elevii să o facă (…). Spunea foarte bine un om politic, oamenii m-au ales să îi conduc, nu să-i urmez. Așa și școala, școala trebuie să conducă o generație, nu să urmeze o generație. De aceea argumentul acesta că tinerii au evoluat este foarte bun, dar orice evoluție presupune o legătură de tradiție și modernitate. (…)
Apoi, eu simt nevoia să avem totuși un canon. Există în manualul de clasa a IX-a pe care l-am văzut autori de care eu nu am auzit. Și conduc Uniunea Scriitorilor! Dacă nu am auzit, poate e vina mea, dar în orice caz ei nu se numără printre scriitorii de vârf din literatura noastră. Apoi, cineva spunea, unul dintre cei mai vocali, că chestia asta ne duce cu zeci de ani în urmă. Oare o fi rău? O fi rău că la limba și literatura română ne întoarcem la o experiență pe care am avut-o generații întregi care au dat scriitori de primă mărime și în cadre didactice și un mediu academic ilustru (…).
(…) Putem să facem o variantă între tematic și diacronic. De exemplu, atunci că vorbim de psaltire, putem să-i adăugăm acolo pe cei care au folosit psalmi. Putem să-i adăugăm acolo pe Arghezi, pe Ioan Alexandru, pe Daniel Turcea, pe Vasile Voiculescu, astfel încât, când vorbim de temele acelea, să arătăm că ele nu au murit acolo și ele au continuat și au avut ecou în literatura română, în continuare.
Aș vrea de asemenea ca în dezbaterea asta să nu vină elemente extraliterare și suspiciuni de interese care n-au legătura cu asta. Există proiecte europene care merg pe ideea transnaționalizării literaturilor. Există tentative de a deznaționaliza literaturile, sau de a le încărca de tematici de gen, political correctness sau cancel culture. Eu zic că trebuie să ținem departe literatura de asta. Și aș mai avea un singur lucru să spun, la sfârșit: nu vreau să contaminăm dezbaterea privind manualele de limbă și literatură română cu o anumită optică care există astăzi la Ministerul Culturii și în dezbaterea europeană – mutarea accentului de pe unicitatea și creativitatea culturii pe caracterul de masă și pe producția de serie în domeniul culturii. Strategia culturală, care a avut mai multe variante, nu mai vorbește nici de literatură, nici de muzică, nici de pictură. Acolo cuvântul „scriitor” sau cuvântul „compozitor” este exclus complet.
Se vorbește de industrii creative, despre lucători culturali, ceea ce este impropriu pentru cultură, pentru că cultura nu este industrie. Ea are și o dimensiune industrială, sigur, profitabilă. Și cele mai multe finanțări în strategia asta se dau pentru amenajări de hidroizolație a clădirilor, către digitalizare și către industriile creative, uitându-se complet că, de fapt, cultura trăiește prin unicitate și mai ales prin cultura de vârf. Ceea ce dă identitate unei culturi este piatra din vârful piramidei și asta trebuie să continuăm. (…)”
Redacția
Mihai Peticilă
Diana Ghimiși