Replică a universitarului Liviu Papadima în dezbaterea pe programele de limba și literatura română la clasa a IX-a – 2026. Profesorul îi reproșează președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, că intervenția acestuia despre programele de limba și literatura română pentru liceu conține „interpretări hazardate” și „inadvertențe de documentare”. Într-un al doilea text publicat pe Contributors, Papadima îi răspunde lui Pop că ar prelua, fără verificare, afirmații despre programele în uz.
„Îngăduiți-mi să va atrag atenția, ca unui istoric cu o amplă experiență, că declarațiile dvs. cu privire la programa de limba și literatura română pentru liceu aflată în uz și la proiectul recent pus în dezbatere sunt împânzite nu numai de interpretări hazardate ci și de evidente inadvertențe de documentare”, îi răspunde Papadima, fost decan al Facultății de Litere a Universității din București, președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.
Reacția vine în contextul în care Ministerul Educației a pus în consultare publică până pe 12 decembrie 2025 proiectul programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, parte din setul de programe pentru liceu asociate noilor planuri-cadru. Proiectul a stârnit dezbateri în mediul educațional și universitar, inclusiv pe tema ponderii literaturii vechi, a abordării cronologice și a echilibrului dintre conținuturi și competențe (lectură, interpretare, argumentare, redactare).
- Printre critici se numără profesorul universitar Liviu Papadima, profesoara de didactica limbii și literaturii române Florentina Sâmihăian de la Facultatea de Litere a Universității din București, dar și cei peste 200 de cercetători ai Academiei Române, scriitori, regizori și alți profesori care marți, 9 decembrie, au lansat un memoriu prin care cer Ministerului Educației „regândirea integrală” a programei propuse la română pentru clasa a IX-a: „Conține erori impardonabile, descurajează lectura și riscă să amplifice analfabetismul funcțional”.
- Pe de altă parte, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a sărit în apărarea variantei de programă de Literatura română propusă de Ministerul Educației, cu cronicarii la clasa a IX-a, și îi numește „toboșari ai vremurilor noi” pe profesorii critici, într-un punct de vedere transmis presei luni, 8 decembrie. Detalii aici
Papadima: „colportările complet eronate” și apelul la consultarea textelor de programă
În textul de pe Contributors, Papadima susține că unele dintre afirmațiile lui Ioan-Aurel Pop despre programele de liceu sunt „colportări complet eronate” și îi cere să consulte documentele înainte de a trage concluzii. „nu a existat în tot acest răstimp vreo programă care să fi propus ca «limba română să fie predată la liceu fără gramatică». Aveți tot dreptul să vă mirați, nu însă și temeiul. Asta e una dintre colportările complet eronate – intenționat sau nu, mi-e greu să îmi dau seama – privitoare la programele în uz”, scrie Papadima.
El invocă explicit formulări pe care spune că le conține programa în vigoare: „Cea dintâi și cea mai importantă Competență generală vizată de actuala programă de clasa a IX-a este: «Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și în producerea mesajelor în diferite situații de comunicare»” și adaugă: „Chestiuni de felul acesta veți găsi în continuare din abundență și în programa de clasa a IX-a și în cele de clasa a X-a, a XI-a și a XII-a. Cu o singură condiție: să binevoiți să consultați mai întâi textele la care vă referiți”.
Papadima îl contrazice și în privința „gramaticii”, susținând că termenul este folosit impropriu în intervenția președintelui Academiei Române: „În studiul limbii, «gramatica» se referă, stricto sensu, la două subdiviziuni ale lingvisticii: sintaxa și morfologia (dex: «Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții»). Or, folosirea eficientă a limbii implică mult mai multe aspecte ale acesteia, vizate, între altele, de discipline precum semantică, stilistică, lexicologie și lexicografie, fonetică și fonologie, frazeologie, pragmatică etc. etc.”.
Papadima: „Evident fals!” despre „reorganizarea tematică” și modelul „multicriterial”
Un alt punct pe care îl numește „neadevăr” este afirmația potrivit căreia actualele programe ar fi urmărit ca „literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic”: „Cel de al doilea neadevăr pe care îl proferați este că actualele programe ar fi urmărit ca «literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic». Evident fals!”.
În argumentația sa, Papadima spune că programele în uz ar propune o abordare „multicriterială”, cu unghiuri diferite pe fiecare an: „Programa în uz propune un model de abordare multicriterial.” și precizează: „clasa a IX-a, temele literaturii – în relație cu caracteristicile de vârstă ale elevilor –, clasa a X-a, structuri literare […] – clasa a XI-a, precum spuneam, istoriei literare – curente, epoci, autori și opere reprezentative etc. – iar clasa a XII-a, valorizării – formării discernământului critic, al disocierii dintre ”judecata de gust” și ”judecata de valoare (estetică)”.”
- În aceeași logică, Papadima respinge ideea că un proiect de programă axat pe istorie literară ar „remedia” lipsuri inexistente: „Însă nu se poate afirma, sub nicio formă, că un proiect de programă care propune abordarea literaturii dintr-un singur unghi, cel al istoriei literare, ar remedia niște ”lacune” care nu au existat, de fapt, niciodată.”
Modelul francez invocat în dispută: „regula de bază e focalizarea pe text”
Papadima răspunde și comparațiilor cu „alte țări” și dă exemplul programelor franceze, citând o sinteză atribuită Florentinei Sâmihăian: „Iau un singur exemplu, cel al programelor de maternă franceze. Iată cum arată programele franceze pentru a IX-a și a X-a, potrivit excelentei sinteze făcute de colega mea Florentina Sâmihăian: «în programa pentru seconde (echivalent cu clasa a IX-a de la noi), se studiază poezia din Evului Mediu în secolul XVIII, literatura de idei și presa din secolul XIX până în secolul XXI, romanul și narațiunea din secolul XVIII până în secolul XXI, teatrul din secolul XVII până în secolul XXI, iar în première (echivalent cu clasa a X-a de la noi), se studiază poezia din secolul XIX până în secolul XXI, literatura de idei din secolul XVI până în secolul XVIII, romanul și narațiunea din Evul Mediu până în secolul XXI, teatrul din secolul XVII până în secolul XXI»”.
Concluzia lui Papadima, din același pasaj: „După cum se vede foarte ușor, criteriul ordonator dominant nu este cel cronologic, ci cel structural (genuri precum ”poezia”, ”literatura de idei”, ”teatrul” etc.), propunându-se, ca un criteriu secundar, indicarea unor intervale cronologice pentru prezentarea fiecăruia.” și: „Pentru că, indiferent în ce zonă, mai conservatoare sau mai inovativă, a predării limbii și literaturii materne în liceu, regula de bază e focalizarea pe text.”
Critica argumentelor lui Pop: „premise false, concluzii false”
Papadima îl acuză pe Ioan-Aurel Pop că ar trage concluzii greșite din premise greșite: „Aveam, în școala generală, un diriginte a cărui vorbă preferată era «premise false, concluzii false». Mi-am amintit de al citind concluziile pe care le trageți în încheierea diatribei dvs. – «analiză» e, cred, un termen impropriu”.
În plus, contestă explicit echivalarea literaturii cu istoria literaturii: „Domnule președinte al Academiei Române, știți la fel de bine că ecuația ”literatură = istorie a literaturii” e o formulă puternic marcată ideologic, proprie impetuozității construirii statelor naționale în Europa secolului al XIX-lea.” și întreabă: „De ce încercați să ne convingeți că e singura modalitate validă de a înțelege și de a practica studiul literaturii?”
Totodată, Papadima ridică problema nivelului de vârstă al elevilor, în raport cu cerințele istorico-literare: „Mă întreb, domnule președinte al Academiei Române, dacă v-ați pus cumva întrebarea dacă un elev de 15 ani, mediu dotat intelectual, ar mai fi și capabil să înțeleagă, într-un an de studiu la un singur obiect, cel puțin 9 ”-isme” (urmează și ”etc”) asupra definirii cărora până și specialiștilor le e greu să se pună de acord.”
Ce a transmis Ioan-Aurel Pop: reorganizarea cronologică și „toboșarii vremurilor noi”
În punctul de vedere trimis presei luni, 8 decembrie, Ioan-Aurel Pop își argumentează susținerea pentru reorganizarea pe criterii cronologice și pentru accentul pe „tratarea sa în timp” a literaturii. „În vârtejul schimbării, s-a căzut de acord, la finele anilor 1990 și la începutul anilor 2000, ca limba română să fie predată la liceu fără gramatică (?), iar literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic.”, scrie președintele Academiei Române.
El afirmă și că „rezultatul a fost catastrofal, în sensul că, după mai mulți ani, școlile și facultățile de profil au avut un feed-back negativ” și susține că „literatura fără tratarea sa în timp” își „pierde esența”.
În același text, Ioan-Aurel Pop afirmă că „literatura română înseamnă, în primul rând, istoria literaturii, așa cum filosofia este istoria filosofiei” și argumentează că ordinea cronologică ar fi necesară pentru înțelegerea filiațiilor:
- „Mircea Eliade nu poate fi imaginat fără Heliade Rădulescu, fiindcă el nu a căzut cu hârzobul din cer”.
În finalul poziției sale, Ioan-Aurel Pop folosește și formula care a declanșat reacții publice în mediul universitar: „Nu se poate imagina „epoca clasicilor literaturii” – nume devenit acum odios „toboșarilor vremurilor noi” – fără acumulările anterioare.”
Papadima, despre metafora „toboșarilor” și despre „ecourile unui discurs”
În încheiere, Papadima revine la formula folosită de Ioan-Aurel Pop și o leagă de o referință culturală: „Cât despre metafora cu „toboșari ai vremurilor noi” – aluzia este, pentru cine nu știe, la propagandiștii comuniști elogiați de Mihai Beniuc în versurile sale – dați-mi voie să spun că, zău, nu are niciun haz”.
El afirmă și că intervenția președintelui Academiei Române ar fi amplificat tensiunea „ideologică” din jurul programei: „Nu m-aș fi lansat în aceste comentarii dacă nu aș fi simțit că intervenția dvs. adâncește și mai tare tensiunea ideologică stârnită în jurul proiectului recent de programă de română pentru clasa a IX-a.” și îi cere să „lăsați disputa în rândurile filologilor”:
- „V-aș ruga, de aceea, domnule Președinte al Academiei Române să luați în calcul greutatea cuvântului pe care îl rostogoliți de la o atât de înaltă tribună și să lăsați disputa în rândurile filologilor și ale celor care s-au preocupat decenii de-a rândul, nemijlocit, de mersul școlii românești.”