Deunăzi, prim-ministrul a declarat că norma didactică de predare a profesorilor a fost redusă în timp și că rezultatele educației sunt dezastruoase, inducând ideea de vină a tuturor profesorilor. Prim-ministrul, un narator de telenovelă politică: voce gravă, decizii încărcate de emoție și neexplicate onest, dezinformează și minte.
Lângă el, ministrul educației — un tehnocrat care, la fiecare investire, atât a președintelui, cât și a prim-ministrului, a stat numai cu ochii în telefon – care se consultă cu o echipă de consilieri, specialiști în tot și nimic și, bineînțeles, cu experții educaționali — acei arhitecți ai școlii românești care n-au predat nici măcar o oră, dar sunt convinși că tabla este, în esență, un obiect decorativ.
Între toate aceste personaje, profesorii dedicați sunt actorii anonimi care țin scena în picioare. Aceștia, mai ales cei care au peste 50 de ani, sunt ultimii cavaleri ai unei cetăți prăbușite: încă din anii ’90, au venit la școală cu cretă cumpărată din banii lor, au tras la imprimantă teste din salariul propriu, au cumpărat cărți pentru copii, au corectat și asistat la olimpiade și concursuri fără a fi plătiți, iar în timpul pandemiei și-au transformat telefoanele și calculatoarele personale în arme de rezistență, ca niște partizani ai cunoașterii.
De 36 de ani, salariile profesorilor au rămas printre cele mai mici din țară, iar rezultatul este inevitabil: din cele mai bune licee, spre facultățile de profil nu mai vin decât rareori cei mai buni elevi. În toată această perioadă, profesorul dedicat, cel care și-a făcut treaba cu seriozitate, a fost plătit la fel cu cel care a chiulit, a stat la mica ciupeală, s-a ascuns după ușa cancelariei și a semnat prezența doar pe hârtie. De ce nu-i dați afară? Pentru că nu puteți. Nu vine nimeni altcineva mai bun în locul lor și ați preferat ca în fața copiilor să stea oricine, indiferent cine. Prin discursurile dumneavoastră, pe alocuri departe de adevăr, domnule prim-ministru, domnule ministru, ați indus o lipsă de respect nemeritată asupra tuturor profesorilor, la grămadă, fără discernământ. Consecințele vor fi pe termen lung și, cel mai grav, ireversibile.
Între timp, universitățile de stat neperformante își văd liniștite de treabă. Continuă să producă, pe bandă rulantă, analfabeți cu licență și, uneori, cu doctorat. Nimeni nu le deranjează. Nimeni nu le verifică. Vor continua să toace bugete consistente, vor emite diplome unor absolvenți ce vor ajunge, ca și până acum, în posturi-cheie. Nu vi se pare curios, domnule ministru, că numărul profesorilor care își dau gradele didactice la universități de prestigiu este infim față de cei care preferă universitățile „petarde”? Oare de ce?
Bugetul alocat educației este cel mai mic din Europa, dar guvernul continuă să repete, ca pe o mantră, că nu există performanță. E ca și cum ai vrea să câștigi un Grand Prix cu o bicicletă ruginită și lanțul sărit, dar să dai vina pe biciclist că nu pedalează destul de repede. Niciun cuvânt despre performanța în Justiție!
Cât despre analfabetismul funcțional pe care îl invocă prim-ministrul, acum îl putem măsura. Pe vremuri nu-l măsuram, dar îl aveam. Câți dintre adulții de azi, formați în „epoca de aur”, sunt capabili să citească și să înțeleagă un text de o pagină? Și câți dintre ei sunt astăzi în funcții publice, luând decizii în numele nostru?
Nu, domnilor, nu avem salarii mari, nu s-a redus norma didactică, iar numărul de ore din aceasta nu este sub media europeană. Nu toți suntem vinovați pentru analfabetismul pe care îl invocați acum ca pretext. Profesorii nu sunt cauza, ci doar martorii unei prăbușiri pe care nu ați vrut s-o opriți.
Dar aici problema nu mai e doar de guvern și politici ratate. Este una de adevăr: o societate care își abandonează școala își abandonează viitorul. Și totuși, paradoxul tragic este că un stat fără educație continuă să existe, dar într-o formă degradată — populată de decidenți care nu disting între minciună și realitate, de cetățeni care nu-și mai pun întrebări.
Ceea ce se petrece acum nu e doar o greșeală administrativă, ci o formă de orbire morală: ați confundat școala cu o cheltuială inutilă, profesorii cu niște figuranți, elevii cu cifre într-un raport. În realitate, educația nu e un capitol bugetar, ci însăși coloana vertebrală a unei națiuni. Când coloana se frânge, corpul merge mai departe, dar aplecat, vulnerabil, lipsit de demnitate.
__________
Despre autor: Ovidiu Șontea este profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București, cu o experiență de peste 30 de ani. Este autor de manuale și culegeri de matematică pentru învățământul liceal.
Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.
Costin Ionescu
Cristian Pantazi
Alex Doboli PressHub.ro
Ruxandra Manea
G4Media.ro
22 comments
Sa intelegem ca cei care ciupeau erau cei cu 24/25 de ore !O nimica toata cele 20 de ore intr o elita!
Manuela Nae, profesor de fizică cu experiență în educație de 38 de ani în mediul rural, învământ gimnazial și internațional, licee tehnologice și teoretice .
Educația între austeritate și responsabilitate: cine are de câștigat din subfinanțarea școlii românești?
Împărtășesc și susțin poziția domnului prof. Șontea, însă doresc să merg mai departe și să subliniez câteva aspecte tehnice esențiale.
Conform normării orelor de predare, fiecare oră desfășurată la clasă echivalează cu 2,3 ore de muncă, ceea ce însumează un total de 41,4 (18×2.3) de ore săptămânal, în concordanță cu legislația muncii. Această formulă presupune că, pe lângă ora efectivă de predare, se alocă 1,3 ore pentru pregătirea lecției. Un calcul simplu arată că adăugarea a două ore de predare săptămânal presupune, de fapt, încă 4,6 ore de muncă suplimentare celor 41,4 — evident, neplătite.
Această realitate reduce, în fapt, venitul real al cadrelor didactice, venit care este oricum mult sub nivelul colegilor de breaslă din Uniunea Europeană. În plus, profesorii sunt adesea nevoiți să predea discipline din afara specializării lor, ceea ce sporește presiunea și scade calitatea actului educațional.
În aceste condiții, noul guvern solicită performanță. Însă pe ce model viabil se bazează această cerere? În școlile din Vest există o criză de personal didactic, cu un procent semnificativ de profesori care suferă de burn out sau părăsesc sistemul după doar câțiva ani.
Privind retrospectiv, în cei 36 de ani scurși de la începutul tranziției, în loc să ne apropiem de „luminița de la capătul tunelului”, realitatea pare să ne îndepărteze tot mai mult de ea. Toți purtăm o parte din vină pentru disfuncționalitățile actuale, însă responsabilitatea majoră revine clasei politice, care a subfinanțat constant educația și a contribuit la degradarea prestigiului acestei profesii. Niciun alt corp profesional nu a fost supus unui asemenea linșaj mediatic și nici unei asemenea umilințe instituționalizate.
Ne putem întreba legitim: cui folosește un popor lipsit de educație și ușor de manipulat? Realitatea ultimelor decenii arată că subfinanțarea cronică a educației nu este doar o problemă de politici publice, ci un veritabil risc de securitate națională.
Mai mult, decizia actualului guvern de a începe măsurile de austeritate cu economiile din educație arată lipsa unei strategii pe termen lung. O strategie educațională ar trebui să fie independentă de ciclurile politice și de succesiunea guvernelor. Din păcate, aceasta lipsește cu desăvârșire.
Sigur, bursele de merit au sens doar dacă sunt acordate pentru medii de peste 9,00 — altfel își pierd validitatea. Însă reducerea mascată a salariilor profesorilor, fără o asumare publică, într-un sistem care se confruntă deja cu lipsa personalului calificat, nu rezolvă problemele structurale și nici nu generează economiile așteptate. Dimpotrivă, riscă să compromită și mai mult atractivitatea profesiei pentru tineri și să accelereze degradarea sistemului.
La nivel european există, desigur, dificultăți similare. Totuși, comparația nu ar trebui să se limiteze la numărul de ore de predare, ci să aibă în vedere raportul dintre orele lucrate și beneficiile salariale și profesionale.
Reiterez întrebarea esențială: cine are de câștigat din degradarea lentă, dar sigură, a sistemului educațional românesc? Răspunsul este evident: nu poporul român.
Sunt total dezamăgită de faptul că educatia este din nou sacrificata! Cu siguranta banii pentru acoperirea deficitului bugetar puteau fi luați, in primul rand, de la cei care l-ai făcut! Așa ne batem joc tot de tinerii care vor să intre în sistem, cu note chiar peste 9 si, implicit, de bietii copii, in special, din mediul rural care vor avea cel mai mult de suferit! Va crește si mai mult abandonul scolar iar pe termen lung toți vom pierde! De asta arată țara asa prost astazi pentru că din 1989 educatia a fost bătaia de joc a politicienilor! Si va arata tot mai prost pentru ca avem aceeași conducatori cu dispret pentru tot ce înseamnă școală!
cu siguranță domnul profesor face o analiză foarte corecta și documentată a învățământului preuniversitar românesc.Dar am o singura nelămurire:cum de până acum nici un profesor bun nu a ridicat aceste probleme care nu cred că sunt de dată recentă?pentru că declinul școlii românești nu a inceput acum , și totuși profesorii au asistat pasivi și au ales să tacă, mulțumiți se pare că nimeni nu le-a umblat la drepturile bănești.Nu dau dreptate premierului și ministrului David , dar tăcerea asta a domnilor profesori atâția ani este un lucru îngrozitor de trist.
Elena,
Va inselati!
Profesorii au protestat de foarte multe ori, dar nu au fost luati in seama, au fost pacaliti cu promisiuni goale, iar la cel mai recent protest urias, care a ajuns in sfarsit si pe la stiri la tv (greva din 2023 – o stiti? v-o amintiti?) profesorilor li s-a inchis gura in cel mai marsav si umilitor mod. Atunci liderii de sindicat (tradatori!!) au declarat greva ca fiind „suspendata” si s-au inteles cu decidentii politici peste capul acelui fluviu uman care a bantuit zile la rand capitala. Erau profesori din toata tara, care protestau pt drepturile lor amanate de 35 de ani incoace, dar si pt anumite drepturi pt elevi.
Acum profesorii protesteaza din nou! Tradatorul este ministrul Daniel David.
Protestele profesorilor sunt si pt elevi, deoarece masurile legii 141/2025 afecteaza tot procesul de invatamant (nu numai bursele) si, drept urmare, lovesc si in elevi.
Nu ne mai gandim la ce au facut ministrii anteriori ai educatiei (unul mai habarnist sau/si mai nepasator decat altul), ci doar la ce face actualul ministru, Daniel David, care reprezinta culmea cinismului si a dezumanizarii. Daniel David le spune profesorilor ca este vina lor ca nu s-au opus si ca au acceptat salarii mici si acum le mai arunca profesorilor in cap inca un „disconfort” (cum zice ministrul). Acest „disconfort” aduce cadrele didactice la venitul SUB MINIM PE ECONOMIE!
Ora de predare ajunge la valoarea de 22 lei, in timp ce valoarea orei de munca la nivel national este de 24,5 lei, pt venitul minim legal de 4.050 lei, stabilit de la 1 ianuarie 2025.
Nu mai credeti barfele despre cadrele didactice! Da, or fi si uscaturi, ca in orice domeniu, dar acestea nu se vor „rezolva” prin masurile din legea 141, dimpotriva.
Daniel David si Legea 141/2025 sunt nu un „disconfort,” ci distrugatorii educatiei.
Dl Bolojan ar trebui sa dea atentie acestor lucruri, nu sa se transforme intr-o foarfeca umana care taie, pt ca e foarfeca si nu stie altceva.
Domnule Bolojan, orice croitor va poate spune ca, daca taiati la intamplare, gresiti tiparul si haina nu mai iese.
Daca nenorociti scoala, taind-o ca pe o cheltuiala oarecare de pe lista de cumparaturi, taiati, de fapt, viitorul tarii.
Profesorii nu au tăcut deloc. Nu știu de unde ați scos asta. Vi se pare că au tăcut pentru că toate protestele trimise ministerului de resort au fost reduse la tăcere. Greva de acum doi ani și cele de până atunci au însemnat tăcere? Despre ce drepturi bănești vorbiți că au fost protejate prin pasivitate? Salariile din educație vi se pare că au fost vreodată mari? Le cunoașteți? Sunteți în eroare. Îmi pare rău, dar discutați despre lucruri pe care nu le cunoașteți. De ce oare au oamenii plăcerea deosebită în țara asta să creadă că se pricep la orice?
vocile profesorilor au existat,numai că,nu au putut trece de bariera sindicală ,mâna în mână cu angajatorul!! Vorbesc în calitate de fost cadru didactic și director( nu știți cate documente care încălcau legea și statutul personalului didactic, ne erau aruncate în fața și de cate ori nu m- am războit cu ei…am câștigat câteva lupte,dar m- au destituit..eram incomodă!!) Ultima data i- am învins în instanță,dar..la Curtea de Apel București!
Ca dascăl de 40 de ani în învățământ mă regăsesc total în discursul dumneavoastră. Vă mulțumesc personal că mi-ati cine sunt.
M-ați exprimat şi ați exprimat, sunt convinsă, indignarea tuturor profesorilor care, astăzi, se văd umiliți chiar de ministrul de resort (ce dezamăgite, ce pom lăudat!) si de prim-ministrul care priveste catre modelul european.
Ar trebui sa invatati sa scrieti prima data. E curios cat de indignati sunt profesorii mai putin inzestrati ( ca sa nu spun mai urat).
Domnule profesor vă bateți gura de pomana.La fel că dl.Cosea. Nu vedeți că ăștia sunt nuli cu toții? Sunt pregătiți cu furatul și minciuna! Ăsta este sportul national din care mă așteptam să facă o lege ! Pai ăla dinainte(cu 7 clase de avea pantofi roșii) care a băgat România în rahat nu și-a găsit nici in ziua de azi diploma de bacalaureat! Ce este asta „răspundere ministerială” bolojene ? Cu ce răspunzi dacă ne mai afunzi puțin mai mult in „rahat ? Îți pui coada pe spinare și pleci cu panaramele care le-ai adus înapoi de unde ai venit! Să nu uit: poate repui statuile românilor care le-ați dat jos, înapoi, nemernicilor !
Aveți mare dreptate! Dar, din păcate, cei care ar trebui să ia act de tot acest dezastru creat sunt surzi și orbi!
Analiza din articol este o radiografie a sistemului de educație. Felicitări pentru obiectivitate!
Cel mai bun text despre situația de moment. Mulțumiri autorului.
Felicitari ptr obiectivitate. Intervenția dvs chirurgicala asupra sistemului de învățământ ..ca sa continui tot în termeni medicali trebuie făcută mai profund…este un sistem bolnav și corupt…
Domnul Bolojan ,și nu numai, se dovedește a fi un fel de Nero. Dă foc educației și aruncă vine pe profesori.
O analiză foarte bună! 100% reflectă adevărul!
Politrucii ca Bolojan și D. David distrug învățământul, sunt ticăloși și jiggoddii!
Rectific- „despre aceia”
MULȚUMIM, DOMNULE PROFESOR OVIDIU ȘOANTĂ!! Pentru cuvintele adevărate spuse cu durere și amărăciune 😔 Si pentru că semnalați impostura si o separați de munca făcută cu seriizitate. Dar… nu credeți că este totuși prea târziu… atâtea zeci de ani în care s-a TĂCUT asurzitor de către cei care vedeau ce se întâmplă în Învățământ, fiind Acolo, și au ales să tacă . Este vorba exact de aceia pe care-i menționați că și-au făcut treaba, au fost martori ai degradării continue și nu au reacționat în nici un fel…
Guvernul Bolojan nu da doi bani pe educație. In timpul acestor măriri de norma, tăieri de burse a fost semnat contratul pentru realizarea stadionului Dinamo, de 117.000.000€. Eu cred ca o parte din banii luați de la educație puteau fi acoperiți din acesta investiție inutila pentru progresul societății. Romania are bani, educația nu e o prioritate!
Cheltuiala inutila si deficitul generate de Educatie nu provin din acordarea de burse sau din plata salariatilor, ci din achizitiile nesimtite si dedicate, de la banala hartie igienica pana la renovarea scolilor. Acolo se vede lipsa de educatie, adica lipsa de bun-simt, etica, moralitate a autoritatilor.
Total de acord! Aveti dreptate pentru ca stiti exact cu tot ce ne cinfruntam din interior. Insa din afara ei vad altceva, la fel o parte a societatii care ne uraste spunand ca nu muncim!