Fostul președinte al Agenției române de Asigurare a calității în școli – ARACIP, Șerban Iosifescu, trage un semnal de alarmă despre calitatea slabă a candidaților care vor să devină profesori după ce termină facultatea. Cauza este formarea lor inițială, făcută de profesori care au predat puțin sau deloc în școli, susține acesta: „Pot deveni profesori în școlile de profesori (implicit, și cercetători) persoane fără experiență sau cu puțină experiență practică în școală”.
„La profesiunile adevărate, de exemplu la medici, nu există cercetător sau profesor în școlile de medici, fără experiență directă în domeniul respectiv – adică fără să fi absolvit o școală de medici, fără să fi trecut examenul și stagiul de rezidențiat și fără să fi parcurs toate treptele de practicant în respectiva profesiune. Profesorii de medici sunt cei mai buni medici și continuă să fie medici (e drept, mai mult ca șefi ai diferitelor structuri), inclusiv când fac cercetare. La fel juriștii, arhitecții etc.”, scrie Iosifescu, expert în educație.
„Acesta este unul dintre multele motive pentru care nu avem profesori profesioniști: pot deveni profesori în școlile de profesori (implicit, și cercetători) persoane fără experiență sau cu puțină experiență practică în școală”, continuă acesta.
Fostul președinte al ARACIP, în funcție din 2005 până în 2021, când a fost demis de ministrul Educației de atunci, Sorin Cîmpeanu, critică și structura și conținutul subiectelor de la concursul de Titularizare și examenul de Definitivat:
- „Din tradiție, din comoditate, dar și pentru că situația convine de minune celor care îi formează pe profesori, la examenele de intrare în profesiune (definitivat) și în sistem (titularizare) se cer cunoștințe teoretice, regurgitabile ca atare din bibliografia recomandată – atât la specialitate cât și la didactică / metodică”.
„Crede cineva că a ști perfect și a fi pasionat de istorie sau de matematică este suficient pentru a-i face și pe alții să învețe (și să fie pasionați de) istorie sau matematică? Crede cineva că a enumera pe dinafară principii pedagogice și a vorbi despre (a descrie) o metodă de predare sau alta, este suficient pentru a aplica în practică respectivele principii și pentru a utiliza concret respectiva metodă?”, continuă Iosifescu.
„În plus, inserția profesională (cu mentori și toate cele) și monitorizarea practicii profesionale (să vezi dacă respectivul candidat poate fi, realmente, profesor) lipsesc aproape cu desăvârșire, iar inspecția specială, care însoțește intrarea în profesiune sau în sistem (când există – anul acesta a fost facultativă), este, oricum o glumă regizată”, a mai scris acesta.