Studiile arată că 40% din vindecarea pacienților rezidă în comunicarea medic-pacient. „Deci această comunicare nu este un moft, ci este parte integrantă și substanțială a tratamentului”, a declarat profesorul Sorin Costreie. În cadrul unei conferințe organizate joi de Colegiul Medicilor din România la lansarea primului ghid public cu strategii de comunicare pentru medici, consilierul prezidențial pe educație și cercetare a atras atenția că este fundamental ca doctorul „să nu uite că în față are un om, cu suferințele lui, cu emoțiile lui, cu fricile lui, cu tot ce înseamnă să fim oameni”.
„Uitați-vă ce se întâmplă, cum nu mai avem răbdare unii cu alții, cum țipăm unii la alții, nu ne mai ascultăm și nu ne mai uităm ca de la om la om. Or asta este o nevoie fundamentală. Ea se întâmplă și în medicină”, a declarat Costreie.
Consilierul președintelui Nicușor Dan pe educație și cercetare este co-autorul primului ghid public cu strategii de comunicare pentru medici. La evenimentul de lansare a acestui document, joi, 2 iulie 2026, la Colegiul Medicilor, Sorin Costreie a declarat că interesul pentru educarea medicilor în a avea o comunicare umană cu pacienții „nu este academic, ci este un interes social venit dintr-o nevoie care credem noi că este foarte, foarte mare”.
Oficialul a abordat subiectul diverselor cursuri de formare a studenților la medicină în comunicarea cu pacienții și cu colegii doctori, deocamdată puse opțional la dispoziția tinerilor aflați în facultăți. Însă „până nu o să vedem [comunicarea medicală] în curriculumul obligatoriu, cred că efectele vor fi mai degrabă periferice”, a avertizat Costreie.
Consilierul prezidențial a afirmat că și modelul văzut de studenți în propriii lor profesori universitari impune stilul de comunicare cu pacienții aplicat ulterior în carierele lor de medici. „Și asta am văzut când am ținut cursurile la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” [UMF „Carol Davila” din București]. Am avut un curs, de exemplu, și Gabriela [Gabriela Florea – N.Red.] știe, de un semestru, în care la fiecare curs era un umanist și un doctor. La fiecare curs amfiteatrul era aproape plin și la sfârșit concluzia era: «da, dar să știți că cursurile acestea n-ar trebui să fie doar pentru noi, studenții. Ar trebui ca virusul, să spun așa, să circule și printre profesori, pentru că de acolo pleacă multe»”.
Cele mai importante declarații făcute de consilierul prezidențial Sorin Costreie joi, 2 iulie, la lansarea ghidului „Strategii de comunicare pentru medici: Cum să transmiți vești proaste?”:
- „Suntem aici pentru o nevoie pe care o avem în societate și mai ales în spitalele și clinicile noastre. Împreună cu doamna Poiană [Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România – N.Red.] și cu susținerea Colegiului Medicilor, am zis că cel mai bine și cel mai potrivit este să avem tipul acesta de interacțiune cu societatea. Vorbim de educație medicală și vorbim de nevoia aceasta doctorilor de a învăța […] de a comunica mai bine cu pacienții. Perspectiva mea este dublă: de filozof, deci de umanist, și de pacient.
- În medicina de la noi, din câte știu, accentul este pus aproape eminamente și total pe medicină ca știință. De aceea, ne bucurăm și hrănim orice mugur de artă a comunicării. Să nu uităm cum a plecat medicina, pentru că ea a plecat ca o nevoie de a trata oameni, pacienți și nu de a rezolva cazuri științifice. Dacă ar fi așa, doctorul ar fi un simplu cercetător. Este fundamental să fie cercetător, este fundamental să fie și om de știință, dar este fundamental să nu uite că în față are un om, cu suferințele lui, cu emoțiile lui, cu fricile lui, cu tot ce înseamnă să fim oameni. Și noi ne înscriem în această direcție de a reumaniza nu neapărat doar medicina, pentru că nevoia aceasta este foarte mare în întreaga societate.
- Uitați-vă ce se întâmplă, cum nu mai avem răbdare unii cu alții, cum țipăm unii la alții, nu ne mai ascultăm și nu ne mai uităm ca de la om la om. Or asta este o nevoie fundamentală. Ea se întâmplă și în medicină. Și aici, împreună cu Colegiul Medicilor, susținem total inițiativa aceea de a stopa violența împotriva doctorilor, de a recâștiga statutul social pe care doctorul trebuie să-l aibă și pe care, cel puțin parțial, l-a pierdut. Și să nu uităm că nu există doctori fără pacienți. Atunci doctorul ar fi doar un cercetător. După cum nu există profesori fără studenți sau elevi. La fel, atunci profesorul ar fi doar un gânditor în științe pedagogice. Deci relația aceasta este fundamentală și noi ce facem sub cupola a ceea ce se numește Medical Humanities – deci o inserție de umanism în curriculumul medical și colegele mele o să vă explice – de 7-8 ani încercăm să promovăm umanismul medical, ceea ce înseamnă comunicare medicală, care este de multe tipuri, promovăm etica medicală, promovăm gândire critică în gândire clinică și lucruri de tipul acesta. Deci, repet: interesul nu este academic, este un interes social venit dintr-o nevoie care credem noi că este foarte, foarte mare. […]
- Am zis să avem o mică contribuție în a-i ajuta pe doctori – pentru că este o încărcătură foarte mare pe care sistemul, din păcate, încă o dă: există multe gărzi, există foarte mulți pacienți, mă rog, toate cele pe care le știm – în a le da niște repere, pentru ca mesajul care ajunge la pacient să fie mult mai bun sub raportul receptării de către pacient. De ce? Pentru că studiile ne spun că 40% din vindecare rezidă în comunicarea medic-pacient. Deci această comunicare nu este un moft, ci este parte integrantă și substanțială a tratamentului și a modului în care, dacă o facem cum trebuie, pacientul va fi mai repede și mai bine pe calea cea bună. Atâta voiam să vă spun în deschidere. […]
- Da, acum se întâmplă să avem cursuri de comunicare medicală pe aici, pe colo. Noi de 8 ani facem și pentru studenții din preclinic și pentru studenții din clinic și pentru studenții de la rezidențiat și pentru doctorii specialiști, workshop-uri, conferințe și încercăm să acompaniem acum acest ghid, că până acuma nu l-am avut, cu acțiuni concrete. Cu Anamaria Neagu, de exemplu, au fost cursuri cu actori. Cu Gabriela Florea și sub coordonarea ei au fost mai multe proiecte în care eu personal am ținut cursuri gândire critică în gândire clinică, unde e o nevoie de metacogniție, ca doctorul să nu uite cine este și asta îl ajută pentru burnout și să nu uite că în față are un pacient. Dar acestea sunt flori singuratice, adică sunt încă opționale, facultative. O să fim mai bine când o să vedem în curriculumul medical al marilor universități de medicină din țară că avem cursuri obligatorii. Un pachet complet acum există: un master de Medical Humanities la UMFST Târgu Mureș. Altfel, cursuri de comunicare medicală există, slavă Domnului, de 2 ani la Universitatea „Carol Davila” din București. Din ce știu, și la Cluj și la Iași cred că s-au introdus, dar iarăși sunt flori răzlețe. Noi am văzut cursuri de Medical Humanities, de exemplu, cursuri de istorie, cursuri de arhitectură. Nu contează calea! Contează să ajungi la o relație mai bună medic-pacient. Și asta înseamnă o infuzie de umanism și umanitate în curriculumul medical.
- Suntem abia la începutul drumului. Deci să nu ne îmbătăm cu apă chioară. Sunt pași mici, aș spune fermi, pentru că acuma e greu să mă dăm înapoi, dar până nu o să vedem în curriculumul obligatoriu, cred că efectele vor fi mai degrabă periferice și, de asta, unindu-ne forțele cu Colegiul Medicilor, cred că putem să punem doctorilor care nu au beneficiat de astfel de educație acest mic ajutor.
- De aici plec direct la Consiliul Național al Rectorilor (CNR) și acolo o să spun inclusiv lucruri despre aceste strategii de comunicare, direcționate către rectorii universităților de medicină sau universităților care au medicină în componență. Împreună cu doamna Poiană putem face întâlniri chiar și cu rectorii.
- Bineînțeles că o să le spun nu doar ministrului și miniștrilor educației, dar și celui al sănătății, că aici trebuie sensibilizați amândoi, pentru că e o problemă comună. Deci, noi aici suntem doar pe comunicarea veștilor proaste. Dar comunicarea medicală nici măcar nu se reduce la comunicarea medic-pacient. Vorbim despre comunicarea între medici, comunicarea instituțională și la noi, în genere, comunicarea strategică instituțională suferă. Comunicarea, de exemplu, pe care o face doctorul când explică în mod public anumite lucruri, din perspectiva mea, uneori încă este o păsărească, pentru că asta e o capcană în care și noi, profesorii, cădem și nu ne dăm seama și nu ne adaptăm publicului: să-i facem să înțeleagă exact ce se întâmplă acolo. O simplă înșiruire de termeni tehnici nu duce la rezultatul scontat, rezultatul fiind să înțeleagă problema.
Rep: Probabil că avem o astfel de problemă de comunicare și din cauza exemplelor implicite pe care foștii studenți le au din partea profesorilor în universități în fața lor zilnic? Liga Studenților din Iași a cerut anul trecut auditarea tuturor universităților de medicină din România tocmai din cauza unor astfel de probleme de comportament ale profesorilor din universități.
Sorin Costreie: Bineînțeles că aici și modelul creează precedent. Adică lucrurile nespuse duc la spunerea unor lucruri de anumit fel. Și asta am văzut când am ținut cursurile la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” [UMF „Carol Davila” din București]. Am avut un curs, de exemplu, și Gabriela [Gabriela Florea – N.Red.] știe, de un semestru, în care la fiecare curs era un umanist și un doctor. La fiecare curs amfiteatrul era aproape plin și la sfârșit concluzia era: «da, dar să știți că cursurile acestea n-ar trebui să fie doar pentru noi, studenții. Ar trebui ca virusul, să spun așa, să circule și printre profesori, pentru că de acolo pleacă multe»”.
Informații de background
Declarațiile au fost făcute joi, 2 iulie 2026, la Colegiul Medicilor, în cadrul conferinței de lansare a ghidului „Strategii de comunicare pentru medici: Cum să transmiți vești proaste?”. Documentul îi are ca autori pe Sorin Costreie, Alina Tănase, Anamaria Neagu și Gabriela Florea.
Profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializat în filosofia matematicii și filosofia limbajului, Sorin Costreie este din noiembrie 2025 consilierul președintelui Nicușor Dan pentru educație şi cercetare. A fost consilier onorific pentru învățământ superior în cabinetul fostului ministru al Educației și Cercetării, Daniel David. Costreie a deținut în trecut funcția de secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării și a fost și consilier al ministrului în anii 2016-2017, în mandatul lui Mircea Dumitru (guvernul Dacian Cioloș).
Potrivit profilului publicat de administrația prezidențială, Sorin Costreie și-a susţinut doctoratul în 2007 la Universitatea din București și a urmat studii doctorale şi la University of Western Ontario, Canada. Profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, acesta este specializat în filosofia matematicii, filosofia limbajului, filosofia logicii și filosofia științei.
Este președintele UNICA – Network of Universities from the Capitals of Europe, una dintre cele mai importante reţele universitare de cooperare academică europeană, și coordonator al alianței universitare CIVIS la nivelul Universității din București. A avut două mandate de prorector şi a fost prodecan pentru o scurtă perioadă de timp.
În plan internațional, reprezintă România în organisme europene strategice, precum Înaltul Consiliu al EUI – High Council of The European University Institute din Florența, înalt reprezentant al proiectului ELI-NP şi reprezentant al proiectului DANUBIUS-RI. Totodată, este membru în consiliul de conducere al Institutului Cultural Român şi a fost primul coordonator naţional pentru proprietate intelectuală, potrivit administrației prezidențiale.