„Am întâlnit situații în care profesorii vin la curs, citesc pur și simplu de pe prezentări PowerPoint și nu mai există interacțiunea pe care mi-aș dori eu să o am cu ei”, spune Cătălina Anghel, viitoare profesoară pentru învățământul primar și preșcolar, în prezent studentă de 19 ani în anul II la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP) a Facultății de Științe Socio-Umane din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Declarația face parte dintr-un interviu realizat în cadrul campaniei media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat de Asociația Școala Încrederii, transmis redacției Edupedu.ro.
Principalele provocări pe care le observă în învățământul de stat ar fi, alături de infrastructură, pierderea pasiunii unor profesori, dar și schimbarea de atitudine a propriei generații. conform studentei: „Observ că există profesori care nu mai predau cu aceeași pasiune, pe care, probabil, o aveau la început. Am întâlnit situații în care profesorii vin la curs, citesc pur și simplu de pe prezentări PowerPoint și nu mai există interacțiunea pe care mi-aș dori eu să o am cu ei. Unii preferă să citească, să dea teme online și să reducă interacțiunea directă cu studenții. Pe de altă parte, și reacțiile studenților sunt diferite față de cele din trecut. Mulți sunt grăbiți, stau mereu cu ochii în telefon, folosesc AI și încearcă să depună cât mai puțin efort. Nu cred că aceasta este reacția pe care profesorii și-ar dori-o din partea studenților, dar ea reflectă o schimbare reală de mentalitate.”
Prima problemă pe care o semnalează este însă infrastructura: „Consider că infrastructura este o problemă importantă în învățământul de stat. Fondurile și investițiile făcute la toate nivelurile, gimnaziu, liceu, facultate, nu reușesc întotdeauna să creeze un mediu confortabil pentru învățare și predare. De multe ori, spațiile nu sunt suficient de bine adaptate, iar acest lucru scade eficiența procesului educațional.”
Notele care „pun etichete” pe elevi
Sistemul de notare este, pentru viitoarea învățătoare, „una dintre marile probleme” ale școlii, cu efecte care se întind mult dincolo de anii de școală: „De multe ori, elevii ajung să se autoevalueze exclusiv în funcție de notele sau calificativele pe care le primesc, iar această imagine despre sine poate fi profund eronată. Notele ajung să pună etichete asupra elevilor, etichete care nu sunt întotdeauna corecte. Dacă un elev ia o notă mică, nu înseamnă automat că nu este bun la materia respectivă sau că nu are viitor. Totuși, de multe ori, atât școala, cât și societatea îi fac pe elevi să creadă exact acest lucru. În timp, aceste experiențe influențează imaginea de sine și disponibilitatea de a continua să înveți și să te perfecționezi. Dacă un copil ajunge să creadă încă din școală că «nu este bun», atunci este mult mai greu să mai creadă, mai târziu, în valoarea învățării continue.”
Evaluarea din era ChatGPT: „Interzicerea totală nu cred că ar avea efectele dorite”
Cătălina Anghel face parte din prima generație de viitori profesori care trec prin facultate cu inteligența artificială la îndemână, iar critica ei privește direct felul în care sunt evaluați chiar studenții: „Este frustrant să primești mereu același tip de proiect pentru evaluare și să știi că el poate fi rezolvat foarte ușor cu ajutorul ChatGPT. Acest instrument are avantajele lui și poate fi foarte util în research, însă trebuie să știm să filtrăm informațiile. Interzicerea totală nu cred că ar avea efectele dorite. Mai degrabă, trebuie să știm cum să gestionăm relația elevilor cu astfel de instrumente și să regândim evaluările, astfel încât elevii să poată demonstra ce știu cu adevărat, fără a depinde de inteligența artificială. Este nevoie de o schimbare în modul de evaluare, chiar dacă nu este ușor de implementat rapid.”
Despre diferența dintre generațiile de profesori, studenta spune că debutanții se pot adapta mai ușor, dar nu îi exclude pe cei cu vechime: „Profesorii debutanți au avantajul de a fi deja acomodați cu AI-ul și cu tehnologia și tocmai de aceea se pot adapta mai ușor. Ei știu mai bine cum este să fii elev într-o lume în care telefonul, internetul și platformele digitale fac parte din viața de zi cu zi. Cred că mi-ar fi mai ușor să integrez aceste tehnologii în procesul didactic, dar asta nu înseamnă că este imposibil și pentru profesorii cu vechime în sistemul de învățământ. E nevoie de timp ca să înțeleagă ce presupun aceste instrumente, astfel că lucrurile ar putea funcționa foarte bine și pentru ei.”
Salarii mici, statut fragil și un profesor „la un click distanță”
Întrebată dacă meseria de profesor este atractivă pentru tineri, studenta spune că ea atrage mai ales pe cei cu vocație, dar enumeră și dezavantajele care îi țin pe ceilalți departe: „Există și multe dezavantaje care îi pot ține pe tineri la distanță: salariile mici, statutul social tot mai fragil și percepția că profesorul nu mai este văzut ca un adevărat îndrumător, ci ca cineva a cărui informație poate fi accesată oricând, la un click distanță. În plus, sistemul nu este suficient de bine pus la punct, iar acest lucru descurajează.”
Soluția, crede ea, ține și de felul în care se vorbește public despre profesie: „Dacă am vorbi mai mult despre lucrurile pozitive pe care le poate genera un profesor, poate că mai mulți tineri ar fi dispuși să urmeze această carieră. În prezent, accentul cade adesea pe aspectele negative: elevi dificili, salarii nemulțumitoare, multă birocrație, fișe și documente. Toate acestea pot descuraja. Totuși, dacă am pune mai mult accent pe influența pozitivă pe care un profesor o poate avea asupra formării unui elev, cred că mai mulți tineri ar înțelege cât de valoroasă este această profesie.”
Diferențele dintre generații se văd, spune ea, chiar și la intervale scurte: „Chiar și între copiii care sunt acum în clasa a IV-a și modul în care eram noi la aceeași vârstă există o discrepanță mare, deși nu au trecut atât de mulți ani. Noile generații sunt mult mai influențate de internet și de rețelele sociale, iar această amprentă este foarte vizibilă. Eu am avut acces la internet mai târziu decât copiii de astăzi. Acum, copiii de 2-3 ani ajung deja să se uite pe YouTube și intră foarte devreme în contact cu acest ocean de informații și cu o lume aproape infinită.”
Modelul profesoarei de română din liceu
Pentru viitoarea ei clasă, Cătălina Anghel își propune ca elevii să învețe „înainte de toate, să fie oameni”, capabili de empatie și de relaționare autentică. Modelul ei vine din liceu: „Una dintre cele mai importante lecții pentru mine vine de la profesoara mea de limba și literatura română din liceu. Venea la clasă cu zâmbetul pe buze și avea multă căldură și iubire față de noi, dar, în același timp, știa să se impună. Cred că un profesor trebuie să știe să se impună în fața colectivului, fără să fie neapărat rigid sau autoritar în exces. Este important să fii deschis față de elevi, dar și să existe limite clare: să știm când este momentul pentru muncă și când este loc pentru joc sau relaxare. Aceste limite se construiesc prin respectul pe care îl oferi elevilor tăi.”
