Profesorii ar trebui să evite folosirea inteligenței artificiale în moduri care elimină tocmai efortul cognitiv prin care elevii învață, potrivit profesorilor Jason Lodge, specialist în psihologia educației la University of Queensland, și Cristine Legare, profesor de psihologie la University of Texas at Austin. Cei doi recomandă, între altele, ca elevii să fie puși să explice singuri ceea ce au înțeles, să aibă timp să greșească și să își corecteze răspunsurile, iar evaluarea să urmărească procesul de învățare, nu numai produsul final. Recomandările au fost formulate în cadrul Digital Learning Week, conferință organizată de UNESCO.
Una dintre ideile comune ale celor doi specialiști este că inteligența artificială poate fi un instrument pentru învățare, dar devine o problemă atunci când preia exact procesele cognitive pe care elevul ar trebui să le exerseze. Jason Lodge avertizează asupra riscului ca elevii să externalizeze către AI nu doar o sarcină, ci și monitorizarea propriei activități, evaluarea rezultatului și decizia privind ceea ce trebuie să facă mai departe.
„Consecința este că nu doar că elevii nu învață, dar nu învață cum să învețe”, spune Lodge.
La rândul său, Cristine Legare atrage atenția asupra diferenței dintre senzația că am înțeles ceva și înțelegerea reală. AI poate accentua această iluzie pentru că oferă răspunsuri rapid, fluent și aparent foarte sigur.
„Propria ta impresie, experiența subiectivă că înțelegi ceva, este un indicator foarte slab al faptului că îl înțelegi cu adevărat”, spune Legare.
Ce pot face profesorii la clasă:
- Nu eliminați dificultatea din procesul de învățare
Elevii trebuie să aibă posibilitatea să încerce, să greșească, să observe greșeala și să își modifice răspunsul, potrivit Cristinei Legare.
„Învățarea are loc atunci când ai libertatea să faci greșeli, să observi că ai făcut o greșeală și să ai posibilitatea de a-ți ajusta răspunsul în consecință. Acesta este motorul învățării.”
Din această perspectivă, un instrument AI care îl conduce imediat pe elev la răspunsul corect poate elimina o parte importantă a procesului prin care acesta învață.
- Nu lăsați AI să ofere imediat răspunsul
Cristine Legare propune drept model relația de ucenicie, în care un profesor sau un părinte cu mai multă experiență oferă suficient sprijin pentru ca elevul să poată avansa, dar nu rezolvă problema în locul lui.
„Un părinte sau un profesor cu mai multă experiență oferă exact suficient sprijin elevului, fără să îi dea toate răspunsurile, fără să elimine dificultatea, punând întrebări la momentul potrivit și fără să ofere imediat răspunsurile.”
Același principiu ar putea fi folosit și în interacțiunea elevului cu AI. Instrumentul poate pune întrebări, poate cere o predicție sau îl poate determina pe elev să își formuleze mai întâi propria ipoteză.
- Cereți elevului să explice singur ceea ce a înțeles
O explicație AI foarte clară poate crea senzația de înțelegere fără ca elevul să poată reproduce singur raționamentul.
Legare spune că una dintre modalitățile de a verifica înțelegerea este eliminarea temporară a tuturor instrumentelor de sprijin și formularea explicației cu propriile cuvinte.
„Singura modalitate de a ști dacă înțelegi ceva este să încerci să îl predai altcuiva, să îți formulezi gândurile în fața altora, să îți asumi riscul de a-ți expune neînțelegerea.”
Profesorul poate, de exemplu, să îi ceară elevului să explice oral cum a ajuns la un rezultat sau să îi explice unui coleg conceptul pe care tocmai l-a studiat.
- Evaluați procesul, nu doar produsul final
Un eseu bine scris nu mai reprezintă automat o dovadă că elevul stăpânește competențele pe care profesorul încearcă să le evalueze.
Jason Lodge explică faptul că, dacă profesorul analizează numai rezultatul, poate fi imposibil să stabilească dacă acesta a fost produs de elev, de AI sau de o combinație între cele două.
„Trebuie să încetăm să căutăm dovezi ale fraudei și să ne facem treaba de a căuta dovezi ale învățării”, spune Lodge.
Asta înseamnă că evaluarea ar trebui să ofere profesorului și informații despre felul în care elevul a ajuns la rezultat.
- Nu vă bazați pe detectoarele AI pentru a stabili dacă un elev a trișat
Lodge avertizează că instrumentele care încearcă să stabilească dacă un text a fost generat de inteligența artificială nu sunt suficient de fiabile pentru a fundamenta decizii privind elevii.
„Detectoarele AI nu sunt fiabile. Am încercat să le folosim pentru zeci de mii de sarcini de evaluare și pur și simplu nu sunt suficient de fiabile pentru a putea acționa pe baza lor.”
În loc să încerce să demonstreze cine a produs un text, profesorul poate construi evaluarea astfel încât elevul să fie nevoit să demonstreze ce știe.
- Folosiți și evaluări în care elevul trebuie să demonstreze direct ce știe
Printre formele de evaluare despre care Lodge spune că pot oferi un grad ridicat de încredere că elevul știe și poate face ceea ce i se cere se numără evaluarea orală interactivă, examenele pe hârtie și demonstrațiile practice.
Cristine Legare susține, la rândul său, revenirea la modalități prin care elevul trebuie să își formuleze singur ideile.
„Cred că este esențial să revenim la modalități prin care îți formulezi ideile prin exprimare verbală, prin scrierea eseurilor, prin exprimarea competenței independent de aceste forme culturale de sprijin, în acest caz tehnologia educațională.”
- Învățați-i pe elevi să decidă singuri când au nevoie de AI
Jason Lodge consideră că una dintre competențele fundamentale în epoca inteligenței artificiale este învățarea autoreglată: capacitatea elevului de a-și monitoriza învățarea, de a identifica ceea ce nu înțelege și de a decide ce trebuie să facă în continuare.
„Dacă ar trebui să spun că există o singură superputere în epoca AI, aș spune că aceasta este învățarea autoreglată.”
În acest sens, competența importantă nu este doar să știi cum funcționează un instrument AI, ci să știi când îți este util, când trebuie să îl oprești și ce parte din activitate trebuie să o faci singur.
- Nu externalizați către AI evaluarea propriei munci
Lodge dă exemplul scrierii unui eseu. Elevul nu doar scrie textul, ci își pune permanent întrebări: Este suficient de bun? Ce trebuie îmbunătățit? Am terminat? Ce trebuie să fac în continuare?
Dacă AI scrie textul, îl evaluează, propune modificările și decide când produsul este suficient de bun, elevul poate ajunge direct de la începutul sarcinii la rezultat, fără să mai exerseze aceste procese.
Lodge descrie acest risc drept o formă de „externalizare metacognitivă”.
- Păstrați o bază solidă de cunoștințe
Utilizarea AI nu elimină nevoia elevilor de a dobândi cunoștințe, avertizează Jason Lodge.
„Un curriculum bogat în cunoștințe este important. Nu poți gândi critic dacă nu ai nimic despre care să gândești critic. Cunoașterea este ceea ce folosim pentru a gândi, nu doar obiectul asupra căruia gândim.”
Potrivit profesorului, sistemele de educație trebuie să găsească un echilibru între ceea ce elevii știu, ceea ce pot să facă și felul în care se înțeleg pe ei înșiși ca persoane care învață.
- Spuneți-le elevilor că este normal să se blocheze și să fie confuzi
Unul dintre riscurile utilizării permanente a AI este ca elevii să ajungă să considere dificultatea drept o problemă care trebuie eliminată imediat.
Lodge spune că mesajul pentru un elev de 15 ani ar trebui să fie exact invers.
„Este în regulă să fii confuz, este în regulă să ți se pară greu. Mintea seamănă în multe privințe cu corpul: cu cât o pui mai mult la lucru, cu atât devine mai bună.”
Confuzia nu înseamnă neapărat că elevul nu poate rezolva problema, spune profesorul.
„Confuzia este un semnal că ești suficient de implicat încât să fii confuz. Aș spune că, de multe ori, asta înseamnă că ești de fapt pe drumul cel bun.”
Cristine Legare formulează o concluzie asemănătoare în privința efortului necesar pentru dezvoltarea gândirii critice, a perseverenței, a învățării autoreglate și a capacității de rezolvare a problemelor.
„Toate acestea sunt competențe pe care le înveți prin dificultate și muncă susținută. Nu există nicio scurtătură AI pentru a deveni un bun rezolvator de probleme.”
Cei doi specialiști nu susțin eliminarea inteligenței artificiale din procesul educațional. Din intervențiile lor rezultă mai degrabă o delimitare între ceea ce poate fi transferat tehnologiei și ceea ce trebuie să rămână în responsabilitatea elevului. AI poate oferi sprijin, poate pune întrebări și poate reduce anumite sarcini cognitive, dar elevul are în continuare nevoie să gândească, să greșească, să își verifice înțelegerea, să formuleze explicații și să decidă ce trebuie să facă mai departe.
Discuția dintre Jason Lodge și Cristine Legare a avut loc la Digital Learning Week, organizată de UNESCO, într-o sesiune despre gândirea critică, gândirea independentă și metacogniție în epoca inteligenței artificiale, moderată de Simona Popa, Programme Specialist la UNESCO International Bureau of Education.
