„A pus ordine în programă”. Profesoara Oana Fotache Dubălaru a anunțat că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere

Cea mai dezbătută programă școlară lansată în acest moment, cea de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, are ca personaj principal o voce care, potrivit scriitoarei Doina Ruști, „a pus ordine în programă”: Oana Fotache Dubălaru, profesor universitar și coordonatoarea științifică a documentului. Într-un interviu amplu acordat scriitoarei și publicat în revista Ficțiunea, aceasta arată că ideea revenirii la o structură cronologică a cursului de literatură nu s-a născut în grupul de lucru selectat de Ministerul Educației și Cercetării, ci într-o întâlnire organizată cu un an înainte, la Facultatea de Litere a Universității din București.

Oana Fotache povestește că în 2024 Facultatea de Litere a reunit aproximativ 30 de profesori de liceu din școli foarte diferite – „licee de elită, dar și licee din zone defavorizate economic și social”. Scopul întâlnirii a fost discutarea percepției elevilor de astăzi asupra literaturii și a dificultăților pe care profesorii le întâmpină când traduc programele în lecții reale. Concluzia profesorilor a fost una surprinzător de convergentă: „organizarea cronologică a materiei ar consolida mai bine cunoștințele și ar facilita formarea competențelor vizate”.

Aceasta a mai declarat în interviu că este „tot timpul în legătură cu profesorii de gimnaziu și de liceu (…) și sunt la curent cu preocupările și cu temerile lor”. Revenirea la cronologie este, în opinia ei, un act de normalitate, nu de curaj: „Doar pare că trăim într-o lume fără istorie. În realitate, istoria ne scoate la tablă.”

În centrul justificării sale se află ideea că liceul nu formează specialiști, ci tineri capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc. „Nu e corect față de elevi să le cultivăm iluzia că totul va fi ușor și că nu contează cât de pregătiți sunt”, spune coordonatoarea grupului pentru programa școlară la Limba și literatura română. A putea urmări linii de evoluție, a înțelege contexte, teme și convenții literare sunt abilități esențiale pentru o generație care va concura pe piața muncii „cu instrumentele inteligenței artificiale”, mai spune Oana Fotache.

În interviu, Fotache dă replica celor care spun că elevii vor învăța din nou despre cronicari: se discută despre trei secole de literatură română, într-un parcurs de 35 de săptămâni, în care cronicile acoperă doar una sau două lecții, cu un singur autor recomandat: Ion Neculce. Fotache oferă chiar fragmente din Neculce pentru a arăta disponibilitatea textelor de a genera discuții actuale despre politică, diplomație, alegeri morale și destin.

Coordonatoarea atrage atenția și asupra riscului de a trata elevii români ca fiind, spre deosebire de cei din Franța, Italia, Spania sau Germania, incapabili să parcurgă literatura veche: „Eu refuz să cred că elevii din România trebuie priviți altfel decât cei din alte țări europene, care studiază literatura cronologic, începând cu textele medievale.”

Ea abordează și subiectul sensibil al reprezentării scriitoarelor în programă, respingând ideea de a repara retrospectiv inegalitățile prin includerea unor nume care nu au produs literatură în epocile studiate: „Dacă falsificăm istoria, la ce ne putem aștepta în viitor? A arătat-o clar Orwell în 1984.” În schimb, Oana Fotache argumentează că profesora de română poate transforma raritatea scriitoarelor într-o temă de discuție istorică – iar scriitoarele devin prezente „firesc, consistent” în programele claselor următoare.

Despre literatura contemporană, un alt punct în jurul căruia se concentrează criticile, Oana Fotache spune că își are locul în clasa a XII-a, când elevii vor putea face conexiuni solide între epoci. „Nu putem oferi doar cireșe de pe tort. Trebuie să așezăm pe rând blatul, crema, glazura,” susține cadrul didactic.

Rolul școlii este clar, spune Fotache-Dubălaru, nu să evite dificultățile, ci să formeze o relație matură cu literatura și cu lumea. „În Marea Britanie nu s-a gândit nimeni să elimine piesele lui Shakespeare din programă”, afirmă ea, criticând discursul public care etichetează textele vechi drept „neatractive” sau „inutile”.

• Reamintim, Ministerul Educației și Cercetării a publicat recent în dezbatere publică, până pe 12 decembrie 2025, noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, prima actualizare majoră după mai bine de două decenii. Documentul marchează trecerea de la modelul tematic, introdus în anii 2000, la un model diacronic, centrat pe evoluția istorică a limbii și literaturii române.

• Schimbarea a stârnit numeroase critici din partea profesorilor, cercetătorilor și autorilor de manuale, care avertizează că programa este insuficient adaptată nivelului cognitiv al elevilor de 14–15 ani, ignoră literatura contemporană, reduce prezența textelor nonliterare și multimodale și nu creează legături cu programa de gimnaziu sau cu celelalte discipline. În plus, mulți profesori atrag atenția că accentul excesiv pe istorie literară și pe conținuturi erudite riscă să accentueze dificultățile de lectură ale elevilor și să crească gradul de analfabetism funcțional.

• Profesoara Mădălina Chitez, specializată în lingvistică aplicată, arată într-o analiză publicată pe Edupedu.ro că noua programă are un profil lingvistic învechit, bazat pe termeni academici abstracți și pe un vocabular metalingvistic dificil, care poate bloca învățarea reală și împinge elevul într-o pedagogie a conspectului, nu a competențelor. În ansamblu, criticii susțin că programa nu creează continuitate cu gimnaziul, nu răspunde nevoilor generației actuale și riscă să accentueze problemele deja grave de înțelegere a textului la adolescenți.