Ministerul Educației și Cercetării a surprins, luni seară, 25 august, printr-un comunicat de presă în care, pentru prima dată, invoca studii internaționale pentru a susține o măsură din Legea Bolojan – anume posibilitatea de creștere a numărului de elevi într-o clasă. Doar că acel argument „bazat pe știință” nu doar că nu susține ideea principală a comunicatului, anume că în cele mai multe clase oricum nu există schimbări – după cum Edupedu.ro a explicat aici – dar prezintă într-o manieră favorabilă Ministerului o informație scoasă din context. Iar contextul nu susține sub niciun chip ceea ce transmite instituția în prima sa tentativă de a încerca să ofere argumente bazate pe date pentru deciziile sale recente.
În comunicatul său de luni seară, MEC arată, între altele:
- „În general, efectul mărimii/dimensiunii claselor asupra performanței educaționale este mixt sau scăzut (Filges și colab, 2018). Spre exemplu, Opantry și colab. (2025) arată că modificarea numărului de copii într-o clasă începe să conteze mai mult în ceea ce privește performanța când valoarea este în jurul a 15 copii, dincolo de acest prag contând mai mult calitatea profesorului și mediul de învățare (sigur, fără limite minimale sau maximale neobișnuite). În plus, astfel de decizii se iau în coroborare și cu resursele economice disponibile.”
În același comunicat, se precizează că studiile respective au fost „identificate de ministru și specialiști din cabinetul său”. De unde reiese că ministrul nu a apelat și la Institutul de Științe ale Educației, for ce funcționează sub aripa MEC și care are drept scop chiar furnizarea de date, statistici, bune-practici sau studii științifice menite să fundamenteze deciziile din Educație.
Edupedu.ro a arătat, marți, că, oricum, invocarea acestor studii nu susține mesajul principal al acelui comunicat, anume că, oricum, „în majoritatea covârșitoare a claselor nu avem schimbări”.
Dar argumentul științific iese în evidență și prin scoaterea informațiilor din context. Iar contextul spune că efectul „mixt sau scăzut” sau creșterii numărului de elevi într-o clasă, relevat de studiile menționate, nu afectează doar performanța educațională, ci o multitudine de alți factori, inclusiv unii – precum norma didactică – afectați puternic de Legea Bolojan sau care prezentau deja probleme sistemice în România.
Meta-analizele citate de Minister vs. abordarea din alte studii internaționale
Studiile prezentate de minister sunt meta-analize ce încearcă să pună cap la cap rezultatelor mai multor studii punctuale, de anvergură regională sau limitate în timp, așa încât să le aducă la un numitor comun. Iar rezultatul este unul care se regăsește în multe alte analize și rapoarte, mult mai cunoscute la nivel internațional (vezi mai jos): anume că variația numărului de elevi în clase are efecte limitate sau nule asupra rezultatelor la învățătură pe care le înregistrează elevii.
Dar aceste meta-analize iau în calcul numeroase studii care spun că efectele sunt considerabile, altele că efectele sunt inexistente, altele că există efecte foarte limitate – iar rezultatul este pe măsură.
De altfel, chiar în momentul publicării unuia dintre studiile invocate de MEC, cel publicat de mai mulți specialiști cehi în ianuarie 2025, University College London publica propria sa analiză extinsă pe acest subiect, cu rezultate ce susțineau contrariul: că dimensiunea claselor contează pentru rezultatele unora dintre elevi. Iar analiza citată menționa că pentru a înțelege efectele dimensiunii clasei cercetătorii trebuie să nu se limiteze la o corelare statistică cu rezultatele elevilor – așa cum fac studiile invocate de MEC.
Nici analiza UCL nu spune, însă, noutăți. Una dintre cele mai cunoscute analize contextuale pe această temă, realizată acum 14 ani de Brookings Institution din SUA, trecea în Revistă toate argumentele și nota:
- „Reducerea dimensiunii claselor s-a dovedit a funcționa pentru unii elevi, în unele clase, în unele state (americane – n.red.) și țări, dar impactul s-a dovedit a fi mixt sau nedefinit în alte contexte și circumstanțe aparent similare”, fapt pentru care, fiind vorba despre măsuri costisitoare și cu impact politic și legislativ, costurile și beneficiile trebuie să fie „analizate atent în raport cu toate alternativele, atunci când trebuie luate decizii bugetare și programatice dificile”.
Perspective care nu se potrivesc cu nevoile de comunicare ale MEC: OCDE și Institutul de Științe ale Educației
Mult mai aproape de educația din România, comparativ cu studiile invocate de MEC sau cel al Brookings, sunt, însă, alte două referințe-cheie. Una este principalul raport anual privind educația realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), la care România aspiră să adere. Al doilea este chiar Institutul pentru Științe ale Educației (IȘE), din subordinea MEC, prin răspunsurile pe care le pregătise pentru Edupedu.ro pe tema prevederilor din Legea Bolojan, răspunsuri cenzurate de conducerea Ministerului.
Ambele arată că, deși efectele dimensiunii clasei asupra rezultatelor școlare – așa cum spune acum MEC – nu sunt dovedite clar și definitiv, ele trebuie abordate într-un context mai larg.
Ce spune OCDE:
În ultimul său raport anual ”Education at a Glance” – 2024, OCDE raportează datele despre dimensiunea claselor împreună cu un alt indicator-cheie: raportul elevi/profesor. Și notează, între altele, că acestea sunt relevante pentru numeroase alte elemente relevante pentru educație, nu doar prin prisma rezultatelor la învățătură:
„Dimensiunea claselor și raportul elevi/profesor sunt aspecte mult-discutate ale educației și sunt printre factorii determinanți privind cererea de cadre didactice, alături de timpul de învățare al elevilor, timpul de lucru al profesorilor, felul cum își împart profesorii munca între predare și alte sarcini. Alături de salariile profesorilor și timpul de predare, dimensiunea claselor și raportul elevi/profesor au, de asemenea, un impact considerabil asupra nivelului de cheltuieli curente pentru educație, prin costurile aferente salarizării profesorilor”.
Prin urmare, OCDE privește dimensiunea claselor prin asociere cu:
- Norma didactică, mărită acum cu două ore de Legea Bolojan
- Timpul de învățare al elevilor, folosit ineficient, comparativ cu alte țări europene, potrivit unei recente analize Eurydice
- Deficitul de profesori, de care suferă și România mai ales în câteva domenii-cheie, precum disciplinele STEM, conform datelor OCDE
- Numărul de elevi per profesor, în cazul căruia România este, iar, printre codași la nivel OCDE/UE în cazul elevilor de școală primară (vezi mai jos)
Nu este clar, având în vedere că MEC susține că majoritatea covârșitoare a claselor își păstrează dimensiunea, care este efectul statistic al reorganizării claselor asupra proporției elevi/profesor. De notat, însă, că acest indicator, luat laolaltă cu dimensiunea claselor în analiza OCDE, este unul unde România este codașă la nivel european.
Mai precis, dacă în România dimensiunea medie a claselor în școala primară este doar ușor mai mare decât media UE și ușor mai scăzută decât media OCDE, în cazul raportului elevi/profesor, tot în școala primară (date aferente anului 2022), România figurează pe ultimul loc în UE și printre ultimele la nivel OCDE, cu 18 elevi/profesor – număr mai mic doar decât cele raportate de India, Mexic, Columbia, Brazilia și Marea Britanie.
CE spune ISE:
Nu în ultimul rând, răspunsul ISE pregătit la solicitarea Edupedu.ro și cenzurat de Ministerul Educației, prezentat de Edupedu pe 24 iulie, arată, din nou, că situația este mult mai complexă decât încarcă acum să arate MEC. Dacă studiile identificate de ministru și echipa sa pentru comunicatul de luni sunt metastudii internaționale care nu aplică niciun filtru local, datele analizate de ISE apelează tot la analize internaționale, dar care au aplicat un astfel de filtru la nivelul României.
ISE arată, în răspunsurile cenzurate – ignorate și acum de conducerea MEC – că există „opinii divergente ale cercetătorilor și decidenților” – lucru semnalat și de alte studii, inclusiv cele invocate de MEC în comunicatul menționat. Dar, arată ISE, „anumite rezultate obținute în România au contrazis ideea că această măsură ar fi ineficientă” – iar Institutul invocă aici trei cercetări (2016, 2017, 2021) bazate pe datele studiilor internaționale PIRLS și TIMSS, cu aplicabilitate pentru Românie. Tot ISE notează:
- „Faptul că, în toate cele trei studii menționate, România s-a remarcat prin rezultate pozitive semnificative statistic poate fi explicat prin specificul său educațional și socio-economic. Autorii acestor cercetări au sugerat că efectele reducerii dimensiunii claselor pot fi mai vizibile în țările cu resurse școlare limitate sau cu un nivel mediu mai scăzut al calității predării – caracteristici întâlnite mai frecvent în sistemele educaționale mai puțin dezvoltate. De asemenea, este posibil ca profesorii din România să fi valorificat mai eficient oportunitățile oferite de clasele mai mici, adaptând practicile de predare pentru a răspunde mai bine nevoilor elevilor (…)”.
Tot ISE arată, în același set de răspunsuri, că alte studii arată complexitatea situației legate de dimensiunea claselor, în context internațional – sunt citate, în acest sens, un studiu din 2024 bazat pe datele PISA 2018, o meta-analiză din SUA (2017) și o altă analiză din 2019 privind efectele pozitive ale grupelor mici în mediul preșcolar.
Acestea nu au fost, însă, „ identificate de ministru și specialiștii din cabinetul său”, care au identificat anume două meta-studii care să susțină o anumită idee, fără complicațiile impuse de contextul analizei bazate pe date și știință.
Foto © Monkey Business Images | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.